Charlie vine primul la bancă, dimineața devreme, deschide seiful și scoate de acolo... o găleată și un mop. Ați ghicit: era omul de serviciu. O încurcătură sentimentală se produce atunci când dactilografa Edna pregătește casierului Charles (logodnicul ei) o cravată pe post de cadou cu prilejul aniversării zilei sale de naștere. Citind dedicația, omul de serviciu Charlie crede că este pentru el, iar adevărul crud iese curând la iveală.
Nu poți simți decât o mare tristețe pentru soarta ”micului vagabond”, ignorat de femeia iubită și tratat de toți cu dispreț. Singurul refugiu al lui Charlie rămâne lumea visului, în care cel oropsit își ia revanșa și se dovedește a fi mai cumsecade și mai curajos decât toți ceilalți, interesați doar să-și scape propria piele. Binele nu triumfă permanent ca în basme, iar visul se dovedește a fi doar un vis.
Născut într-o familie de artiști, Chaplin s-a considerat un reprezentant al clasei muncitoare, disprețuind indolența și lipsa de utilitate a burgheziei pe care a descris-o în culorile cele mai sumbre. Domnii îmbrăcați la patru ace care mută hârtii de pe un birou pe altul și vând instrumente financiare nefolositoare nu aduc societății o plusvaloare, creând doar o iluzie a bogăției întreținută de clasa conducătoare. Criza economică din 1929-1932 se întrezărea la orizont...
cosmin_kedii
pe 13 Aprilie 2013 17:20
Un scenariu bun construit subtil, actorii sunt convingători si superbi în regia lui Chaplin Chaplin, desigur, jocul este încă la fel de precisă și plin de emoție, dar, de asemenea foarte frumos
Nu poți simți decât o mare tristețe pentru soarta ”micului vagabond”, ignorat de femeia iubită și tratat de toți cu dispreț. Singurul refugiu al lui Charlie rămâne lumea visului, în care cel oropsit își ia revanșa și se dovedește a fi mai cumsecade și mai curajos decât toți ceilalți, interesați doar să-și scape propria piele. Binele nu triumfă permanent ca în basme, iar visul se dovedește a fi doar un vis.
Născut într-o familie de artiști, Chaplin s-a considerat un reprezentant al clasei muncitoare, disprețuind indolența și lipsa de utilitate a burgheziei pe care a descris-o în culorile cele mai sumbre. Domnii îmbrăcați la patru ace care mută hârtii de pe un birou pe altul și vând instrumente financiare nefolositoare nu aduc societății o plusvaloare, creând doar o iluzie a bogăției întreținută de clasa conducătoare. Criza economică din 1929-1932 se întrezărea la orizont...