Părerea criticului
The Commuter/Pasager în trenul terorii intră vineri pe marile noastre ecrane, fiind a treia colaborare a actorului Liam Neeson cu regizorul Jaume Collet-Serra, după thrillerele Unknown/Necunoscutul (2011) și Non-Stop (2014).
Thrillerul mistery The Commuter face din Liam Neeson (un specialist al filmelor de acțiune după seria Taken, de altfel) un soi de Hercule Poirot într-un tren de navetiști (nu în Orient Express).
Premisa filmului e fecundă: un fost polițist (Neeson), care de zece ani vinde asigurări de viață, este dat afară de la muncă, fapt care aruncă în aer poibilitatea ca el să își mai susțină fiul la facultate ori să plătească ratele. În trenul de navetiști cu care se întoarce acasă - însă - i se face o ofertă de nerefuzat: 100.000 de dolari ca să dezlege o enigmă. Banii ar acoperi studiile fiului... Odată ce acceptă tacit șarada, personajul lui Neeson se trezeşte blocatîntr-o conspiraţie criminală.
În primul sfert al filmului, acțiunea e înlocuită cu deducțiile detectivistice. Întrebarea esențială, care îi ține pe spectatori în tensiune, este cine e persoana pe care sexagenarul Michael McCauley, personajul lui Liam, trebuie să o găsească și dacă o va face în timp util, fără victime colaterale. Pus în situația de a dezlega o enigmă, interpretarea lui Liam Neeson îmbină nesiguranța omului dezvățat de meserie cu obișnuința de a face deducții, ca pe vremea în care era polițist. Aerul greoi cu care face raționamente alternează cu forma fizică încă bună în luptele corp la corp. Liam Neeson e credibil în rolul acestui sexagenar care pune încet-încet în mișcare rotițe „înțepenite” în deceniul de muncă în alt domeniu. Pe parcurs, ni se dezvăluie un joc sinistru de-a șoarecele și pisica - în care Vera Fermiga e o misterioasă femeie ce trasează regulile jocului.
Trenului i se explorează neformulaic potențialul pentru scenele de acțiune. Așadar, Liam Neeson nu aleargă pe vagoanele de tren, dar merge pe sub acesta, sare dintr-un vagon în altul și are parte de lupte corp la corp dure, în acest spaţiu claustrant.
The Commuter repetă în linii mari formula filmului Non-Stop, în care aceeași Liam Neeson și Jaume Collet-Serra (regizorul) se aflau în fața camere, respectiv la cârma producției. Dacă în filmul Non-Stop, Liam Neeson trebuia să salveze toţi pasagerii unui avion, în The Commuter Liam Neeson trebuie să salveze pasagerii unui tren de navetiști.
Cu un spaţiu de desfăşurare restrâns, un inamic necunoscut, o enigmă ce trebuie dezlegată contracronometru și un protagonist cât se poate de „uman” în eforturile lui de a salva situația, The Commuter este o surpriză plăcută în peisajul filmelor de gen ce s-au perindat sau se perindă perioada aceasta pe marile noastre ecrane.
Thrillerul mistery The Commuter face din Liam Neeson (un specialist al filmelor de acțiune după seria Taken, de altfel) un soi de Hercule Poirot într-un tren de navetiști (nu în Orient Express).
Premisa filmului e fecundă: un fost polițist (Neeson), care de zece ani vinde asigurări de viață, este dat afară de la muncă, fapt care aruncă în aer poibilitatea ca el să își mai susțină fiul la facultate ori să plătească ratele. În trenul de navetiști cu care se întoarce acasă - însă - i se face o ofertă de nerefuzat: 100.000 de dolari ca să dezlege o enigmă. Banii ar acoperi studiile fiului... Odată ce acceptă tacit șarada, personajul lui Neeson se trezeşte blocatîntr-o conspiraţie criminală.
În primul sfert al filmului, acțiunea e înlocuită cu deducțiile detectivistice. Întrebarea esențială, care îi ține pe spectatori în tensiune, este cine e persoana pe care sexagenarul Michael McCauley, personajul lui Liam, trebuie să o găsească și dacă o va face în timp util, fără victime colaterale. Pus în situația de a dezlega o enigmă, interpretarea lui Liam Neeson îmbină nesiguranța omului dezvățat de meserie cu obișnuința de a face deducții, ca pe vremea în care era polițist. Aerul greoi cu care face raționamente alternează cu forma fizică încă bună în luptele corp la corp. Liam Neeson e credibil în rolul acestui sexagenar care pune încet-încet în mișcare rotițe „înțepenite” în deceniul de muncă în alt domeniu. Pe parcurs, ni se dezvăluie un joc sinistru de-a șoarecele și pisica - în care Vera Fermiga e o misterioasă femeie ce trasează regulile jocului.
Trenului i se explorează neformulaic potențialul pentru scenele de acțiune. Așadar, Liam Neeson nu aleargă pe vagoanele de tren, dar merge pe sub acesta, sare dintr-un vagon în altul și are parte de lupte corp la corp dure, în acest spaţiu claustrant.
The Commuter repetă în linii mari formula filmului Non-Stop, în care aceeași Liam Neeson și Jaume Collet-Serra (regizorul) se aflau în fața camere, respectiv la cârma producției. Dacă în filmul Non-Stop, Liam Neeson trebuia să salveze toţi pasagerii unui avion, în The Commuter Liam Neeson trebuie să salveze pasagerii unui tren de navetiști.
Cu un spaţiu de desfăşurare restrâns, un inamic necunoscut, o enigmă ce trebuie dezlegată contracronometru și un protagonist cât se poate de „uman” în eforturile lui de a salva situația, The Commuter este o surpriză plăcută în peisajul filmelor de gen ce s-au perindat sau se perindă perioada aceasta pe marile noastre ecrane.
