Părerea criticului
The Avengers/Răzbunătorii a fost un pariu câştigat de Joss Whedon cu lumea întreagă: puţini erau cei care credeau că o reuniune a eroilor Marvel ar putea oferi în acelaşi timp acţiune, umor şi personaje cu poveşti personale convingătoare, dar iată că Whedon a reuşit această combinaţie extraordinară. Cu o asemenea ştachetă înaltă, aşteptările cu privire la Avengers: Age of Ultron sunt gigantice. Imensa majoritate a spectatorilor nu va fi dezamăgită. Iată mai jos de ce.
Sequelul combină la fel de inspirat acţiunea şi umorul, dar tonul este de această dată mai sumbru. Nu ar trebui să fie de mirare, având în vedere direcţia în care se îndreaptă filmele Marvel: la anul ne aşteaptă Captain America: Civil War, film ce explorează o gigantică ruptură între supereroi. Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron este repetiţia pentru această ruptură, căci bătălia cu hoardele de războinici Chitauri din primul film a fost joacă de copii faţă de ce îi aşteaptă acum pe Tony Stark/Iron Man (Robert Downey Jr.), Steve Rogers/Căpitanul America (Chris Evans), Thor (Chris Hemsworth), Natasha Romanoff/Văduva neagră (Scarlett Johansson), Bruce Banner/Hulk (Mark Ruffalo) şi Clint Burton/Hawkeye (Jeremy Renner).
Whedon nu pierde nicio clipă pentru a seta ritmul şi sugera miza noii provocări: Răzbunătorii iau cu asalt o cazemată dintr-un orăşel est-european fictiv, bârlogul baronului Wolfgang von Strucker, unul din oamenii de ştiinţă ai distrugătoarei organizaţii H.Y.D.R.A.. Aici îi aşteaptă nu doar o armată de roboţi, ci şi gemenii Pietro (Aaron Taylor-Johnson) şi Wanda Maximoff (Elizabeth Olsen), primul dotat cu o viteză ieşită din comun, a doua cu puteri telekinetice. Întâlnirea este sâmburele discordiei dintre Răzbunători, sâmbure ce încolţi de îndată din cauza apariţiei lui Ultron, robotul dotat cu inteligenţă artificială şi principal antagonist al filmului.
Pe umerii stau principalele calităţi, dar şi cele mai mari defecte ale filmului. Da, Ultron reuşeşte să-i dezbine pe Răzbunători şi să-i facă până şi pe spectatorii cei mai fideli echipei să se întrebe cât de pregătiţi sunt membrii ei pentru a face faţă provocării. Ultron testează motivaţii, gâdilă orgolii şi manipulează, încercând să-i distrugă pe Răzbunători din interior. Este o premisă foarte utilă pentru Whedon să exploreze noi faţete ale personajelor şi să dea un bobârnac reflectorului: dacă în primul film Thor avea un rol foarte consistent, iar Hawkeye aproape era trecut cu vederea, arcaşul are parte de toată atenţia acum, alături de o interesantă evoluţie a Nataşei şi a lui Bruce Banner.
Deşi nu-i poate fi contestată eficienţa ca declanşator al poveştii, Ultron este din păcate un villain neconvingător. Realizat superb de echipa de efecte speciale a filmului (fâşii subţiri de metal îi formează buzele ce de-abia aşteaptă să curbeze în rictusuri ameninţătoare), Ultron este servit pe tavă spectatorului, devenind mai degrabă o convenţie decât un antagonist în toată puterea cuvântului.
În afara acestui aspect, despre film numai la superlativ. Whedon compensează tonul mai sumbru al sequelului cu one-liner-urile sale inubliabile, în stare să facă o sală întreagă de cinema să pufnească în râs. Conştient că Răzbunătorii sunt mult mai familiari publicului decât erau în 2012, regizorul scenarist se foloseşte de camaraderia eroilor şi de glume "de interior" pentru a-şi face spectatorii să ţină şi mai mult la personaje. Scenariul nu uită nici de emoţie, desigur, iar Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron se transformă într-o formă rară de entertainment complet: în stare să uimească, amuze şi emoţioneze. De văzut pe un ecran cât mai mare.
Atenţie, genericul de final vine doar cu o singură secvenţă, nu două. Secvenţa se află la începutul genericului, Whedon declarând în repetare rânduri că nu vrea ca spectatorii săi să aştepte mai bine de zece minute derularea genericului pentru ca la final să nu primească nimic.
Sequelul combină la fel de inspirat acţiunea şi umorul, dar tonul este de această dată mai sumbru. Nu ar trebui să fie de mirare, având în vedere direcţia în care se îndreaptă filmele Marvel: la anul ne aşteaptă Captain America: Civil War, film ce explorează o gigantică ruptură între supereroi. Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron este repetiţia pentru această ruptură, căci bătălia cu hoardele de războinici Chitauri din primul film a fost joacă de copii faţă de ce îi aşteaptă acum pe Tony Stark/Iron Man (Robert Downey Jr.), Steve Rogers/Căpitanul America (Chris Evans), Thor (Chris Hemsworth), Natasha Romanoff/Văduva neagră (Scarlett Johansson), Bruce Banner/Hulk (Mark Ruffalo) şi Clint Burton/Hawkeye (Jeremy Renner).
Whedon nu pierde nicio clipă pentru a seta ritmul şi sugera miza noii provocări: Răzbunătorii iau cu asalt o cazemată dintr-un orăşel est-european fictiv, bârlogul baronului Wolfgang von Strucker, unul din oamenii de ştiinţă ai distrugătoarei organizaţii H.Y.D.R.A.. Aici îi aşteaptă nu doar o armată de roboţi, ci şi gemenii Pietro (Aaron Taylor-Johnson) şi Wanda Maximoff (Elizabeth Olsen), primul dotat cu o viteză ieşită din comun, a doua cu puteri telekinetice. Întâlnirea este sâmburele discordiei dintre Răzbunători, sâmbure ce încolţi de îndată din cauza apariţiei lui Ultron, robotul dotat cu inteligenţă artificială şi principal antagonist al filmului.
Pe umerii stau principalele calităţi, dar şi cele mai mari defecte ale filmului. Da, Ultron reuşeşte să-i dezbine pe Răzbunători şi să-i facă până şi pe spectatorii cei mai fideli echipei să se întrebe cât de pregătiţi sunt membrii ei pentru a face faţă provocării. Ultron testează motivaţii, gâdilă orgolii şi manipulează, încercând să-i distrugă pe Răzbunători din interior. Este o premisă foarte utilă pentru Whedon să exploreze noi faţete ale personajelor şi să dea un bobârnac reflectorului: dacă în primul film Thor avea un rol foarte consistent, iar Hawkeye aproape era trecut cu vederea, arcaşul are parte de toată atenţia acum, alături de o interesantă evoluţie a Nataşei şi a lui Bruce Banner.
Deşi nu-i poate fi contestată eficienţa ca declanşator al poveştii, Ultron este din păcate un villain neconvingător. Realizat superb de echipa de efecte speciale a filmului (fâşii subţiri de metal îi formează buzele ce de-abia aşteaptă să curbeze în rictusuri ameninţătoare), Ultron este servit pe tavă spectatorului, devenind mai degrabă o convenţie decât un antagonist în toată puterea cuvântului.
În afara acestui aspect, despre film numai la superlativ. Whedon compensează tonul mai sumbru al sequelului cu one-liner-urile sale inubliabile, în stare să facă o sală întreagă de cinema să pufnească în râs. Conştient că Răzbunătorii sunt mult mai familiari publicului decât erau în 2012, regizorul scenarist se foloseşte de camaraderia eroilor şi de glume "de interior" pentru a-şi face spectatorii să ţină şi mai mult la personaje. Scenariul nu uită nici de emoţie, desigur, iar Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron se transformă într-o formă rară de entertainment complet: în stare să uimească, amuze şi emoţioneze. De văzut pe un ecran cât mai mare.
Atenţie, genericul de final vine doar cu o singură secvenţă, nu două. Secvenţa se află la începutul genericului, Whedon declarând în repetare rânduri că nu vrea ca spectatorii săi să aştepte mai bine de zece minute derularea genericului pentru ca la final să nu primească nimic.
