The Big Time (2002)

În Manhattan-ul anului 1948, un grup pestriț de oameni încearcă să facă din televiziunea Empire Network un succes...

The Big Time e un film proaspăt despre trecut - mai bine zis despre anii de început ai industriei televiziunii. În 1948, Empire TV, un post de televiziune proaspăt lansat, încearcă să intre în competiție cu mult mai cunoscutele și mai bine finanțatele CBS și NBS. Naratorul poveștii este o ingenuă cu picioarele pe pământ și ochii la stele, de-abia ajunsă în oraș. Ea se căpătuiește cu o slujbă la Empire, o companie condusă de Doc (Christopher Lloyd), un savant genial și imprevizibil. Motorul narativ care alimentează filmul e o ecranizare pe care această televiziune încearcă s-o facă după piesa clasică a lui Thornton Wilder, Our town. Evident, în timpul pregătirilor, totul o ia razna. Filmul speculează cu inteligență complicațiile comice ale primelor producții TV din acele vremuri primitive. De exemplu, actorul din rolul principal, vine din lumea radio-ului unde scenariul se ține tot timpul în mână și e complet nepriceput la memorarea replicilor. Există un subplot și despre nevoia și dificultățile de-a atrage publicitate. Regulile absolute ale celor care voiau să investească erau: fără profanări, fără sinucidere și fără decolteu. Regula cu sinuciderea devine o dilemă amuzantă în momentul când se produce Hedda Gabler. Se vorbește și despre discriminarea rasială din industrie, despre tehnologia preistorică a acelor vremuri și viteza amețitoare cu care publicul îmbrățișa noul divertisment.

The Big Time nu numai că spune o poveste amplasată în anii '40, ci aspiră să redea stilul cinematografic al perioadei. E un film care nu-ți insultă inteligența, făcut pentru televiziune, despre istoria emisiunilor TV, dar care e cu mult peste media produselor actuale ale mediului.