Despre simplitatea naturala a vietii unui cuplu de artisti , in care nu exista raul , banul , constragerile si amenintarile social-economice contemporane , care sunt dincolo de limita puterii de constientizare , sau vadit ignorate ; o existenta extrem de fragila , bazata pe moment , pe intamplare , interzisa in lumea de azi , in care orice urma de Eden e drastic suprimata de realitatea dura ; cei ce incearca macar s-o ignore sunt supusi suferintei si apoi anihilarii ; viata nu-i generoasa ; un film anonim ca realizare artistica , despre destine anonime ; tocmai de aceea se adreseaza noua mai tuturor , perdantii contemporani ai Edenului .
am vazut multe filme, am cam uitat cum e sa ajungi sa plangi la un film cu adevarat bun, acum mi-am reamintit. Cu adevarat un film bun si cand zic bun ma refer la actori, muzica, scenariu. Scenariu poate prea mult pentru unii, ideal pentru mine. Nimic previzibil.
Laurica333
pe 19 Iunie 2015 18:51
Muzica si film pentru sufletul oricarui om frumos!!
Gascadefilm
pe 11 Ianuarie 2015 14:45
.
Nici nu stim cat traim. Daca o sa atingem batranetea, cumva. Nici nu stim daca aceasta este ultima clipa. Daca clipa asta in care tinem pixul in mana este ultima clipa. Nu, nu stim. Nu avem de unde sti. Ne imaginam ca o sa traim mult, ca o sa avem copii, ca o sa iubim si o sa fim iubiti.
Traim ca si cand fiecare clipa ar fi eterna.
Ne imaginam binele. Ne spunem ca o sa fie bine. Ne spunem ca o sa fim sanatosi. Ca numai la batranete o sa suferim de boli. Ca numai atunci o sa murim. Ca numai atunci nu vom mai putea.
Dar, uneori, nu mai putem nici acum.
...
Viata este o ...
Deocamdata este.
Sa ne bucuram de ea.
.
anca.2006
pe 30 Decembrie 2014 01:29
Daca nici filmul acesta nu te face mai uman in fata suferintei,atunci trebuie sa te intrebi ce fel de om esti. Sau daca esti om...??!!
Ticul
pe 09 August 2014 02:20
Muzica filmului e genială...
Filmul de asemenea, foarte bun!
8imistul
pe 08 Aprilie 2014 01:03
estetic, emoţionant, muzical, inteligent. unul dintre cele mai frumoase filme de gen, pe care le-am văzut.
pe 20 Martie 2014 17:39
[...] este prezentă în mod constant în The broken circle breakdown. Bluegrass-ul american este transplantat în Belgia, iar ulterior filmului, trupa formată din [...]
xerses
pe 13 Martie 2014 21:57
Recunosc ca muzica a fost mult mai buna decat povestea filmului, care nu mi s-a parut a fi ceva de exceptie.
goldenleaves
pe 09 Martie 2014 21:35
film cu suflet pentru suflete si muzica superba...ca stare imi aduca aminte de blue valentine, dar e mult mai intens si mai dramatic
Rippa
pe 07 Martie 2014 17:09
romanta de 2 lei....asta e film mah?....cei cu voi mah...trezitiva la realitate...numai filme de kkt bagatii.....
Get0dac
pe 17 Februarie 2014 21:30
Obligatoriu de vazut in primul rand pentru coloana sonora...dar nu numai. Filmul este impecabil construit, cu seriozitatea caracteristica cinematografiei nordice.
Prezinta extrem de realist reactiile si stagiile diferite in functie de temperament si educatie, prin care trece o familie ce si-a pierdut copilul.
M-a emotionat profund. Merita vazut.
Vizionare placuta...nu veti avea pt. ca filmul este dureros de privit.
madalinaXD
pe 07 Februarie 2014 22:27
Elise şi Didier se îndrăgostesc la prima vedere, deşi sunt diferiţi. El vorbeşte, ea îl ascultă. El e un ateu romantic, ea este credincioasă şi pragmatică. Însă, atunci când fiica lor se îmbolnăveşte grav, iubirea lor va fi pusă la încercare.
mihaelatb
pe 26 Ianuarie 2014 09:36
Filmul este o poveste despre dragoste, despre viata si despre moarte.
Felix Van Groeningen face o dozare foarte inteligenta a incarcaturii dramatice, pentru ca filmul sa nu alunece pe panta melodramei ieftine, intercaland momentele tragice cu momentele de comedie romantica, acompaniate de muzica inspirata a celor de la Broken Circle Breakdown Bluegrass Band.
Insa cand divergentele ce pareau depasite apar, cand incepi sa cauti care din cei doi este vinovatul, cand nu mai suporti absenta, cand fiecare lucru este prilej de aducere aminte si durere, cand nu te mai suporti nici pe tine insuti, caci sentimentul culpei, al neputintei si al inutilitatii vietii este insurmontabil…
cosmin742000
pe 14 Decembrie 2013 19:47
Un film excelent , care ar fi fost foarte greu de urmarit , daca nu ar fi fost realizat numai din flashbackuri, datoritaa intensitatii durerii care transpare din el
bitter_moon
pe 09 Decembrie 2013 11:12
Sunt subiecte în faţa cărora orice fiinţă capabilă să înţeleagă fie şi în mică măsură durerea semenilor şi să empatizeze cu ei, nu poate rămâne indiferentă. Filmul de faţă abordează o asemenea temă şi oricât ai încerca să rezişti, îţi este imposibil să rămâi imun la suferinţa la care eşti făcut martor.
Te loveşte frontal, de la primele cadre, iar ce urmează nu reprezintă altceva decât o nouă serie de lovituri care îţi amplifică durerea până la insuportabil. În final rămâi năucit, lipsit de energie şi de încredere în viitor, în viaţă, chiar şi în ordinea prestabilită a Universului.
Povestea ar putea suna banal: un bărbat şi o femeie se văd, se plac şi rămân împreună, formând un cuplu destul de spectaculos, ce se integrează perfect în mijlocul frumuseţii şi liniştii oferite de o gospodărie rurală. Două personalităţi contrastante, frumos conturate, construite după tiparele clasice, în care bărbatul pragmatic, raţionalist, adept al teoriei darwiniste iubeşte o femeie sensibilă, credincioasă la modul visător, romantic, care denotă lipsa unei educaţii religioase solide.
Poate că nu orice cuplu este pregătit psihologic să îşi asume responsabilitatea unui copil, dar uneori conceperea unei fiinţe nu poate fi controlată, cei doi trezindu-se în faţa faptului împlinit. Însă din momentul depăşirii şocului dat de vestea sarcinii, instinctele şi dragostea părintească se dezvoltă natural, în virtutea legilor firii. Suntem proiectaţi genetic să fim părinţi şi să asigurăm perpetuarea speciei, iar dragostea absolută faţă de progenituri şi grija părintească sunt cărămizi ale acestei fascinante arhitecturi, omul…
Ce urmează este mult prea dureros pentru a mai povesti.
Cert este că filmul beneficiază de o regie şi un joc actoricesc foarte bune, emoţia pe care ne-o transmit personajele fiind perfect dozată, scutindu-ne astfel de melodramatismul ce ar putea însoţi un asemenea subiect.
Prezentul trist pe care ni-l prezintă este întrerupt de flashback-uri care ne ajută să înţelegem personajele, apropierea lor şi cum a evoluat povestea de iubire până în momentul de faţă.
Muzica energică, optimistă, veselă, aparţinând genului bluegrass care este presărată pe parcursul acţiunii creează un şi mai puternic contrast între viaţa pe care o aveau înainte de cumplita dramă şi viaţa prezentă, în care sunt obligaţi să facă faţă încercării. Sau nu…
Nici nu stim cat traim. Daca o sa atingem batranetea, cumva. Nici nu stim daca aceasta este ultima clipa. Daca clipa asta in care tinem pixul in mana este ultima clipa. Nu, nu stim. Nu avem de unde sti. Ne imaginam ca o sa traim mult, ca o sa avem copii, ca o sa iubim si o sa fim iubiti.
Traim ca si cand fiecare clipa ar fi eterna.
Ne imaginam binele. Ne spunem ca o sa fie bine. Ne spunem ca o sa fim sanatosi. Ca numai la batranete o sa suferim de boli. Ca numai atunci o sa murim. Ca numai atunci nu vom mai putea.
Dar, uneori, nu mai putem nici acum.
...
Viata este o ...
Deocamdata este.
Sa ne bucuram de ea.
.
Filmul de asemenea, foarte bun!
Prezinta extrem de realist reactiile si stagiile diferite in functie de temperament si educatie, prin care trece o familie ce si-a pierdut copilul.
M-a emotionat profund. Merita vazut.
Vizionare placuta...nu veti avea pt. ca filmul este dureros de privit.
Felix Van Groeningen face o dozare foarte inteligenta a incarcaturii dramatice, pentru ca filmul sa nu alunece pe panta melodramei ieftine, intercaland momentele tragice cu momentele de comedie romantica, acompaniate de muzica inspirata a celor de la Broken Circle Breakdown Bluegrass Band.
Insa cand divergentele ce pareau depasite apar, cand incepi sa cauti care din cei doi este vinovatul, cand nu mai suporti absenta, cand fiecare lucru este prilej de aducere aminte si durere, cand nu te mai suporti nici pe tine insuti, caci sentimentul culpei, al neputintei si al inutilitatii vietii este insurmontabil…
Te loveşte frontal, de la primele cadre, iar ce urmează nu reprezintă altceva decât o nouă serie de lovituri care îţi amplifică durerea până la insuportabil. În final rămâi năucit, lipsit de energie şi de încredere în viitor, în viaţă, chiar şi în ordinea prestabilită a Universului.
Povestea ar putea suna banal: un bărbat şi o femeie se văd, se plac şi rămân împreună, formând un cuplu destul de spectaculos, ce se integrează perfect în mijlocul frumuseţii şi liniştii oferite de o gospodărie rurală. Două personalităţi contrastante, frumos conturate, construite după tiparele clasice, în care bărbatul pragmatic, raţionalist, adept al teoriei darwiniste iubeşte o femeie sensibilă, credincioasă la modul visător, romantic, care denotă lipsa unei educaţii religioase solide.
Poate că nu orice cuplu este pregătit psihologic să îşi asume responsabilitatea unui copil, dar uneori conceperea unei fiinţe nu poate fi controlată, cei doi trezindu-se în faţa faptului împlinit. Însă din momentul depăşirii şocului dat de vestea sarcinii, instinctele şi dragostea părintească se dezvoltă natural, în virtutea legilor firii. Suntem proiectaţi genetic să fim părinţi şi să asigurăm perpetuarea speciei, iar dragostea absolută faţă de progenituri şi grija părintească sunt cărămizi ale acestei fascinante arhitecturi, omul…
Ce urmează este mult prea dureros pentru a mai povesti.
Cert este că filmul beneficiază de o regie şi un joc actoricesc foarte bune, emoţia pe care ne-o transmit personajele fiind perfect dozată, scutindu-ne astfel de melodramatismul ce ar putea însoţi un asemenea subiect.
Prezentul trist pe care ni-l prezintă este întrerupt de flashback-uri care ne ajută să înţelegem personajele, apropierea lor şi cum a evoluat povestea de iubire până în momentul de faţă.
Muzica energică, optimistă, veselă, aparţinând genului bluegrass care este presărată pe parcursul acţiunii creează un şi mai puternic contrast între viaţa pe care o aveau înainte de cumplita dramă şi viaţa prezentă, în care sunt obligaţi să facă faţă încercării. Sau nu…