Părerea criticului
Producţiile de animaţie japoneze, deşi vedete ale multor festivaluri de film, sunt o raritate în cinematografele româneşti. Motiv pentru care Baiatul si bestia (The Boy and the Beast/Bakemono No Ko), cu o poveste uimitoare despre curajul de a-ţi înfrunta demonii, despre perseverență şi prietenie, cu un succes covârşitor la box office în ţara de origine şi un nume din ce în ce mai apreciat de critici la cârmă, Mamoru Hosoda (numit, cu speranţă pentru genul anime, succesorul lui Hayao Miyazaki), merită toată atenţia.
Dar înainte de a afla despre aventurile micului Ren - care se trezeşte, trist şi deziluzionat, din modernul Tokyo, într-un tărâm paralel numit Juntegai şi devine discipolul unui luptător urs, Kumatetsu - trebuie să amintim două producţii anterioare ale lui Hosoda, o dovadă a măiestriei sale de a împleti lumi fantastice şi moderne şi de a revela astfel publicului neobişnuite aspecte ale experienţei umane. Faţă de maestrul său, Miyazaki, Hosoda păstrează ceva mai clare şi mai actuale elementele ce indică conflictul interior, iar acest lucru face producţiile sale accesibile publicului larg.
În Summer Wars (Samâ wôzu ) el imagina o societate unită graţie tehnologiei şi canalelor de social media (când mulţi alţi scenarişti asociază aceşti termeni cu izolarea şi distrugerea), iar în The Girl Who Leapt Through Time (Toki wo kakeru shojo) prezenta o tânără fată care foloseşte călătoria în timp pentru a-şi gestiona mai bine sarcinile de zi cu zi, dar se loveşte de imposibilitatea de a controla viitorul.
În Băiatul şi Bestia, planul se schimbă, însă păstrează similitudini ale conflictului interior pe care omul, în procesul de adaptare la o nouă lume, trebuie să îl depășească. Ren devine prizonierul propriilor temeri. Rămas fară tată şi fără mamă, respinge familia rămasă, ce ar fi trebuit să îl ia în grijă, şi fuge de toţi, plin de mâhnire şi ură. Este găsit de o creatură impunătoare, într-un corp de urs, Kumatetsu, şi, urmăridu-l, ajunge să treacă într-un tărâm paralel, Juntegai.
Fantastica lume se conduce după legi feudale. Este condusă de o figură înţeleaptă, o versiune a lui Yoda cu mustăţi lungi şi limbaj ceva mai inteligibil. Oameni-bestii se pregătesc să afle, curând, cine va urma la conducerea ţinutului, în urma unei înfruntări ce urma să se dea între vajnicul şi singuraticul luptător urs Kumatetsu şi demnul cap de familie, cu trasături de mistreţ, Iozen. Ieşind clar în evidenţă în acestă lume aparte, Ren simte că ar avea o şansă de a-şi găsi locul potrivit alături de Kumatetsu. De altfel acesta, un fel de rebel fără cauză, a fost sfătuit să-şi ia, pentru a-şi găsi echilibrul, un ucenic, fie el şi un om (bestiile creadau că oamenii, datorită capacităţii lor de deveni purtători ai emoţiilor negative, ar putea distruge Juntegai-ul).
Legătura dintre cei doi – personaje dificile, independente şi încăpăţânate - se conturează pas cu pas, luptă cu luptă, strigăt cu strigăt (apăsata limba japoneză e un complement al dramatismului în anime), iar în ciuda impresiilor de Karate Kid din unele secvenţe, înverșunarea dintre maestru şi ucenic te cucereşte (avem parte şi de câteva momente amuzante), mai ales când descoperi că e vorba despre o simbioză creatoare, ce-i sculptează fiecăruia destinul. Aventura transformării în luptător a lui Ren (rebotezat Kyuta de către Kumatetsu) ne oferă prilejul de a cunoaște mai bine fascinantul Juntegai, cu magicele sale vietăţi şi frumuseţi.
Povestea se desfășoară pe mai multe planuri – atât în Juntegai, cât şi în Tokyo-ul modern, pe care Ren îl regăseşte mai târziu. Conflictul, ce se adânceşte şi între urmaşii bestiilor – fiul lui Soshi şi Ren, dedublează planul rivalităţii.
Acţiunea se deschide către lumea fizică reală, de care protagonistul se simte atras şi unde găseşte sprijin într-o inteligentă si inimoasă fată, însă unde realizează că nu se va putea simţi întreg fără consensul lui Kumatetsu. Este un parcurs care inspiră, mai ales atunci când trece – printr-o metaforă vizuală extrem de puternică (ce sugerează golul din sufletele celor măcinaţi de insecuritate si ură), în planul spiritual.
Suntem martorii unei forţe extrem de puternice – perseverenţa, fizică, mentală, interioară – un excelent antidot pentru mulţi dintre adolescenţii de azi. Iată de ce filmul este recomandat mai ales copiilor ceva mai mari, de gimnaziu. Antrenamentul, interacțiunea plină de vervă dintre protagoniști, luptele, imaginile captivante create cu ajutorul graficii computerizate, îi vor încânta şi pe spectatorii mai mici, însă le va fi mai greu de accesat miezul poveştii.
Tumultul interior, metafora sacrificiului va fi sesizată şi apreciată însă de cei mai mari, pentru care Băiatul şi Bestia oferă, aşa cum puţine animaţii poiectate la noi au reuşit, învăţături cu un puternic impact. Imaginea impecabilă (o combinaţie între animaţia clasică şi CGI) şi muzica, amplifică acţiunea ce converge, gradat, către un final spectaculos. Filmul va captiva chiar şi novicii genului anime.
Băiatul şi bestia merită o audienţă cât mai numeroasă. Nu este o animație uşoară şi predominant distractivă, cu morală subţire şi o constantă deja mult prea prezentă în filmele pentru copii – atracţia, povestea de dragoste. Filmul lui Hosoda are darul de umple un gol în sufletele unora dintre noi.
Dar înainte de a afla despre aventurile micului Ren - care se trezeşte, trist şi deziluzionat, din modernul Tokyo, într-un tărâm paralel numit Juntegai şi devine discipolul unui luptător urs, Kumatetsu - trebuie să amintim două producţii anterioare ale lui Hosoda, o dovadă a măiestriei sale de a împleti lumi fantastice şi moderne şi de a revela astfel publicului neobişnuite aspecte ale experienţei umane. Faţă de maestrul său, Miyazaki, Hosoda păstrează ceva mai clare şi mai actuale elementele ce indică conflictul interior, iar acest lucru face producţiile sale accesibile publicului larg.
În Summer Wars (Samâ wôzu ) el imagina o societate unită graţie tehnologiei şi canalelor de social media (când mulţi alţi scenarişti asociază aceşti termeni cu izolarea şi distrugerea), iar în The Girl Who Leapt Through Time (Toki wo kakeru shojo) prezenta o tânără fată care foloseşte călătoria în timp pentru a-şi gestiona mai bine sarcinile de zi cu zi, dar se loveşte de imposibilitatea de a controla viitorul.
În Băiatul şi Bestia, planul se schimbă, însă păstrează similitudini ale conflictului interior pe care omul, în procesul de adaptare la o nouă lume, trebuie să îl depășească. Ren devine prizonierul propriilor temeri. Rămas fară tată şi fără mamă, respinge familia rămasă, ce ar fi trebuit să îl ia în grijă, şi fuge de toţi, plin de mâhnire şi ură. Este găsit de o creatură impunătoare, într-un corp de urs, Kumatetsu, şi, urmăridu-l, ajunge să treacă într-un tărâm paralel, Juntegai.
Fantastica lume se conduce după legi feudale. Este condusă de o figură înţeleaptă, o versiune a lui Yoda cu mustăţi lungi şi limbaj ceva mai inteligibil. Oameni-bestii se pregătesc să afle, curând, cine va urma la conducerea ţinutului, în urma unei înfruntări ce urma să se dea între vajnicul şi singuraticul luptător urs Kumatetsu şi demnul cap de familie, cu trasături de mistreţ, Iozen. Ieşind clar în evidenţă în acestă lume aparte, Ren simte că ar avea o şansă de a-şi găsi locul potrivit alături de Kumatetsu. De altfel acesta, un fel de rebel fără cauză, a fost sfătuit să-şi ia, pentru a-şi găsi echilibrul, un ucenic, fie el şi un om (bestiile creadau că oamenii, datorită capacităţii lor de deveni purtători ai emoţiilor negative, ar putea distruge Juntegai-ul).
Legătura dintre cei doi – personaje dificile, independente şi încăpăţânate - se conturează pas cu pas, luptă cu luptă, strigăt cu strigăt (apăsata limba japoneză e un complement al dramatismului în anime), iar în ciuda impresiilor de Karate Kid din unele secvenţe, înverșunarea dintre maestru şi ucenic te cucereşte (avem parte şi de câteva momente amuzante), mai ales când descoperi că e vorba despre o simbioză creatoare, ce-i sculptează fiecăruia destinul. Aventura transformării în luptător a lui Ren (rebotezat Kyuta de către Kumatetsu) ne oferă prilejul de a cunoaște mai bine fascinantul Juntegai, cu magicele sale vietăţi şi frumuseţi.
Povestea se desfășoară pe mai multe planuri – atât în Juntegai, cât şi în Tokyo-ul modern, pe care Ren îl regăseşte mai târziu. Conflictul, ce se adânceşte şi între urmaşii bestiilor – fiul lui Soshi şi Ren, dedublează planul rivalităţii.
Acţiunea se deschide către lumea fizică reală, de care protagonistul se simte atras şi unde găseşte sprijin într-o inteligentă si inimoasă fată, însă unde realizează că nu se va putea simţi întreg fără consensul lui Kumatetsu. Este un parcurs care inspiră, mai ales atunci când trece – printr-o metaforă vizuală extrem de puternică (ce sugerează golul din sufletele celor măcinaţi de insecuritate si ură), în planul spiritual.
Suntem martorii unei forţe extrem de puternice – perseverenţa, fizică, mentală, interioară – un excelent antidot pentru mulţi dintre adolescenţii de azi. Iată de ce filmul este recomandat mai ales copiilor ceva mai mari, de gimnaziu. Antrenamentul, interacțiunea plină de vervă dintre protagoniști, luptele, imaginile captivante create cu ajutorul graficii computerizate, îi vor încânta şi pe spectatorii mai mici, însă le va fi mai greu de accesat miezul poveştii.
Tumultul interior, metafora sacrificiului va fi sesizată şi apreciată însă de cei mai mari, pentru care Băiatul şi Bestia oferă, aşa cum puţine animaţii poiectate la noi au reuşit, învăţături cu un puternic impact. Imaginea impecabilă (o combinaţie între animaţia clasică şi CGI) şi muzica, amplifică acţiunea ce converge, gradat, către un final spectaculos. Filmul va captiva chiar şi novicii genului anime.
Băiatul şi bestia merită o audienţă cât mai numeroasă. Nu este o animație uşoară şi predominant distractivă, cu morală subţire şi o constantă deja mult prea prezentă în filmele pentru copii – atracţia, povestea de dragoste. Filmul lui Hosoda are darul de umple un gol în sufletele unora dintre noi.
