The Apprentice (2024)

Nota 4.
Părerea mea e sinceră și subiectivă.
Iar băiețelul ăsta pe numele de Sebastian Stan se crede mare actor și voia Oscar. Dar e un actor foarte slab și se vedea ura și invidia pe muianul lui că nu i-au dat bășinoșii ăia oscarul de rahat.

nota mai mult pentru prestatia lui Sebastian Stan care a aratat de ce a meritat nominalizarea la Oscar si Globul de Aur, un personaj atent facut, pana in cele mai mici detalii. Filmul in schimb... cum zice si nota, momente bune, dar atat. In rest un film vulgar, scarbos, cu cateva elemente din viata lui trump, legate binisor sub forma unei povesti, insa nu mi se pare ca nu are mai nimic care sa-l faca un film bun sau un film pe care l-as recomanda vreodata cuiva

Dezgustător personaj trumpetă ăsta, execrabil caracter, se vede și din modul în care se manifestă astăzi fiind unde e, dezgustător film, însă impecabilă interpretarea lui Sebastian Stan. Măcar atât. În rest, îmi pare rău pentru timpul pierdut urmărind filmul, nota 2 e mare.

Conținutul de idei al filmului mi-a subminat încrederea într-o persoană cu asemenea principii de viață și cu asemenea putere pe care o deține astăzi.
Personajele au fost interpretate convingător, dar nu strălucitor - ca nivel artistic.

Măi Geluțule, acă tot vrei să știi cea făcut Trump îți spune moșu'. Cel mai mare păcat a degustatorului de dezinfectant cu crerii înfierbântați, este că nu l-a învățat mă-sa să poarte batistă la el. Poate dacă avea batistă se mai ștergea pe la rât din când în când de sperma lui Putin care i se înnoadă-n barbă cum deschide gura.
De altfel este evident că Trump e omul KGB-ului care-l are la mână încă de prin anii '80.

Regula numarul 1: Lumea e o mizerie. Ataca, ataca, ataca. Daca cineva vine dupa tine cu un cutit atunci impusca-l cu o bazooka. Regula numarul 2: Ce este adevarul? Ceea ce spui tu este adevarul. Neaga totul, nu accepta nimic. Regula numarul 3: Sa nu accepti niciodata infrangerea. Ceea ce trebuie sa admiti, ceea ce trebuie sa revendici este doar victoria.

Acestea sunt cele trei reguli dupa care s-a condus, dupa care se conduce acela care a redevenit presedintele S.U.A dupa un intermezzo de patru ani. De va fi bine pentru americani, de va fi bine pentru intreaga lume ramane de vazut. Pana atunci sa ne concentram pe ce am vazut in acest film despre originile sale, despre ascensiunea care l-a dus acolo unde este astazi. Era de asteptat ca acesta sa fie un film de propaganda antiTrump. Pentru ca, se stie, majoritar Hollywoodul s-a pozitionat impotriva iar regizorul Ali Abassi e de origine iraniana. Ceea ce conteaza e ca faptele pe care le vedem pe ecran sunt majoritar, din ce-am citit ulterior, cat se poate de reale. Acolo unde dovezile sunt insuficiente sunt fapte despre care nu exista decat marturiile primei sotii, Ivana, la procesul de divort. Sebastian Stan e foarte bun in rol, foarte solid chiar daca performanta sa nu e una speciala gen Hopkins in ,,The father,, sau Pacino in ,,Scent of a woman,, ceea ce ma face sa cred ca va ramane cu nominalizarea la Oscar, de altfel una remarcabila pentru cariera sa de pana acum. Impresionant Jeremy Strong, mai degraba el ar avea sanse sa produca surpriza la Oscar.

Impresionant de bine l-a jucat pe Trump! Merita orice apreciere!

Nominalizari Oscar 2025 : Actor in a Leading Role-Sebastian Stan / Actor in a Supporting Role-Jeremy Strong....n-o fi asa prost filmul, de vazut !...
Vazut !...7 stelute, nominalizarile ar fi trebuit inversate, Jeremy Strong Leading Role, iar Sebastian Stan Supporting Role...
Tare scena finala, cu un soundtrack "The End · David Holmes · Brian Irvine" care are ceva din Giorgio Moroder "Scarface"....
https://www.youtube.com/watch?v=8uiHkl5NuGU

Mi-a placut filmul nu numai pentru cât de bad ass a jucat Sebastian Stan dar si pentru ca incearca sa reconstruiasca traseul ideologic care a produs devenirea lui Donald Trump dintr-un apprentice al mefistofelicului Roy Cohn in ingereasca faptura balaie care este azi.
Un moment cheie din film îl surprinde pe S. Stan spunând: „Sunt două categorii de oameni in lume" ucigasi [the ultimate shit, money flavor] si ratati [just shit, no flavor].
Impartasind inclinatia lui Trump pentru taxonomie ,Jacobson si Gottman au impartit "ucigasii" in pitbuli si in cobre. "Pitbulii" sunt impulsivi, condusi de instincte agresive greu de controlat in timp ce "Cobrele" aparent mai rationale, dar si mai dificil de depistat si de anticipat sunt cu atat mai periculoase cu cat sunt mai calme putandu-si reduce bataile inimii înainte de...atac.

Pe scurt, Pitbulii ajung de obicei in inchisoare (acest review este o fictiune. Orice asemanare cu Mihnea Columbeanu este pur intamplatoare) iar cobrele ajung presedintele Americii.

O alta idee vehiculata in film ca facand parte din filozofia lui Donnie baiat frumos este relativitatea moralității. Stiti, vechea zicala a lui Protagoras cum ca "omul e măsura tuturor lucrurilor", sau daca preferati o varianta mai ruseasca "daca Dumnezeu nu exista, totul e permis". Mutatis mutandis, "logica asta" ar putea justifica orice practica contemporana. De exemplu, daca vezi doamne, in 1900 toamna era perfect legal ca una bucata barbat sa altoiasca una bucata femeie cu un bat care sa nu depaseasca un deget treaba asta cumva legitimizeaza inexistenta moralității, pentru ca sunt multe bordeie si inca si mai multe obiceie si fiecare e Stapan in casa lui. Daca in Grecia antica ce numim noi azi corupere de minori era vazuta drept o metodă de educație asta înseamnă că sexul cu copii e normal si ca moralitatea e un construct. Ca si cum s-ar ignora inteleapta diferentiere a lui Hume între ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie care nu sunt nicidecum echivalente in sine. Daca ceva a fost acceptat in trecut aceasta nu este ipso facto o justificare pentru a continua sa fie si in prezent.
Aceeași logică distorsionată care relativizează moralitatea e evidentiata in rastalmacirea ideilor lui Darwin, supravietuirea celui mai fit fiind pe buzele oricarui alfa male wanna be cand e vorba de justificat razboaie sau mai stiu eu ce. Ce se uita aici e ca civilizatia se bazeaza pe sublimarea agresivitatatii nu pe glorificarea ei si daca "the fitest" ar fi continuat sa faca legea am fi trait si acum intr-o pestera cu o fal(n)ica bata cu care am fi croit pe orice ne-ar fi stricat feng shuiul( anacronism voit). In plus, cel mai tare poate fi redus frumusel la tacere daca se unesc mai multi "not so fit" impotriva-i. Probabil ca de aia atat de multi tirani urau democratia.

Filmul ridica intrebari nu doar despre individ ci si despre America in ansamblu. Avem asadar in persoana lui Trump si in America in general un cult al individualitatii degenerat in mutatii narcisiste. Asta nu inseamna ca sufocarea acestei individualitati intr-o politica cu tenta autoritara in care omul e absorbit de "masinaria statala" in numele unui presupus "bine comun" este o optiune mai fericita. Think Hitler and his nazism, Putin's kleptocracy masked as patriotism etc
In concluzie maniheismul nu exista decat in mintea aluia de i-a dat si numele, iar" binele"nu "invinge"asa ca am sa continui sa propun moderatia sau cum se zice(a) prin Delphi, nimic in exces.

Sebastian Stan face o treaba a naibii de buna portretizand vacuitatea lui Trump, vacuitate care-i inlesneste lui Donald imbratisarea oricarui sentiment sau idei sau practici. As long and only as long as it's useful to him. Quite the utilitarianist.

Filmul a fost acuzat ca ar prezenta viata lui Trump cu multe inexactitati sau neadevaruri. Nu stiu sigur, posibil. Ce stiu sigur e ca, oricate acuzatii nedrepte i s-ar aduce in film, acestea sunt nimic fata de ce a facut Trump dupa ce a pierdut alegerile.

Daca propriul tau vice-presedinte (Pence, un om integru si conservator autentic) spune ca nu te voteaza, atunci e limpede ca nu esti calificat sa fii presedinte. Nici o persoana decenta nu poate sa voteze cu Trump.

„The Apprentice” este un film care se străduiește atît de mult să-și demonizeze protagonistul încît uită să-l umanizeze. Îl transformă într-un personaj negativ de benzi desenate, de desene animate. Detractorii lui Trump vor considera caricaturizarea ca fiind un aspect pozitiv și vor aprecia filmul în ciuda problemelor sale evidente. Suporterii lui Trump îl vor urî și-l vor critica înainte de momentul lansării. În ceea ce-i privește pe spectatorii onești, capabili să facă o analiză la rece fără abordări de peluză, nu este greu să observe fațada șubredă a producției.

Atît în afaceri, cît și în viața personală și politică, Donald Trump a oferit o mulțime de subiecte care merită disecate și transpunse pe pînză, doar că în cazul de față, regizorul scrînșnește din dinți în spatele camerei, este orbit de ură și adaugă prea multe întorsături fictive pentru a servi mesajului pe care dorește să-l transmită: Trump este răul absolut.

Pe Sebastian Stan îl vedem purtînd o serie de peruci stridente pe care le aranjează mereu. Iar în afară de intonația ocazională, vocea lui rareori seamănă cu cea reală. Este foarte greu să treci peste aceste distrageri ale atenției inutile și prost realizate.

Filmul se axează pe ascensiunea lui Donald Trump ca dezvoltator imobiliar în New York. Povestea începe în 1973, cînd tinerelul aspirant se întâlnește cu avocatul Roy Cohn, care se dovedește a fi un jucător influent și puternic, folosind o varietate de tactici legale și ilegale pentru a supune sistemul voinței sale. Lista sa de clienți include politicieni, moguli media și mafioți.

În timp ce lipsa de scrupule și ticăloșia lui Roy Cohn sînt bine stabilite în prima jumătate a acțiunii, regizorii insistă să ne spună că Donald Trump este mult mai rău, ceea ce nu are niciun fel de noimă. Ali Abasi este orbit de ură și nu are capacitatea de a avea o abordare lipsită de patimă. Filmul ar fi fost unul reușit și convingător, dacă ar fi examinat și prezentat rolul lui Trump în cadrul sistemului corupt al New York-ului anilor '70 și '80. Nu poate susține nicio dramă și nici nu poate crea suspans. Majoritatea personajelor secundare sînt simple schițe, inclusiv Trumpul lui Stan se transformă în caricatură, mai ales în ultima parte filmului care este o rușine fără margini.

„The Apprentice” eșuează în ceea ce ar fi putut fi un film biografic captivant și pertinent. Va fi pe placul unei tabere politice și o va înfuria pe cealaltă. Pentru toți ceilalți, nu este nici pe departe atît de provocator sau iluminator pe cît cred creatorii săi. Ne este prezentat ca fiind serios și sincer, dar în același timp are și un unghi de abordare foarte clar pe care vrea să-l promoveze cu orice preț.

Bandiții cum au scos ei filmul ăsta fix înainte de alegeri :)))