Părerea criticului
După Preacher, Seth Rogen şi Evan Goldberg îşi reconfirmă statutul de creatori atipici de seriale cu supereroi cu The Boys, o producţie în care un grup de oameni obişnuiţi declară război unor supereroi adulaţi de opinia publică, dar lipsiţi de orice scrupule şi gata de orice pentru a-şi menţine statutul. Serialul poate fi interpretat şi ca un comentariu la adresa obsesiei pentru celebritate. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la sezonul de opt episoade lansat vineri şi al cărui rating pe imdb.com se ridică în acest moment la un onorant 9,1.
Poate că nu există gen mai manipulator al cinema-ului hollywoodian decât filmele cu supereroi, mereu gata să reconforteze publicul, sugerându-i că o fiinţă superioară va avea întotdeauna grijă ca binele să învingă în lume şi că statutul nostru este acela de victimă în aşteptarea unui salvator. După gigantica inflaţie de astfel de filme datorată competiţiei acerbe dintre Marvel/Disney şi DC Comics/Warner Bros., alternativele ireverenţioase la adresa acestui nociv monopol narativ nu sunt niciodată prea numeroase: iată că sângerosul The Boys le flutură insistent degetul supereroilor, cu povestea sa inedită şi refuzul de a plăti omagii mitologiei genului.
Jack Quaid (fiul lui Meg Ryan şi Dennis Quiad) îl interpretează pe Hughie, un tip timid care nu mai poate de bucurie când iubita lui, Robin, îi spune că ar vrea să se mute împreună. Doar că exact în acel moment Robin este spulberată la propriu de A-Train (Jessie Usher), un speedster (trimitere evidentă la The Flash) ce face parte din populara echipă de supereroi The Seven, proprietatea atotputernicei megacorporaţii Voight. Distrus de moartea iubitei şi înfuriat de scuzele mincinoase şi inepte ale lui A-Train, Hughie acceptă să se alăture descurcăreţului, violentului Billy Butcher (Karl Urban), care reuneşte un grup de oameni obişnuiţi, The Boys, fiecare cu propriile motive pentru a descoperi punctele slabe ale supereroilor şi a-i lichida.
Avertizăm de la început că fiecare episod al serialului Amazon a primit în SUA rating-ul (în opinia noastră exagerat) "interzis minorilor". The Boys este violent şi neaşteptat, uneori deranjant de cinic, prin urmare dacă vrei o poveste cu supereroi care să-ţi reconfirme diverse valori cu siguranţă nu aici o vei găsi. Supereroii din serial sunt versiuni corupte ale unor Superman, Aquaman, Wonder Woman şi Captain Marvel, versiuni care îşi îmbrăţişează cu voluptate puterile ("we're a different fucking breed", spune unul dintre ei), lăsând în urmă, fără nicio remuşcare, mormane de victime colaterale. În timp ce pe reţelele de socializare compania Voight le elogiază faptele şi uneori le înscenează faptele eroice, în spatele uşilor închise nimic nu le este străin acestor supereroi sociopaţi, de la viol şi exhibiţionism la crimă cu sânge rece.
Pe lângă un comentariu la adresa modului cum imaginea unei persoane poate fi manipulată şi retuşată pentru a o transforma într-un fals exemplu, The Boys este şi o alegorie la adresa stardom-ului american, strălucitoarea lume a muzicii şi filmului în care starurile zâmbesc imaculat în luminile flash-urilor aparatelor de fotografiat, dar au vieţi ale căror aspecte mai sumbre le aflăm doar în urma unor scandaluri precum #metoo sau când vreunul îşi pierde viaţa în urma unei supradoze de droguri. Evident o exagerare a acestor aspecte, The Boys are şi un mesaj mai mult decât util: trezeşte-te, nu oricine merită admiraţia ta necondiţionată...
The Boys nu este un serial pentru oricine, din simplul motiv că până şi personajele pozitive sunt dispuse să încalce orice lege umană sau divină pentru a-şi satisface dorinţa de răzbunare. Spectatorii mai sensibili vor fi deranjaţi de violenţa excesivă şi de gigantica, universala desconsiderare a vieţii. The Boys este în acelaşi timp un serial despre abuzul de putere şi despre faptul că, atunci când acesta se produce, oamenii obişnuiţi trebuie să se coalizeze pentru ca abuzul să nu se mai repete. Este o perspectivă a poveştii care i-ar putea captiva pe români, dacă înlocuim supereroii psihopaţi cu vreun politician corupt, gata să destabilizeze statul de drept prin orice pârghie pe care i-o permite legea, în timp ce la televizor îşi propovăduieşte, zâmbind larg, mesajul mincinos. Nu că ne-ar lipsi exemplele...
Poate că nu există gen mai manipulator al cinema-ului hollywoodian decât filmele cu supereroi, mereu gata să reconforteze publicul, sugerându-i că o fiinţă superioară va avea întotdeauna grijă ca binele să învingă în lume şi că statutul nostru este acela de victimă în aşteptarea unui salvator. După gigantica inflaţie de astfel de filme datorată competiţiei acerbe dintre Marvel/Disney şi DC Comics/Warner Bros., alternativele ireverenţioase la adresa acestui nociv monopol narativ nu sunt niciodată prea numeroase: iată că sângerosul The Boys le flutură insistent degetul supereroilor, cu povestea sa inedită şi refuzul de a plăti omagii mitologiei genului.
Jack Quaid (fiul lui Meg Ryan şi Dennis Quiad) îl interpretează pe Hughie, un tip timid care nu mai poate de bucurie când iubita lui, Robin, îi spune că ar vrea să se mute împreună. Doar că exact în acel moment Robin este spulberată la propriu de A-Train (Jessie Usher), un speedster (trimitere evidentă la The Flash) ce face parte din populara echipă de supereroi The Seven, proprietatea atotputernicei megacorporaţii Voight. Distrus de moartea iubitei şi înfuriat de scuzele mincinoase şi inepte ale lui A-Train, Hughie acceptă să se alăture descurcăreţului, violentului Billy Butcher (Karl Urban), care reuneşte un grup de oameni obişnuiţi, The Boys, fiecare cu propriile motive pentru a descoperi punctele slabe ale supereroilor şi a-i lichida.
Avertizăm de la început că fiecare episod al serialului Amazon a primit în SUA rating-ul (în opinia noastră exagerat) "interzis minorilor". The Boys este violent şi neaşteptat, uneori deranjant de cinic, prin urmare dacă vrei o poveste cu supereroi care să-ţi reconfirme diverse valori cu siguranţă nu aici o vei găsi. Supereroii din serial sunt versiuni corupte ale unor Superman, Aquaman, Wonder Woman şi Captain Marvel, versiuni care îşi îmbrăţişează cu voluptate puterile ("we're a different fucking breed", spune unul dintre ei), lăsând în urmă, fără nicio remuşcare, mormane de victime colaterale. În timp ce pe reţelele de socializare compania Voight le elogiază faptele şi uneori le înscenează faptele eroice, în spatele uşilor închise nimic nu le este străin acestor supereroi sociopaţi, de la viol şi exhibiţionism la crimă cu sânge rece.
Pe lângă un comentariu la adresa modului cum imaginea unei persoane poate fi manipulată şi retuşată pentru a o transforma într-un fals exemplu, The Boys este şi o alegorie la adresa stardom-ului american, strălucitoarea lume a muzicii şi filmului în care starurile zâmbesc imaculat în luminile flash-urilor aparatelor de fotografiat, dar au vieţi ale căror aspecte mai sumbre le aflăm doar în urma unor scandaluri precum #metoo sau când vreunul îşi pierde viaţa în urma unei supradoze de droguri. Evident o exagerare a acestor aspecte, The Boys are şi un mesaj mai mult decât util: trezeşte-te, nu oricine merită admiraţia ta necondiţionată...
The Boys nu este un serial pentru oricine, din simplul motiv că până şi personajele pozitive sunt dispuse să încalce orice lege umană sau divină pentru a-şi satisface dorinţa de răzbunare. Spectatorii mai sensibili vor fi deranjaţi de violenţa excesivă şi de gigantica, universala desconsiderare a vieţii. The Boys este în acelaşi timp un serial despre abuzul de putere şi despre faptul că, atunci când acesta se produce, oamenii obişnuiţi trebuie să se coalizeze pentru ca abuzul să nu se mai repete. Este o perspectivă a poveştii care i-ar putea captiva pe români, dacă înlocuim supereroii psihopaţi cu vreun politician corupt, gata să destabilizeze statul de drept prin orice pârghie pe care i-o permite legea, în timp ce la televizor îşi propovăduieşte, zâmbind larg, mesajul mincinos. Nu că ne-ar lipsi exemplele...
