Dureros de sincer; cred ca e caracterizarea perfecta a acestui succes de imagine, emotie si sentiment. Un film in care debutanti ca si Binh, (Damien Nguyen), dau recitaluri de interpretare.
O drama despre viata unei categorii de persoane din societatea vietnameza, acei asa numitii "bui doi", ce s-ar traduce "mai putin decat colbul", copiii rezultati dintre tinerele vietnameze si soldatii americani.
Viata dura dusa de acesti paria ai societatii vietnameze il determina pe eroul peliculei sa isi caute tatal, tata pe care il cunoaste dintr-o singura poza pe care mama sa, sotie legitima a soldatului american, o are de pe vremea cand acesta era inca in Vietnam.
Emotii puternice insotesc permanent actiunea. Emotii profunde, castigate practic de prestatia actorilor in primul rand, dar si de scenariu. Un film in care durerea atinge apogeuri. Permanent se depasesc limite si se merge spre o alta culme ce nu credeai ca mai poate exista.
Interpretarea perfecta a lui Damien Nguyen, un surfer din california, gasit intamplator si cooptat in acest film, se realizeaza mai mult prin atitudine, gesturi si emotii. Dialogurile sunt putine, iar ceea ce trebuie transmis, mesajul, este realizat cu implicarea totala a celor ce sufera pentru noi, alaturi de noi, in aceasta poveste.
Sinceritatea si modul in care isi castiga emotiile, fiecare in parte, nimic in acest film nefiind gratuit, ne pune in fata unui film mult prea sincer, prea greu de indurat, marcant.
Un regal despre acuta problema a lunii actuale, imigratia, un exemplu de umilinta, de suferinta si de cum razbesti in viata asta plina de durere si totusi sa reusesti sa vezi acea tara minunata pe care numai un "orb" o poate vedea.
Ps. Interesant si cum ne "joaca" regizorul cu sentimente contradictorii vis-a-vis de tatal ce isi abandoneaza copilul si sotia ... Un 8,12! Recomand ca o doza de normalitate, trezire la realitate si de ce nu, model.
O drama despre viata unei categorii de persoane din societatea vietnameza, acei asa numitii "bui doi", ce s-ar traduce "mai putin decat colbul", copiii rezultati dintre tinerele vietnameze si soldatii americani.
Viata dura dusa de acesti paria ai societatii vietnameze il determina pe eroul peliculei sa isi caute tatal, tata pe care il cunoaste dintr-o singura poza pe care mama sa, sotie legitima a soldatului american, o are de pe vremea cand acesta era inca in Vietnam.
Emotii puternice insotesc permanent actiunea. Emotii profunde, castigate practic de prestatia actorilor in primul rand, dar si de scenariu. Un film in care durerea atinge apogeuri. Permanent se depasesc limite si se merge spre o alta culme ce nu credeai ca mai poate exista.
Interpretarea perfecta a lui Damien Nguyen, un surfer din california, gasit intamplator si cooptat in acest film, se realizeaza mai mult prin atitudine, gesturi si emotii. Dialogurile sunt putine, iar ceea ce trebuie transmis, mesajul, este realizat cu implicarea totala a celor ce sufera pentru noi, alaturi de noi, in aceasta poveste.
Sinceritatea si modul in care isi castiga emotiile, fiecare in parte, nimic in acest film nefiind gratuit, ne pune in fata unui film mult prea sincer, prea greu de indurat, marcant.
Un regal despre acuta problema a lunii actuale, imigratia, un exemplu de umilinta, de suferinta si de cum razbesti in viata asta plina de durere si totusi sa reusesti sa vezi acea tara minunata pe care numai un "orb" o poate vedea.
Ps. Interesant si cum ne "joaca" regizorul cu sentimente contradictorii vis-a-vis de tatal ce isi abandoneaza copilul si sotia ... Un 8,12! Recomand ca o doza de normalitate, trezire la realitate si de ce nu, model.