The Artist (2011)

Povestea este frumoasa, iar modul inedit, "arhaic si de demult" al filmelor realizate alb-negru pe deoparte, si mut pe de alta parte, da candoare si success acestei importante productii.

Filmul a trezit interes în anul în care a fost copleșit cu premii Oscar importante: Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal, Cel mai bun regizor...

Acest film m-a atras si impresionat foarte mult. Iti arata trecutul cu alti ochi, foarte bine regizat si interpretat de actori. A meritat Oscarul, este altceva fata de celelalte.

　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　

..........................................................................................................................................un film cat o mie de cuvinte............................................................................................................................................................................................................

Filmul asta le face de ras pe cele vechi, filme adevarate.

Cum Doamne iarta-ma sa ii dai la un semenea film 8 pe imbd. Eu unul am adormit la filmul asta. Prea sunt exagerate notele la unele filme care sunt de tot rahatul, sunt filme mult mai bune decat acesta si care au 6 nota. Asta a fost parerea mea.

Nu inteleg de ce s-au revarsat atitea premii peste el, nu e o capodopera.

o alta porcarie//////////////////////////////////////////////////////////////////////

Un film mut , care m-a impresionat...Mult peste asteptarile mele...

un film foarte bun ,un memoriu adus filmelor mute!
cred ca cei pasionati de film imi vor da dreptate!

Nu imi vine sa cred ca sunt persoane care critica acest film..Dar la cati ..... exista pe lumea asta...vai de voi...

Cel mai bun film pe care l-am vazut in viata mea, si va vorbeste un cinefil care a vazut la viata lui multe filme grele si bune dar nici un film nu l-a egalat pe THE ARTIST pe care l-am vazut de curand.
-Atat de trist ca te face sa plangi
-Ideea cu alb/negru si mut, foarte buna
-Coloana Sonora foarte buna
-Imbinare perfecta de genuri

Un film care a meritat Oscarul prin simplitatea sa. Cu aceasta situatie de adaptare la nou, la modern o sa ne confruntam toti mai devreme sau mai tarziu.

00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000

Un film foarte premiat. Un film care a castigat Oscarul pentru cel mai bun film in 2012 !
Cu toate acestea mi-a fost foarte greu sa-l urmaresc pana la capat.
Nu ma mai pot uita de mult la fime de "actiune" marca Hollywood ori la prosteli din categoria "Transformers", "Avengers", "Iron Man" et co. Dar de aici si pana la a sări în cealaltă extremă şi a decreta "Artistul" cel mai bun film al anului 2012... E prea mult. Mult prea mult. Premiile nu se dau pentru nostalgia vremurilor apuse.
Mie nu mi-a placut. Deloc. Inteleg ca sunt multi carora le-a placut, inclusiv din zona criticii cinematografice - ca dovada ca l-au premiat atat de mult. Asta e ! Le respect gusturile. Cu toate acestea nu reusesc sa-mi dau seama in ce exceleaza acest film mut, alb-negru ?

Cand am inceput sa il vad nu i-am dat mari sanse, dar apoi m-a facut sa il indragesc foarte tare. Ce m-a atras cel mai mult la acest film au fost actorii care au fost foarte expresivi si foarte buni, merita vazut.

Un film magistral, emotionant si nostalgic ce ne aduce aminte de vremea filmelor mute de la sfarsitul anilor 1920.

Nu am mai văzut de mult un film aşa bun, scenariul, regia, absolut tot la el excelează. Fireşte, fanilor Triple XXX nu o sa le placă.

Un foarte bun film,mai bine zis un omagiu adus filmelor mute.

mai slab decat ma asteptam dar destul de bun si de vazut !

UN FILM DESPRE ISTORIA FILMULUI MUT PINA LA CEL VORBIT, SE PARE CA SE FACE REFERIRE SI LA RUDOLF VALENTINO UN MARE ACTOR AL FILMELOR MUTE!!

,,The Artist'' (in opinia mea) castiga pe merit oscarul pt cel mai bun film (asa cum tot in opinia mea George Clooney merita oscarul pt cel mai bun actor). Filmul este mai mult decat un simplu tribut\omagiu adus filmelor alb-negru sau mute (dupa cum stim de mult apuse). ,,The Artist'' este o drama foarte buna fiind un film elegant, impresionant, foarte inteligent ,,construit'' si destul de haios pe alocuri. Pelicula prezinta\arata foarte bine drama mai multor generatii de actori care s-au ,,stins'' din cauza ca nu au vrut sau nu s-au putut adapta ,,filmelor vorbite'' (,,sonorul'' a fost cea mai importanta si ,,revolutionara'' descoperire in\pt cinematografie asa cum focul sau inventarea rotii a fost pt omenire). Sfarsitul filmului este bun si mai presus de toate este un caz fericit (asa cum putini au avut parte probabil) despre soarta unui star de cinema consacrat in ,,era'' filmelor mute .Filmul (dupa parerea mea, este obligatoriu de vazut macar o data in viata) INSA nu de cate fanii filmelor ca: ''Avatar''; ''Transformers'' etc.

Un film excelent. Acest film este dovada ppura ca uneori filmele mute sunt mai bune ca cele de acum.

Jumătate din film eşti ţinut cu sufletul la gură, fiind destul de bine realizat iar finalul e reuşit. În căutarea unui horror de clasă, puteţi să vedeţi liniştiţi The Woman in Black. Spun “liniştiţi” pentru că Arthur Kipps este un personaj principal cât se poate de nesperiecios deci îţi va induce mai degrabă starea de relaxare decât cea de frică.

Film ce naste contradictii ca si duelul dintre filmele mute si cele cu sonor; e pacat ca unii il desfiinteaza, incercati sa vedeti dincolo de alb-negru, de lipsa dialogurilor si vedeti ca exista filme artistice, nu numai comerciale, si decat o suta de cuvinte ,dintre care multe sunt licentioase, mai bine o imagine care, daca ai rabdare,ai sa obsevi ca este intotdeauna cu intelesuri mult mai clare.

in conditiile in care in acelasi an au fost filme ca : Margin Call (2011), Midnight in Paris (2011), Moneyball (2011), The Lincoln Lawyer (2011), Melancholia (2011), 50/50 (2011) tocmai acest film sa ia Oscar-ul mi se pare un nonsens, doar daca Premiile Academiei au devenit un Festival tematic, iar acest an a fost Elogiu adus pionierilor cinematografiei. Unde sunt anii 90 cand nu stiai pe care sa-l premiezi-vezi 95 ( Forrest Gump, Pulp Fiction, The Shawshank Redemption )

Acest film imi aminteste foarte mult de filmul cu Gene Kelly, Singin' in the Rain, care este fara indoiala o capodopera cinematografica.
The Artist este cu siguranta unul din filmele mele favorite din acest an. Regizorul Michel Hazanavicius a creat o capodopera atemporala, un film care merită nominalizarea la cea mai bună imagine, împreună cu nominalizarile la Oscar pentru Jean Dujardin şi Berenice Bejo. Este un film alb-negru, mut, cu acompaniament de muzică de maestru, o poveste fermecătoare şi o producţie excelentă, care vă oferă senzaţia de eleganţă şi autenticitate ...Iese în evidența ca fiind ceva unic, original și bine făcut...te duce imediat în era Hollywood-ului de la început. Nu am văzut multe filme mute în viața mea, dar pentru mine filmul va ramâne unul din cele mai bune din această categorie.

Cei care nu ati putut sa vizionati acest film...incercat sa rezistati eroic 10-15...20 de min...era sa ma opresc din vizionat de 4-5 ori si sa-l sterg, dar mi-am zis ca daca a castigat Oscarul tb sa fie ceva de capul lui....fff bine am facut...o sa va dati seama cum incepe sa "vorbeasca" acest film mut, pe mine m-a prins si nu mi-a mai dat drumul.

supraapreciat de comisia premiilor Oscar , subapreciat de public ( remarcabil incidentul din Anglia , unde spectatorii si-au cerut banii inapoi cand au auzit ca este un film mut ) , pelicula este doar una reusita si extrem de indrazneata , insa nimic mai mult . remarcabila cutezanta regizorului Michel Hazanavicius , ce s-a incumetat sa realizeze asa un film , care in cele din urma a ingenunchiat premiile Oscar ! povestea este draguta , o chimie foarte buna intre Jean Dujardin si Bérénice Bejo , iar atmosfera asemeni filmelor clasice ... cred ca merita sa il urmaresti , macar din curiozitate daca nu din pasiune .

The Artist este un film de dragoste exceptional de vazut alaturi de persoana iubita presarat cu putina comedie si drama face totul.Nota 10 merita vazut

Traim intr-o lume a zgomotului, a efectelor vizuale si (mai nou) intr-o lume a 3D-ului...
Totul este ori ajustat, ori in format 3D...
In aceste conditii, reimprospatarea prezentului cu un trecut apus parea imposibila...
Si totusi s-a intamplat !
Cineva (Michel Hazanavicius)...cu ceva aparte (The Artist)...a reusit sa readuca trecutul in prim plan si sa ma incante de la inceput pana la final...
Nu pot vorbi despre nostalgie pentru ca cei care au crescut si iubit astfel de filme, ori sunt prea batrani, ori au trecut de mult pe celalalt taram cu ajutorul lui Charon...
Pur si simplu vorbesc de o placere a trecutului, care lasa rememorarea la o parte si este readusa la viata chiar sub ochii mei...
De la generic pana la scena de final, intram in contact cu ceva diferit, cu ceva de mult uitat...
Redescoperim un film alb negru, un film mut intr-o lume a zgomotului si a cromaticii, un film cu o poveste clasica despre faima si decadere in orasul vedetelor...
Cu toate ca baza de la care se dezvolta firul epic nu este noua (am mai vazut-o si in alte filme gen ''Sunset Boulevard'' sau cum zicea un alt cinefil in ''Singing in the Rain''), ''The Artist'', te incanta prin simplitate...
Povestea are loc undeva prin anul 1927...
Filmele fara sonor sunt adevarate vedete si spectatorii se inghesuie in salile de cinema...
George Valentin (Jean Dujardin), este printre cei mai cunoscuti actori de la Hollywood si are intreaga lume la picioare...
Faima e de scurta durata...
Aparitia filmului cu sonor le face cu ochiul producatorilor...
Din pacate, George Valentin (ca si multi alti actori ai filmului mut), nu crede in aceasta moda, asa ca refuza sa se adapteze noilor conditii...
Mai mult, se incapataneaza si produce cu propriul buget un nou film mut...
Intre timp, o noua stea apare...o necunoscuta (Peppy) remarcata prima data tot alaturi de George Valentin...
Peppy Miller (Berenice Bejo), aduce filmul cu sonor in prim plan, in timp ce precedenta generatie isi da ultima suflare...
Prin intermediul personajului sau, Michel Hazanavicius, exploateaza mai multe teme des intalnite...
Suntem pusi fata in fata cu o drama afectiva a personajului principal...
Acesta are la inceput ''totul'' pe plan profesional, dar fericirea de acasa este iluzorie...
In conditiile date, o conexiune inocenta se formeaza firesc intre el si Peppy...
Apoi vine decaderea profesionala sustinuta de incapatanare...de refuzul de a accepta inovatia...
Din acest moment totul incepe sa se prabuseasca treptat iar contextul economic vine sa-l ingroape si mai tare pe vechiul artist...
Patima alcoolului si depresia sunt exploatate destul de bine intr-un film fara replici...
Adevarata dezamagire a artistului, apare atunci cand simte ca lumea nu-l mai respecta sau admira...
Intr-un film fara cuvinte rostite (cu exceptia celor din final), atentia se indreapta spre actori, spre gesticulatia acestora, spre mimica chipului, spre orice gest de comunicare nonverbala...
Nu este foarte usor sa faci acest lucru si de aceea, Jean Dujardin, este incantator !
In primele minute, gesturile si expresia faciala transmit fericire...
Personajul sau este vedeta, toata lumea il iubeste asa ca fericirea este ceva firesc...
Incapatanarea iese putin in evidenta atunci cand vestea filmului sonor ajunge la urechile sale, dar apoi ingrijorarea se instaleaza subit...
De la ingrijorare, artistul, trece la dezamagire, cand in sala de cinema (in care se difuza filmul sau), mai gaseste doar cativa spectatori...
Avem parte si de frustrare, apoi de o mica raza de speranta (cand toate lucrurile sale se vand la o licitatie), dar in final depresia se instaleaza...
Nu stiu de ce dar mereu am avut impresia ca filmele mute trebuie sa aiba un final fericit si de pe la mijlocul filmului l-am tot asteptat...
Si intr-adevar raza de speranta apare din nou pe strada artistului si...cu ajutorul prieteniei, respectului si increderii, fericirea isi face loc intr-o poveste minunata...
Desi aproape toata atentia este acaparata de artist (Jean Dujardin) sa nu credeti ca numai el este cel care da valoare filmului...in nici un caz !
Mi-a facut o deosebita placere sa o descopar pe Berenice Bejo, pe care desi o mai zarisem si in alte filme, nu a reusit sa imi faca o impresie atat de puternica precum cea din rolul lui Peppy...
Foarte talentata !
Cea mai mare surpriza pentru mine a fost insa...si nu o sa va vina sa credeti...catelul !
A fost superb !
Mi-au placut toate giumbuslucurile...pe care le-a executat cu o dragalasenie maxima...si modul in care a interactionat cu George Valentin...
Mi-a placut relatia asta dintre ei doi (stapan si catel)...care se transforma pe parcurs in ceva mai mult...
O relatie de prietenie sincera asa cum numai un suflet pur de animal ti-o poate darui (neconditionat)...
Faptul ca el (catelul) ii salveaza viata artistului, vine ca un bonus la scenele de pana atunci...
Am mai citit cateva comentarii si am observat ca nu s-a spus nimic despre coloana sonora...
C'mon people !
Stiu ca e un film mut dar a avut totusi o coloana sonora care a sunat impecabil si care mie personal mi s-a parut una de exceptie...
A reusit sa dea fiecarei scene in parte exact ceea ce avea nevoie...
Pentru mine, ''The Artist'', este un film de colectie care trebuie vazut de oricine macar o data !
Eu vi-l recomand si va indemn sa nu-l ocoliti !

Mi se pare o idee cel puţin retardată ca în 2011,când ai toată tehnologia la dispoziţie,să faci un astfel de film.
Ok,filmele de genul au fost o chestie mişto,însă lumea a mai evoluat.
Desigur,filmul va fi apreciat de hipsterii penibili şi mediocrii ce au impresia că orice căcat diferit este artă.
Trebuie să fii puţin bătut în cap sau fumat,să te uiţi la aşa ceva.

E o capodopera doar prin gesturi si o coloana sonora impecabila reuseste sa te faca sa traiesti ,un film la care si gandesti nu numai rumegi efecte cu lopata,e o carte intre tablete.

Alo...!!! suntem in 2012...nu in 1912....Si inca ne uitam la filme alb-negru , mute?? Au luat-o cei de la Oscaruri razna....E un rahat de film...!!!!

Si uite ca se pot face prajituri foarte bune, folosind retele bunicii!

Cu cea mai mare sinceritate, nu ma asteptam ca acest film, un adevarat omagiu adus filmului mut, sa fie atat de reusit. Sigur, poate ca unii ar putea obiecta ca daca nu ar fi fost alb-negru si mut, ar fi fost un simplu film usurel, o drama supra-romantica, un siropel pentru fetite de 14 ani. Dar categoric o asemenea afirmatie sau apreciere este pe cat de superficiala pe atat de gresita, motivele fiind evidente, cu singura observatie ca, desi e indsicutabil un film premiabil, numarul de Oscaruri e parca un pic prea mare.

Fara sa ma uit pe lista de premii, se remarca felul frapant in care luminile, costumele, decorurile sunt create, ca sa nu mai pomenesc expresivitatea, gesturile si chiar adaptarea si alegerea fizionomiilor actorilor (pe langa protagonist, vezi John Goodman sau un condamnat la rolurile secundare, dar glorioase - James Cromwell).

Adica se remarca aproximativ totul, ca fiind in deplinatatea spiritului erei filmului mut, o adevarata sinteza in imagini a erei! Iar dintre toti acestia de departe - si poate fara a o eclipsa total pe Berenice Bejo - iese in evidenta DuJardin, o medie aritmetica arhetipala intre trasaturile lui Errol Flynn, ubrele lui Clark Gable, si numele, ei bine amintind si el de un alt mare june prim al epocii - Rudolph Valentino.

Cat despre catel? Ce sa mai spun: e dulce foc, la fel ca happy-end-ul care... de data asta nu striga gustul precum zaharul in cafea, ci chiar nu trebuia sa lipseasca. Veinind totusi vorba de scenariu, drama tranzitiei la filmul vorbit a reprezentat o realitate pentru actorii vremii, multi dintre ei trecand prin cosmarul lui George Valentin. Unii ar putea specula aici ca aceeasi amenintare pentru filmul de acum ar fi animatiile computerizate si efectele 3D. Sper ca m fost clar: "unii", dar din fericire eu nu sunt unul dintre ei.

Mie nu mi s-a parut chiar asa de bun. Dupa mine e o prostie!!

2 ca a luat Oscarul... Si nu incepeti sa sariti pe mine.. pur si simplu nu merita vazut, ce sa mai spunem de faptul ca nu-si merita Oscarurile... Dar asa e lumea... involueaza inloc sa evolueze! Toata lumea priveste urat inovatia 3d! Hai sa facem un film stupid alb-negru..

Eu sunt cel mai bun critic de fil din lume si consider filmul mult supra-evaluat. Nu merita!!!!

Mi-a placut foarte mult. Un film reusit din toate punctele de vedere !

Nota 10! Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut EVER!

Este un film bun, dar care pe mine nu m-a impresionat foarte mult. Mai bine sunt cele cu Chaplin, precum si cele cu Stan si Bran. Intr-adevar prestatia actorilor este foarte buna iar tema filmului este buna.

mda...deosebit pentru ani '20-'30 dar pt 2012 .........

Votat cu 8.3, pe IMDB eu i-aş da nota 9. Probabil cel mai bun film pe care l-am vzut în 2012. Ideea, personajele, montajul, costumatia, machiajul. M-a dat gata farmecul lui Bérénice Bejo si mi s-a facut pofta de cinemateca filmului mut. A must see.

Este un film bun . Ideea regizorului a fost una destul de interesanta , aducand inapoi conceptul de film mut ... Dupa parerea mea jean dujardin a facut interpretat un rol care il va propulsa in viitor spre alte filme bune..... In concluzie, un film ce merita vazut !

Un film care merita urmarit. Tehnica subtila este impresionanta iar mesajul este unul aparte, daca reusesti sa citesti "gestica" filmului.

regizorul a pus în mod clar o mulţime de efort în a face acest film formidabil

Minunat! Un film de văzut neapărat – nu o spun pt. că a fost premiat cu Oscar, ci fiindcă efectiv mi-a plăcut foarte mult. Ca să fiu sincer, mă aşteptam la o punere în scenă destul de fidelă a anilor filmului mut, şi la o prestaţie bună a actorilor, şi mai puţin la un story emoţionant, credibil! Ei bine, The Artist le îmbină pe toate trei, şi la superlativ (”fidelă” devine ”aproape identică” şi ”bună”, ”excepţională”). Sunt foarte bine interpretate atât perioada de glorie, cât şi decăderea (datorată însă şi unor calcule meschine de producţie), dar şi revenirea la succes din final, pe fondul şi al unei poveşti de dragoste ce ia naştere între artistul George şi actriţa Peppy. Filmul reuşeşte să transmită emoţii, nu e doar o ”experienţă”. Muzica este şi ea foarte bună, garantat te vei simţi întors în timp, undeva în anii '30. Fireşte că trebuie să aveţi în vedere că este un film-experiment şi un omagiu adus anilor de început ai filmului, şi nu cine ştie ce peliculă de acţiune. Absolut remarcabilă şi prestaţia Berenicei Bejo (despre Jean Dujardin deja îmi făcusem părerea că îşi merită Oscarul).

Eu am o intrebare....Cum se poate ca un film care a primit doar 2 oscaruri importante( cel mai bun actor, si cea mai buna regie)... cred c-a mai luat vreo doua pt coloana sonora si costume dc nu ma insel...sa fie cel mai bun film al anului? Mi se pare o tampenie! Astia de la Academia americana de film au dat nu stiu cate premii pt Hugo...daca erau consecventi acordau acestui film si Oscarul pt cel mai bun film...dc. a fost cel mai bun la cele mai multe categorii... Oricum Artistul merge pe aceeasi linie a Academiei care in ultimii ani nu prea mai acorda filmelor care merita Oscarul pt. cel mai bun film. Dezamagitoare si The King's speech si The Artist. Anul asta in afara de Incredibly loud and extremely close si The help n-a prea fost nimic interesant...totala lipsa de inspiratie si cu The Descendants...ce sa mai zic de The tree of life sau Tinker tailor soldier spy ....dragut Midnight in Paris dar...nu e cine stie ce. Cred ca dea acum incolo va trebui sa urmarim filmele de la Zmeurica... alea care nu le plac criticilor...ca astea care le plac sunt cam pierdere de timp ....Doamne .... cum sa dea Oscarul pt cel mai bun actor unuia care se stramba la camera aproape 2 ore! Nu-i mai cred pe "marii" critici de film cand afirrma ca Rob Pattinson nu stie sa joace...daca le plac astia muti, care nici macar expresivi nu sunt . Fara suparare,stiu ca sunt putin cam dura dar mie nu mi-a placut absolut deloc jocul lui Jean Dujardin si nici filmul. Sunt de acord ca Artistul este doar o incercare nereusita de a readuce la viata un trecut care nu trebuia readus la viata...unele lucruri trebuie lasate asa cum au fost ...nu ma dau in vant dupa 3D sau efecte speciale dar totusi...zau asa..

A demonstrat că nu doar imaginea și sunetul pot face un film bun. Desigur , sunt două componente esențiale într-un film din 2012 , dar nu și în acesta. De asemenea ,cu aceste două lucruri în minus pătrundem mai ușor în epoca respectivă. E diferit într-un sens pozitiv.

un film destul de bun!! Ne aduce aminte de filmele de demult !! Chiar merita apreciata munca regizorului si a actorilior !!

Eu cred ca isi merita Oscarul, dar si daca facem abstractie de faptul ca a castigat premiul pentru cel mai bun film, The Artist ramane un film inedit, incantator, minunat. E un exemplu de ceea ce poate face un regizor mare dintr-un subiect facil si cliseic, cu cativa actori fara mare notorietate.

Chiar daca filmul este alb-negru si mut, este un film foarte bun, te captureaza si te face sa fi atent.

Este genul de film creat pe formatul peliculelor anilor '20-'30, cu o interpretare parca a la Gene Kelly sau Errol Flynn, cu subiect previzibil fara prea multa actiune, dar cu pesonaje expresive, adaptate pentru rolui de film mut. Nu pot sa trec peste sentimentul de nostalgie pe care l-am simtit si dupa a doua vizionare. Merita poate nominalizarea la "cel mai bun film 2012", nu si premiul. Inca mai astept un film BUN pentru un Oscar adevarat de la " Million Dollar Baby" incoace.

Un film superba care isi merita toate premiile castigate. E primul film alb negru si mut pe care l-am vazut dar am ramas impresionat.

E un film bun, dupa parerea mea cainele e artistul :))

Nu-mi pare un film rau , dar anul trecut de exemplu , nu ar fi fost nici macar amintit , cu atit mai putin premiat !
Asta este : a aparut intr-un moment favorabil pentru el , intr-un gol de concurenta ( in tara orbilor , chiorul este imparat ) !

Un film foarte bun ... sincer, nu ma asteptam ... old but gold.

Este primul meu review la un film si am o misiune foarte dificila,
deoarece acesta fiind castigatorul premiului Oscar 2012,
pelicula a fost disecata sigur pe toate partile de specialistii
in domeniu din toata lumea.

dar, in urma vizionarii, voi incerca totusi sa aduc si eu
o nota personala.
precizez ca acest review este facut singular, fara sa fi citit nimic
din parerile expuse probabil din abundenta in presa sau pe internet.

deci,...
in primul rand, filmul este realizat alb-negru si este mut in proportie de 99%.
este o realizare de exceptie, un film superb, foarte frumos construit
avand in prim-plan doi actori din perioada interbelica a caror poveste de dragoste
se deruleaza cu grija, fara cresteri spectaculoase dar si evitand
o stare de no-happen care ar putea fi deranjanta.

muzica buna (jazz, clasica, etc.) ce insoteste in intregime filmul
asigura fundalul necesar, acordurile fine de pian se unduie frumos
si completeaza acea atmosfera linistitoare specifica anilor '20
lipsiti de tumultul atat de stresant din zilele noastre.
intreg fondul muzical este ales incat sa emane bunastare,
lipsa de griji si veselie, care sa suplineasca
o platitudine in care s-ar intra din lipsa sonorului.

notele scrise nu apar cu frecventa foarte mare, lasand privitorului
posibilitatea captarii mesajelor de pe buze, fapt care alimenteaza
gradul de atentie conducand astfel la placerea de a savura
reusita descifrarii.

actrita principala face toti banii, asta e clar... ea e sufletul acestui film
pentru ca emana acea pofta de viata specifica liceenilor,
neatinsi inca de dramele vietii, in care toata lumea e a lor.
e superba si este foarte bine aleasa in rolul femeii anilor interbelici
in care frumusetea fetei primeaza in dauna unui corp care nu respecta
actualele dimensiuni standard de 90-60-90...
actorul principal aminteste foarte mult de figura si miscarile de scena
naturale si inconfundabile ale lui Douglas Fairbanks, care impreuna
cu Mary Pickford au format "perechea regala" a anilor '20.

actorii sunt maturi dar frumosi, si se potrivesc perfect,
se simt bine impreuna dand acea impresie de atractie vesnica,
fetele celor doi ilustrand inca o data acea bucurie nedisimulata
de adolescenti indragostiti care intareste perceptia de magnetism
bidirectional evident, pe tot parcursul filmului.
ce se remarca de asemenea, FOARTE IMPORTANT,
ca actorii nu se saruta NICIODATA pe toata derularea filmului,
este o poveste de iubire platonica, plina de inocenta,
dar palpitand de emotie si bun gust.

scena primei intalniri este foarte frumos si atent construita
dand acea naturalete si puritate adolescentina...

imbratisarea cu costumul de pe manechin de asemenea este
un trucaj demn de filmele actuale ca de altfel si scena
cu omuletii pe tejgheaua barului.

contactul cu viata reala a actorului de film mut,
in care zgomotele ii par amplificate ca unui surd
care aude prima data, este ilustrat foarte convingator,
culminand cu pana care cade lin pe sol imitand explozia unei bombe.

reintalnirea celor doi protagonisti de pe scarile studioului de productie,
este sugestiva, constatare care se confirma si in cazul premierei filmului
artistului "Tears of Love", in care actrita priveste cu ochii inlacrimati,
iar in cazul scenei din fata casei artistului dupa esecul premierei,
nevoia de a fi singura fara prietenul ei, arata clar solidaritatea
cu drama artistului falit.

urmeaza scenele foarte emotionante ale dezastrului artistului,
pana la punctul culminant al incercarii de suicid din care happy-endul
iese triumfator, printr-o adevarata explozie a renasterii sperantei
de viata si viitor.
Filmul de final, "Sparkle of Love" iese in evidenta prin scenele de step
care sunt fantastice, amintind de pelicule memorabile precum Singin'in the Rain.

se remarca de asemenea si catelul din film, care isi joaca rolul
aproape perfect, dand nastere unor sit-comuri foarte admirate de public.

iar spre final cand sonorul vine sa aduca acea veriga lipsa a filmului mut,
ii induce o speranta si totodata o dorinta privitorului
ca acest film va continua pana la completarea cu toate inventiile de azi
din cinematografia moderna (color, motion picture, 3D, etc.)...

in consecinta,
recomand cu caldura acest film exceptional de sensibil.

end of review © c0c0 - 2012-03-05

comentariile pro sau contra acestui review sunt binevenite.
va multumesc.

Acest film este o Capodopera pentru ca trebuie sa ne mai amintim cum erau filmele mai demult poate ca nu este 3d sau nu are nu stiu ce efecte speciale dar are acea legatura dintre film si realitate si cred ca de aceea este apreciat

tocmai am fost azi la cinema si am vazut filmul. e ceva cu totul deosebit, sa vezi un astfel de film pe ecran mare. cand eram copil am vazut la teveu stan si bran de exemplu, am vazut filme alb-negru, insa senzatia pe care ti-o da vizionarea unui astfel de film pe ecran mare e cu totul exceptionala. coloana sonora a fost deosebita. actiunea nu a fost tare complicata, dar a fost placuta. asa cum a zis mai multa lume pe aici, filmul a fost un omagiu pentru filmul mut si mai ales pentru acea generatie de actori care a trecut de la film mut la film vorbit.
probabil ca nu o sa vad un film mut alb-negru in curand, si in mod cert nu o sa se treaca inapoi la filmul mut. filmul asta insa a fost foarte bine construit si isi merita din plin oscarurile. subiectul actiunii, timpul actiunii (anii 1920-1930), s-au potrivit perfect cu aceasta abordare, film mut alb-negru.
poate ca in lumea asta cu atata zgomot in jur, ar fi bine de privit din cand in cand la cate un film mut.
mi-a placut foarte mult si il recomand.

Era nevoie de o schimbare, simteam nevoia mai bine spus, mi-a placut mult fimul asta, desi inainte de a-l vedea murmuram sceptic, frustrat fiind de comercialitatea lui usoara si vorbita oriunde. Am inteles ca nu era degeaba insa, o merita. Bun filmul, un clasic nascut in era civilizatiei, daca pot sa-l numesc asa, caci imbina originalitatea acelor vremuri (1900 si ceva) cu maturitatea scenaristica de acum (mai ales ca vorbim de Franta aici). Trebuie vazut, aduce o gura de aer, sa simti ca poti sa mai faci si altceva atunci cand vezi un film, nu doar sa stai atat de concentrat in scaun ca abia sa prinzi mare parte din actiune cu toate simturile ascutite la maxim. Aici esti lejer as putea spune, e o experienta care merita traita. Mi-a placut!

De ce ne uităm la filme noi? Din același motiv pentru care filmul mut a căzut într-un con de umbră în fața tinerelor talente. Marele ecran este dator să împlinească imposibilul/golurile din lumea reală. Cu cât sunt mai multe elemente fascinante, cu atât ieși de la cinema într-o stare de wow. Problema apare atunci când se pierd esențele. Apar atât de multe filme-popcorn încât lumea nu mai are timp să se oprească, să reflecte. Suntem consumatori exigenți și pretențioși. Publicul trebuie mulțumit, e drept. Dar, dacă filmul va avea numai acest scop, se va acoperi de praf la scurt timp. Un film bun cere ca emoțiile să treacă dincolo de ecran, ceea ce lui The Artist i-a reușit. Recunosc, mi-a venit greu să mă uit la el numai plecând de la gândul că este mut dar, merită toată atenția și recomandările de rigoare.

Este un film iesit din comun, din cotidian ca si mod de realizare si prezentare dar cu toate astea reuseste sa-ti transmita cu mare intensitate toate sentimentele si starile ce se doresc a fi traite al vizionare . Dupa mine eu spun ca a meritat Oscar-ul chiar daca povestea nu este noua, adaptare si inadaptare.

Am mai vazut destule filme mute si alb-negru asa ca nu ma impresionat deloc acest film . E si normal . Actori de atunci erau foarte buni la mima si pantomima . Cei de acum nu mai au nevoie de asa ceva .Normal ca nu iese bine sa pun un actor cu pregatirea de acum sa joace intr-un film de atunci .
Subiectul filmului este banal dar nu real . La trecerea de la filmul mut la cel sonor au fost probleme mari la cum se auzeau vocile .Erau departe echipamentele audio de atunci de normele hi-fi .Asa ca vocile se auzeau pitzigaiate sau nenaturale . Erau si voci care se auzeau bine si aceia au rezistat . Dar intr-o tragedie, cine starnea rasul cu vocea lui....nu a rezistat .
Nu am auzit nici un actor din ziua de azi ca nu vrea sa joace in film , because e 3D !!!!
Nici in final nu prea am inteles ce a facut .Un film nu e o secventa de dans .
P.S 1Ca de obicei ii admir pe cei care dau calificative fara sa vada filmul.Nu am putut niciodata sa inteleg asta.Iar cine vrea sa vada un film bun mut si alb-negru nu are decat sa caute pe net . Cat o mai merge si asta :-(
P.S.2 Nu inteleg rostul voturilor pentru comentarii . Este evident ca la un film care are numai comentarii pozitive un comentariu negativ va avea numai voturi negative , dar si viceversa :-)))
AAAAAAAAAAAAAAA ca ar trebuii sa dam vot pentru critica comentariului , ok .Nu prea cred ca se intampla asa ceva : doar dam note si FARA SA VEDEM FILMUL !!!!! Am tot incercat sa vad filmul: the hurt locker si nu am reusit sa trec de zece minute . Da nu m-am apucat sa scriu ca e o porcarie .......

Sensibilii vor plange cu lacrimi de crocodil, in timp ce spectatorii duri vor lacrima discret. Pentru ca in esenta The Artist e emotie pusa pe pelicula. Pe mine nu m-a mai emotionat un film atat de tare de de foarte mult timp.
La ora la care scriu aceste cuvinte The Artist, de la regizorul Michel Hazanavicius si pana la Uggie, terrier-ul Jack Russell deja incoronat cu distinctia Golden Collar dupa o lupta surda cu doberman-ul lui Scorsese din Hugo, se trezesc probabil din betia de fericire post-Oscar. The Artist a avut 10 nominalizari, cu una mai putin decat Hugo, si a triumfat la 5 dintre ele. Au fost enervant de putine emotii pentru ca mai toata lumea din industrie dadea sigura victoria filmului la trei categorii cruciale: cel mai bun film, cel mai bun regizor si cel mai bun actor in rol principal. Dar asta nu stirbeste cu nimic din meritele unei victorii cu parfum deja de istorie.
Dincolo de faptul ca vorbim de un film mut si alb negru (as putea sa redau o gramada de bancuri pe tema asta), The Artist este o incununare a succesului francez in cinema, acolo unde americanii au fost reticenti. Exact ca si in povestea din film, in lumea reala americanii au crezut orbeste in (hiper)tehnologizare si in star power-ul hollywoodian si au uitat Povestea. Cu bani relativ putini si nume cvasinecunoscute pentru publicul larg (sigur ca Hazanavicius si Dujardin sunt cunoscuti printre cinefili pentru seria OSS, dar pana acum cateva saptamani auzeam lume intreband “cine-s astia?”), The Artist e o scrisoare de dragoste intr-o lume a text messaging-ului.

Fara discutie The Artist e cum spun americanii “a one time deal”. Nu mai ai cum sa faci a doua oara asa ceva. Si tocmai de aceea acest one time deal suna ca un pariu riscant la inceput. Putea, ba chiar erau atatea motive, sa nu le iasa. Pentru ca spectatorul obisnuit cu sunet si culoare e dificil, unii au spus imposibil, de tinut in fotoliu fara intreg arsenalul oferit perceptiei umane. Fara carja dialogului, scenaristii fac insa un salt uimitor. Nu-si propun sa se chinuie sa mearga cu povestea lor, zboara pur si simplu. Sunt atatea momente gandite cu schepsis in constructia lui The Artist incat nu poti decat sa te minunezi de maiestria lui Hazavanicius ca scenarist si de creativitatea lui ca regizor. Modul in care creeaza starea de respingere dintre starul in declin George Valentin si lumea sunetului, senzational. La fel si in cazul lui Peppy Miller si modalitatea de a surprinde ascensiunea ei in lumea filmului. Iar apoi intalnirea aceea pe scara (destinului). Ea mai sus, in urcare, el mai jos, in coborare. Peste toate vin trimiterile simpatice la Hollywoodland: copertile de Variety, filmele in bucla gen Russian Affair-German Affair, posterele pline de sens - Thief of Her Heart. Totul e calibrat minutios si functioneaza perfect.

Sigur ca fara expresivitatea actorilor nici scenariul si nici mana regizorului n-ar fi avut sanse de reusita. Dar Jean Dujardin are balndetea, Berenice Bejo farmecul, iar impreuna cei doi sunt impresionanti cu energia si emotia pe care le transmit. Asa ca pregatiti-va sa zambiti, sa oftati si sa va intristati. Acesta este un film de cand lumea si pamantul. Si le-a iesit. Fara nicio indoiala.

Este superb....are acel ceva care lipseste filmelor din ziua de azi !
Sentimentul acela de magie pe care il gasesti numai atunci cand te uiti la filmele vechi........
The artist este o capodopera ,merita din plin cele 5 premii oscar si aplauzele noastre !

Filmul asta nu este pentru oameni prosti!Uitati-va la Immortals.Ala e pentru voi

Nu am vazut celelalte filme nominalizate la Oscar doar Iron Lady care mi-i s-a parut un film mediocru ,The Artist e cu siguranta peste Iron Lady,dar exista un dar,nu putem sa parodiem atat,de ce nu se fac filme reale,originale, niciodata The Artist nu se va putea compara cu un film mut sau sonor din anii 1920-1930

Chiar daca par subiectiv,eu cred ca The Artist si Hugo au luat cele mai multe nominalizari la Oscar, si respectiv, faptul ca The Artist, a castigat anul acesta competitia, doar pe motivul ca au adus un omagiu erei Golden Age a Hollywood-ului.
Eu nu cred ca premiile Oscar, mai sunt, pe bune, cum erau alta data
Dar ma rog...
Mi se pare umilitor, dupa, repet parerea mea umila si neexperta, faptul ca Spielberg parca a trecut neobservat cu filmul WAR HORSE, film ce mi-a lasat o impresie buna.

Mi s-a parut un film prost, cu siguranta nu merita sa ia oscarul. Un film alb-negru si mut nu poate sa fie bun, orice ai face. Tehnologia a avansat, si asta NU ESTE UN LUCRU RAU! Personal imi pare bine ca nu am apucat vremurile acelea si traiesc in prezent. Filmul a luat oscarul mai mult pentru ca a socat, whoa, un film alb-negru si mut (mai ales) in timpurile noastre! Nu neaparat tot ce e diferit e bun...

doar ce am vazut filmul. nu ma gandeam sa-l faca asa de bun pentru un film mut.povestea filmului nu este complexa deloc , dar interpretarea actorilor dujardin si berenice este impecabila

Bestial. Super tare filmul , super tari actorii, super tare muzica, super tare totul.
Un film care intradevar merita oscarul. Un film care transmite ceva.
Un film adevarat.

Este un film tare emotionant si expresiv chiar daca nu are sunet .. se compenseaza prin mimica si gesturi fine .. coloana sonora iti ajunge pana in cele mai adanci colturi ale sufletul si te face sa lacrimezi .. drama actorului principal m-a dus repede cu gandul la Casablanca sau It's a Wonderful Life .. este intr-adevar ceva nou .. chiar nostalgic .. dar nu cred ca merita Oscarul ..

Filmul este deosebit... am inteles k este favorit la oscar... Un lucru bun pt generatia 3D. Oricum parca i-a lipsit ceva si nu am putut sa-i dau 10... parca finalul ala trebuia sa fie un pic mai spectaculos, nu mi-a intrat la suflet colaborarea actorilor in final

cand am auzit ca este alb negru si mut am spus ca nu ma uit sub nici o forma,dar n-am uitat si este chiar bun filmul...merita vazut ii ceva deosebit

Cand filmul a ajuns de la arta la efecte speciale, o astfel de capodopera te trezeste la realitatea cinematografiei de succes!!!

Mda! Cea mai frumoasa masina a anului de gratie 2012, este o caruta! Frumosul nu are varsta, dar... Am vazut un comentariu la comentariu, in care un preopinent il trimite pe un altul la filmele cu Jackie Chan. Nu fiti sarcastici. Carutele vor fi intotdeauna frumoase daca sunt decorate, dar hai sa comparam filmele bune cu cele bune. Intr-un hazliu film mut de dinainte de razboi, un personaj ii spune altui personaj ceva, si apoi ii da un ciocan in cap. E greu sa imaginezi o replica in stare sa genereze o astfel de lovitura. Filmul vorbit a trecut de lumea artelor statice, a trecut de muzica si a intrat in realitate, fiind o oglinda completa a ei. Va place nu va place, cam asta este! Sa ne intoarcem iar cu un secol in urma doar pentru ca piata a fost invadata de productii fara calitate, mi se pare cam mult! Ele exista pentru ca exista consumatori! Nu sunt bune avioanele pentru ca polueaza, nu veniti cu carute si mers pe jos. Inventati ceva nou si bun pentru secolele urmatoare.
Daca vine Leonardo da Vinci cu Monalisa lui la premiile Oscar, si castiga premiul pentru cel mai bun film, ce ne FACEM???

Viitorul Oscar pentru cel mai bun film.
Mai multe comentarii gasiti pe marazm.org

un film care nu mai poate sa prinda la public. va capta numai cativa nostalgici. nu spune nimic nou, ne am intors cu 100 de ani in urma. E ca si cum s a declarat public lipsa de inspiratie. Multumim da nu vrem asta, indiferent de cat de magistral joaca actorii.

Este un film bun.Mi-a placut,cu toate ca filme de acest gen nu cred ca voi mai vedea mult timp de acum incolo.As vrea sa pun o intrebare.Daca acest film nu era nominalizat la atat de multe categorii ,cati dintre voi ar mai fi vrut sa il vada ? Fac aceasta intrebare deoarece am vazut 90% din filmele nominalizate la Oscar 2012.Sper sa castige .

The Artist (2012)

O, biet actor! O, biet artist! Rolurile mor, viața e un teatru trist… (Vasile Șeicaru, Actorul)

Da, The Artist își merită premiile cu vârf și-ndesat, și da, este alesul meu pentru Oscar 2012! Se poate ca, după ce vizionezi trailerul, să rămâi sceptic în calitate de spectator – e un risc pe care Michel Hazanavicius, în calitatea lui de regizor, și l-a asumat. Nu vă fie frică dacă nu știți de unde să-l luați pe tip, și eu l-am gugălit ceva timp – are numai filme francofone la activ, mai greu digerabile și care, prin urmare, n-au ajuns până la urechile noastre.
Din trailer dai cu nasul de imagine alb-negru, frizuri și haine din anii ‘20, muțenie, poveste de dragoste, faliment actoricesc. Dacă te oprești doar la elementele pe care le-am înșirat frumos, ca la școală, poți foarte bine să-ți descarci niște Twilight, c-ai să te distrezi mai bine. Dacă totuși vrei să mergi mai departe cu filosofia filmului, ar trebui să te gândești la câteva chestiuțe ascunse bine-bine de domnul Michel…
Dar hai să-ncepem cu povestea. George Valentin e un celebru actor de filme mute. Are o casă babană, cu servitori și tot tacâmul, o soție blondă, faimă și admiratori cât cuprinde. Printre admiratorii lui se numără și Peppy Miller (numele ei e stâlcit la greu prin anumite cadre), o tânără dansatoare care vrea să devină celebră și care… îl cam are la inimă pe domnul cu pricina. Cum e femeie (și tânără!, și frumoasă!), se folosește de aproape tot arsenalul farmecelor feminine ca să se pisicească pe lângă Valentin, care nu rămâne indiferent în fața fluturatului din gene, artă pe care fata o stăpânește de minune.
Okay. Avem bărbat celebru, avem femeie în căutarea celebrității. Ce rămâne? – Pupați-vă!. Nu. Don`șoara Miller și domn` Valentin nu ajung la capitolul ăsta (cel puțin, nu explicit, că regizorul ni-i lasă și-n pat la un moment dat…). Timpul trece, vremurile se schimbă și modernitatea își așază fundul obez peste cariera lui Valentin – apar filmele cu sonor, și un actor care doar se strâmbă la cameră ca să poată transmite ceva publicului nu-și mai găsește locul în cinematografie. Valentin este concediat și încearcă să toarne un alt film mut cu buget propriu. Dar filmul este un eșec, iar bietul actor intră în faliment.
Timpul în care Valentin se scufundă este Timpul în care Peppy Miller își câștigă faima mult-visată, trecând de la statutul de dansatoare la cel de actriță consacrată. Ea este figura nouă a cinematografiei, o figură care se mișcă bine, dansează, dar, mai ales, vorbește! Filmele sale sunt de un real succes, iar cuvântul ei este unul cu greutate. Așa se face că, văzându-l pe Valentin în spital, Peppy îi convinge pe doctori să-l îngrijească la domiciliul său, și când află că actorul scoate la licitație lucrurile din casă ca să facă rost de bani i le cumpără pe toate. Ba mai mult, văzând că Valentin își dorește să scape din starea de I`m gonna kill myself, babe, îl convinge pe regizorul ei să-i dea și lui un rol în filmul pentru care filma.
Planurile ei nu merg totuși ca pe roate. Valentin se trezește într-o dimineață, cotrobăie prin casă și-și vede lucrurile cumpărate. Primește scenariul și se simte umilit de mila lui Peppy, așa că nu găsește soluție mai bună decât pistol + cap = love. Bineînțeles, Michel nu putea să-l lase să moară, iar cei doi actori – mentorul și învățăcelul putem spune – se regăsesc jucând împreună într-un musical.
Căderea lui Valentin este anunțată, în manieră clasică, printr-un vis. După ce regizorul îl anunță că viitorul stă în filmele cu sonor, actorul este măcinat de gânduri și se visează batjocorit de femeile care altădată îl adulau. Nu aude în mintea sa decât tăcerea lui și râsul răsunător al celor din jur.
Putem spune că Michel rezumă în cadrele-cheie din filmul mut al lui Valentin exact sentimentele care îl încearcă pe omul refractar la nou, dar înghițit de nou fără voia lui – Valentin se regăsește în junglă, unde îl înghit nisipurile mișcătoare și întinde cu disperare o mână spre o posibilă salvare. Fără succes. O viziune care ia în calcul doar accepțiunea progresului cinematografic este insuficientă. Valentin e Omul. Nisipurile mișcătoare sunt Timpul. Peppy Miller este Tineretul, a cărui activitate este încununată de succes.
Simbolistica filmului este bogată, iar Michel jonglează cu idei și cadre într-o manieră care îmbină stilul anilor ‘20-‘30 cu psihologia și analiza introspectivă a lui Nolan. Așa se face că Valentin, înecându-și amarul într-o cârciumă, își vede reflexia în tejgheaua la care era așezat și, brusc, se vede pe sine – depășit, demodat, hulit de publicul larg pentru muțenia sa și batjocorit de personajele fostelor sale filme, care îl amenință cu sulițe și topoare. Aici este folosită o a doua ipostază a înecului – cea în care Valentin își îneacă chipul din tejghea în alcoolul din pahar.
Sugestiile referitoare la situația actorului se înmulțesc – Peppy dă un interviu în care afirmă râzând că bătrânii muți trebuie să facă loc tineretului, nevasta blondă și plângândă îl întreabă disperată de ce refuzi să vorbești?! (frază prin care regizorul maschează adevărata problemă pe care o abordează filmul printr-o ușoară dispută casnică), iar Valentin se vede părăsit până și de umbra lui de pe perete.
Dacă schimbăm unghiul din care privim producția, mitologia este deci ușor de descifrat. Singura cerință este de a NU VEDEA FILMUL CA PE O SIMPLĂ POVESTE DE DRAGOSTE.
Filmul lui Michel nu excelează la capitolul actori. Nici Jean Dujardin în rolul lui George Valentin, nici Bérénice Bejo drept Peppy Miller nu sparg tiparele, însă au meritul de a da senzația de film vechi, iar muzica și cadrele clasice fac din producție un univers complex, rotund, perfect. La perfecțiunea filmului, cei atenți la detalii vor adăuga și durata – 100 de minute, 10 x 10, adică de 10 ori cifra perfectă a lui Pitagora, dar deja intrăm într-o mare foarte adâncă a simbolisticii.
Impresia generală este una de sferă care închide în ea sentimentele Omului pus față în față cu Destinul și cu Trecerea timpului, iar impresia mea este că… mă voi supăra dacă The Artist nu ia Oscarul. Sfat: savurați-l singuri...

Anca G.

Nu mi-am inchipuit ca un film mut poate sa spuna ceva in era 3D-ului. M-am inselat! A fost o placere sa-l vizionez! in opinia mea isi merita cele 3 Globuri de Aur, 7 premii BAFTA si 10 nominalizari la Oscar. Mi-au mai ramas "Midnight in Paris" si "Hugo" de vazut dintre nominalizatele la "Filmul Anului", dar nu cred ca "The Artist" va pierde statueta, chiar daca mi-as dori asta in favoarea lui "The Tree of Life". Din cate am citit pe aici, parerile sunt impartite, dar ca va place sau nu, filmul in sine este o experienta pe care generatia noastra ar trebui macar s-o incerce. Am inteles ca din 24 februarie o sa fie si in cinematografele romanesti. Vizionare placuta!

Nu pot intelege de ce naiba sa faci un film mut alb-negru in mileniul 3. Sper sa nu devina o moda.

Acest film este absolut magistral . Chiar ma uimit foarte tare Jean Dujardin in felul cum joaca la fel Benenice Bejo care joaca perfect.Merita vazut si dau si un 10 cu felicitari

[...] ”The Artist” este despre schimbul generațiilor la Hollywood, despre dragoste și efectele inovării în cinematografie. Este despre orgoliu și despre dorința de a lupta pentru ceva în care crezi. Este un film care impresionează nu atât prin poveste, cât prin modul în care este ea spusă. [...]

tocmai ce am vazut filmul si il recomand cu caldura ..... chiar daca lumea se ia de faptul ca nu are efecte speciale si ca este filmul mut pe mine surprins calitatea actorilor dar mai ales jocul actoricesc . un sigur cuvant am DIVIN , urmariti filmul macar pentru a vedea cum se pot exprima emotii , sentimente de durere , iubire FARA cuvinte . recomand din tot sufletul

Sper sa fie nominalizat si sa castige Oscarul la categoria cel mai bun film al anului.

Da, un film deosebit! E intotdeauna o placere sa vezi o idee noua, iar cand si realizarea ei este buna, atunci acel film merita trecut la favorite. The Artist este simpatic, naiv si profund in acelasi timp si vorbeste despre schimbare, prietenie, singuratate si faima in cel mai sincer si direct mod. 'Petele' de sunet se potrivesc perfect in tablou. Un film care te lasa cu zambetul pe buze. 8/10

Schimbarile sunt intotdeauna greu de facut, de cele mai multe ori inertia e mare si conservatorii primeaza.Nu intotdeauna o schimbare substantiala inseamna automat si succes. Istoria a demonstrat ca sfarsitul filmului mut si aparitia celui "vorbit" a insemnat un succes major pentru istoria cinematografica. Nu-i vorba, pe unii schimbarea trebuie sa-i fi prins nepregatiti... Cu acest foarte frumos omagiu adus inceputurilor cinematografiei regizorul Michel Haznavicius si actorii Jean Dujardin("Ion al gradinii"!), si Berenice Bejo reusesc sa iasa din "anonimatul" francez si sa patrunda in constiinta publicului din intreaga lume. Nu-i exclus ca, dupa ce francezii s-au extaziat la Cannes in fata productiei americane "The tree of life", unchiul Sam sa-si ia revansa si sa trimita Oscar-ul pentru cel mai bun film al anului 2011 catre Paris. Inceputul a fost deja facut, filmul lui Haznavicius are deja in palmares Globul de aur, "pentru cel mai bun film muzical sau comedie"...

mie unul mi-a placut...cu toate ca am stat cu inima la gat sa nu cumva sa se omoare George Valentin totul a fost bn....cat despre domnisoara Peppy Miller are un rol grozav in film,sare si piperul cum sa-r spune...recomand cu incredere,,,

neparat de vazut de amatori genului ,, si intradevar filmul reuseste foarte bine sa te plimbe in trecut

Chiar daca nu se mai "cauta" astfel de filme, nu inseamna ca nu merita sa mai vedem cum le "gustau" candva oamenii.

waste of time
nu merita nici 1 minut din timpul tau
Nu mai suntem in anii 20 ci in 2012 people.

Eu cu filmele mute nu prea am avut tangente, doar ale lui Chaplin ce-am mai vazut, care mi-au si placut. De asta nu prea pot sa zic acelasi lucru, m-a cam plictisit, ca sa numai zic ce somn am bagat dupa vreo trei sferturi din film. Consky zice foarte bine in comentariu, si asa zic si eu ca-i mai mult un omagiu adus filmului mut decat vreun film memorabil. Actorii sunt carismatici , povestea e ok, muzica.. e realizat destul de bine asa in mare, da nu prea m-a prins.

nu am rezistat nici sa ma uit la trailer intreg...

am vazut recent filmul si m-a impresionat, mi-a dat acea senzatie de vechi dar foarte bun...desi e facut in 2011, cand tehnologia, efectele speciale si porcariile gen: Twilight, Immortals, Transformers s.a sparg box office-ul, acest film mi-a dat speranta ca cinematografia inca nu se duce de rapa, inca mai putem viziona filme de calitate. zicea cineva mai sus ca filmul ii aduce aminte de capodopera secolului trecut Singin' in the Rain...ma bucur sa vad ca sunt oameni care inca mai vizioneaza filme de calitate...
RECOMAND cu placere.

,,Comicul francez Jean Dujardin şi actriţa Bérénice Bejo, soţia regizorului Michel Hazanavicius sunt în rolurile principale ale acestui filmul ce aduce un omagiu captivant Epocii de Aur a filmului mut. Povestea e a unui megastar al filmelor mute, George Valentin, care decade odată cu apariţia sonorului în cinematografie, fiindcă nu vrea să se adapteze şi să-şi folosească vocea. Peppy, o tânără şic, se nimereşte să fie chiar în faţa uşii cinematografului în care George Valentin îşi lansează noul film, iar când acesta iese să întâlnească publicul, se ciocneşte de ea. Prins de moment, starul o sărută pe obraz pe frumoasa necunoscută, iar a doua zi poza lor aprare în ziar sub titlul mare “Cine e fata?”. Peppy nu-şi iroseşte bruma de faimă şi reuşeşte să obţină un rol mic într-un film, iar după ce se mai întâlneşte pe platoul de filmare cu George şi acesta flirtează cu ea, Peppy obţine un alt rol secundar, în care îi e parteneră de dans megastarului.
Curând, Peppy începe să atragă atenţia tot mai tare şi ajunge la faimă tocmai datorită filmelor cu sonor, căci noua tehnologie o avantajează. Carierele celor doi încep să se deruleze în concurenţă, iar filmele fără sonor ale lui George aduc tot mai puţini spectatori la cinema. Sentimentul de a fi uitat de cei ce îl adulau îl răneşte profund pe George şi îi fărâmiţează orgoliul. Peppy, deşi se bucură de noua ei faimă, nu poate să nu empatizeze cu George, omul care a ajutat-o şi care i-a dat ideea de a-şi face o aluniţă cu care să iasă în evidenţă."

noi majoritatea romanilor despre care voi scrieti , fara sa stiti nimic , vedem mai departe de zidurile ridicate ca o stanca ale criticilor care nu au tinut pasul cu revolutia cinematografica si care au ramas blocati in 1920 !!! va rugam sa ne scuzati ca nu tineti pasul cu noi si cu marile realizari ale cinematografiei din ultimi 10 ani !! deci suck it si va asteptatm in viitor !!!!

Am asteptat acest film cu mare nerabdare si dupa ce l-am vazut, pot spune ca am fost mai mult dezamagita decat incantata, E foarte bine facut, am recunoscut multe stiluri de filmare din anii 20 si 30, ceea ce il face recomandabil studentilor la film ca un fel de quiz-show si adevaratilor pasionati, insa ca valoare artistica nu e deloc la inaltimea publicitatii si faimei pe care si-a sau i-au creat-o. Nu am gasit originalitate - momente copiate la greu din alte filme, emotie, iar interpretarile celor 2 actori mi s-au parut tzepene, rigide. John Goodman excelent insa, ca si James Cromwell. Pe scurt, merita nominalizat la Oscar pentru muzica, montaj, premii de imagine in general, insa atat si nimic mai mult. Cu regret o spun ca anul asta Oscarul va trebui sa fie american.