„Grădina de ciment”, bazată pe o novelă a lui Ian McEwan, tratează o temă similară cu cea din „Stăpânul muștelor” a lui William Golding, și anume comportamentul copiilor și adolescenților atunci când sunt liberi de constrângerile comportamentului adult. Patru frați dintr-o familie muncitoare - Jack, sora lui mai mare Julie, sora mai mică Sue și cel mai mic, Tom - au rămas orfani de moartea mamei lor, tatăl lor a murit mai devreme. Pentru a rămâne împreună și a evita să fie puși în grija autorității locale, aceștia ascund moartea mamei lor ascunzându-și trupul într-un cufăr, umplându-l cu ciment și lăsându-l în pivnița casei lor.
Povestea are loc în timpul unei veri fierbinți într-un cartier sumbru și sărac al unui oraș britanic fără nume. Casa copiilor, o clădire modernistă sumbră, este una dintre puținele rămase într-o zonă delimitată pentru reamenajare și este înconjurată fie de blocuri-turn fără suflet, fie de pustiu abandonat, presărat cu moloz. Tatăl lor moare în timp ce încearcă să pună beton peste grădină, una dintre puținele insule de verde din zonă, de unde și titlul.
Cartea a fost publicată în 1978 și reflectă în multe privințe starea de spirit a Marii Britanii la sfârșitul anilor șaptezeci, o perioadă de recesiune economică, de tulburări industriale, de șomaj, de îngrijorare cu privire la declinul serviciilor publice și starea orașelor interioare. (Perioada a cunoscut și unele dintre cele mai fierbinți veri din ultimele decenii). Cartea a fost, de asemenea, foarte controversată din cauza relației incestuoase care se dezvoltă între Jack și Julie, ceea ce explică posibil de ce a trebuit să aștepte până în 1993 pentru a fi adaptată pentru ecran. Deși anii șaptezeci au fost o perioadă de creștere a permisivității în Marea Britanie, a existat o limită a ceea ce ar permite British Board of Film Censors, iar incestul părea încă interzis. Această relație, totuși, este o parte importantă a poveștii; poate fi văzută atât ca expresie supremă a solidarităţii familiale, cât şi ca o respingere conştientă a tabuurilor şi convenţiilor lumii adulte, deci o adaptare care ar fi omis această relaţie nu ar fi funcţionat.
O altă temă controversată atât a cărții, cât și a filmului este ceea ce s-ar putea numi confuzia identității de gen. Tom, căruia îi place să se îmbrace ca o fată, este prezentat ca un travestit în devenire, iar atât Charlotte Gainsbourg, cât și Andrew Robertson sunt făcuți aici să arate remarcabil de androgin; părul ei este scurt și al lui lung. Deși personajele lor se numesc Julie și Jack, ar putea fi la fel de ușor Julian și Jackie.
UN FILM BOLNAV DUPA O CARTE SCRISA DE UN BOLNAV PSIHIC SI PUSA PE PELICULA DE ALTI BOLNAVI CA EL. NU POATE FI NUMIT UN FILM DE ARTA.
cosmin742000
pe 27 Martie 2013 23:55
O ecranizare excelenta dupa romanul lui Ian Mc Ewan
BiancaA
pe 27 August 2009 00:09
Stiu ca e aiurea sa votezi in lipsa vizionarii. Insa eu am citit cartea care pur si simplu m-a fascinat. Poate a fost doar momentul, varsta, dar pot sa afirm ca e una dintre cartile care m-a bantuit multa vreme. Nici nu e mare, ca numar de pagini. Dar nici nu trebuie sa fie. Recomand cu caldura! Cu toate ca nu cred ca acum ar mai avea acelasi efect...deh, asta e!
In fine, am cautat filmul dar nu l-am gasit. Din trailer e cam dezamagitor, mai ales ca am identificat scene pe care, chiar si din aduceri aminte, nu le-am regasit in roman. Si totusi, sa citim!
Povestea are loc în timpul unei veri fierbinți într-un cartier sumbru și sărac al unui oraș britanic fără nume. Casa copiilor, o clădire modernistă sumbră, este una dintre puținele rămase într-o zonă delimitată pentru reamenajare și este înconjurată fie de blocuri-turn fără suflet, fie de pustiu abandonat, presărat cu moloz. Tatăl lor moare în timp ce încearcă să pună beton peste grădină, una dintre puținele insule de verde din zonă, de unde și titlul.
Cartea a fost publicată în 1978 și reflectă în multe privințe starea de spirit a Marii Britanii la sfârșitul anilor șaptezeci, o perioadă de recesiune economică, de tulburări industriale, de șomaj, de îngrijorare cu privire la declinul serviciilor publice și starea orașelor interioare. (Perioada a cunoscut și unele dintre cele mai fierbinți veri din ultimele decenii). Cartea a fost, de asemenea, foarte controversată din cauza relației incestuoase care se dezvoltă între Jack și Julie, ceea ce explică posibil de ce a trebuit să aștepte până în 1993 pentru a fi adaptată pentru ecran. Deși anii șaptezeci au fost o perioadă de creștere a permisivității în Marea Britanie, a existat o limită a ceea ce ar permite British Board of Film Censors, iar incestul părea încă interzis. Această relație, totuși, este o parte importantă a poveștii; poate fi văzută atât ca expresie supremă a solidarităţii familiale, cât şi ca o respingere conştientă a tabuurilor şi convenţiilor lumii adulte, deci o adaptare care ar fi omis această relaţie nu ar fi funcţionat.
O altă temă controversată atât a cărții, cât și a filmului este ceea ce s-ar putea numi confuzia identității de gen. Tom, căruia îi place să se îmbrace ca o fată, este prezentat ca un travestit în devenire, iar atât Charlotte Gainsbourg, cât și Andrew Robertson sunt făcuți aici să arate remarcabil de androgin; părul ei este scurt și al lui lung. Deși personajele lor se numesc Julie și Jack, ar putea fi la fel de ușor Julian și Jackie.
UN FILM BOLNAV DUPA O CARTE SCRISA DE UN BOLNAV PSIHIC SI PUSA PE PELICULA DE ALTI BOLNAVI CA EL. NU POATE FI NUMIT UN FILM DE ARTA.
In fine, am cautat filmul dar nu l-am gasit. Din trailer e cam dezamagitor, mai ales ca am identificat scene pe care, chiar si din aduceri aminte, nu le-am regasit in roman. Si totusi, sa citim!