The Boys in the Band (1970)

Cu masca... sau fara masca. O simpla petrecere de aniversare devine scena unui spectacol grotesc unde cei prezenti isi dau jos mastile si isi arata adevarata fata. De altfel, filmul e conceput mai mult ca un spectacol de teatru, dat fiind ca mai mult de 90 % se desfasoara intr-un cadru inchis, in locuinta unuia dintre ei. Aparent, toti se simt bine, relatiile dintre ei functioneaza lejer, fara probleme, ceea ce indica la prima vedere un grup de prieteni sudat in timp, unit de aceleasi preocupari si idei. Clovnul petrecerii, Emory, efeminat si flamboaiant incaseaza rautacismele celorlalti fara sa le puna la suflet, pentru ca stie ca ceilalti il agreeaza pentru umorul lui si buna-dispozitie molipsitoare. Venirea, pe rand, a unui oaspete neasteptat si apoi a celui care-si serbeaza aniversarea releva adevaratele lor sentimente pe care le au unii fata de ceilalti, ce se ascunde dincolo de zambetele de complezenta si de politeturile obisnuite. Ploaia furtunoasa care se porneste in timpul petrecerii si care-i alunga inauntru reprezinta, intr-un sens metaforic, tumultul interior al unora dintre participanti si ceea ce se intampla in acelasi timp in apartament : o rabufnire de sentimente, de emotii, de ganduri nerostite pana atunci. Asemanator prin concept cu Who's Afraid of Virginia Woolf si Carnage, The Boys in the Band se preteaza studiului de caractere si de relatii inter-umane.