Filmul merită văzut pentru estetica imaginii, virată în nuanțe de gheață, ca și pentru jocul lui Bill Nighy, fix până la punctul în care personajul acestuia dispare din scenariu. Actorul acesta reușește, cu ajutorul grimaselor deja consacrate (Love, Actually), să fie comic chiar și fără ca fișa postului să i-o ceară. O face într-un fel anume, tipic englezesc, care îmbunătățește partitura.
James Lance interpretează cu lejeritate și farmec rolul pușlamalei simpatice, și el merită urmărit. O mare dezamăgire vine din partea Patriciei Clarckson -sau al mâinilor ei, care joacă mai mult decât posesoarea lor. Obositoare și fără rost este mimica lui Emily Mortimer, egală cu ea însăși și extrem de nesuferită. Actrițele se întâlnesc și într-un alt film, The Party, de Sally Potter. Emily Mortimer este, și acolo, la fel de plângăcioasă și miorlăită. Diferența este o Patricia Clarckson, căreia acolo îi iese rolul de bitch, pe care îl strică aici din rațiuni de glamour, pentru a scoate ochii cu o manichiură roșie care are doar efectul enervant al muștei care bâzâie. Povestea este interesantă, dar se dezumflă pe măsură ce filmul avansează. Opoziția bogătancei la antreprenoriatul cultural este insuficient motivată și excesiv amplificată (prin intervenții legislative la Londra???). În final, filmul merită văzut pentru atmosferă, imagine, jocul bun al unor actori (inclusiv fetița) și jocul prost al altor actori. Și, da, plimbarea de pe The Mall.
mihaelatb
pe 29 Iulie 2018 09:06
Intr-o asezare marunta, o femeie obisnuita, se hotaraste sa deschida o librarie. Dar aproape nimeni nu citeste in acea localitate si in plus intervine si in planurile celei mai puternice persoane din acel tinut. Aceasta este tema filmului. Controversatul roman care raneste morala micii localitati, deplasarea povestii din carte, in viata reala a unei comunitatii conduse dupa niste norme etice foarte stricte. Initiativa cuiva care se opune dorintei puternicilor zonei. Obtuzitatea gandirii si dependenta materiala locuitorilor fata de puternicii zonei, toate sunt tratate in film.
Lolita si Fahrenheit 451 , sunt pretexte si in acelasi timp exemplificari pentru actiunea din film. Distributia a fost foarte bine aleasa, Bill Nighy, Patricia Clarkson, Emily Mortimer si nu in ultimul rand Honor Kneafsey. Daca tinem cont si de faptul ca regizoarea este din Catalunia, cercul parabolelor se inchide perfect.
elianna
pe 04 Iulie 2018 22:50
Film englezesc, atmosfera rece, sumbra, aproape... umeda. Filmul reda dificultatile pe care le intimpina o femeie singura in incercarea de a deschide o librarie intr-o casa parasita dintr-un orasel de provincie. Florence Green risca totul pentru a-si vedea visul cu ochii. Dar puternica dna Violet Garmet se opune din toate puterile.
Este ecranizarea romanului cu acelasi nume de Penelope Fitzgerald, autoare engleza reputata si multipremiata. Nu am citit romanul dar intuiesc in el profunzimi si subtilitati pe care filmul nu le poate surprinde. Desi jocul actorilor este foarte bun, nu este suficient, ceva lipseste.
James Lance interpretează cu lejeritate și farmec rolul pușlamalei simpatice, și el merită urmărit. O mare dezamăgire vine din partea Patriciei Clarckson -sau al mâinilor ei, care joacă mai mult decât posesoarea lor. Obositoare și fără rost este mimica lui Emily Mortimer, egală cu ea însăși și extrem de nesuferită. Actrițele se întâlnesc și într-un alt film, The Party, de Sally Potter. Emily Mortimer este, și acolo, la fel de plângăcioasă și miorlăită. Diferența este o Patricia Clarckson, căreia acolo îi iese rolul de bitch, pe care îl strică aici din rațiuni de glamour, pentru a scoate ochii cu o manichiură roșie care are doar efectul enervant al muștei care bâzâie. Povestea este interesantă, dar se dezumflă pe măsură ce filmul avansează. Opoziția bogătancei la antreprenoriatul cultural este insuficient motivată și excesiv amplificată (prin intervenții legislative la Londra???). În final, filmul merită văzut pentru atmosferă, imagine, jocul bun al unor actori (inclusiv fetița) și jocul prost al altor actori. Și, da, plimbarea de pe The Mall.
Lolita si Fahrenheit 451 , sunt pretexte si in acelasi timp exemplificari pentru actiunea din film. Distributia a fost foarte bine aleasa, Bill Nighy, Patricia Clarkson, Emily Mortimer si nu in ultimul rand Honor Kneafsey. Daca tinem cont si de faptul ca regizoarea este din Catalunia, cercul parabolelor se inchide perfect.
Este ecranizarea romanului cu acelasi nume de Penelope Fitzgerald, autoare engleza reputata si multipremiata. Nu am citit romanul dar intuiesc in el profunzimi si subtilitati pe care filmul nu le poate surprinde. Desi jocul actorilor este foarte bun, nu este suficient, ceva lipseste.