Părerea criticului
Cred ca putem ignora ce spun producătorii despre The Conjuring, că se inspiră din cel mai înspăimântător caz real din viaţa investigatorilor de fenomene paranormale Ed şi Lorraine Warren, fondatori în America ai New England Society for Psychic Research. Sintagma „bazat pe o întâmplare reală” se vrea un fel de kickstarter pentru film, dar horror-ul funcţionează foarte bine şi dacă ignorăm cârligul cu care vor să ne agaţe scenariştii Carey şi Chad Hayes.
Înainte de Amityville, a existat Harrisville. Bazat pe o întâmplare reală, zic producătorii, Trăind printre demoni spune povestea lui Ed, specialist în demonologie, şi a lui Lorraine Warren, clarvăzătoare, care vin în ajutorul unei familii terorizate de o prezenţă întunecată, la o fermă izolată de lume din Rhode Island. Constrânşi să se confrunte cu o entitate demonică, soţii Warren au de-a face cu cel mai dificil caz din cariera lor.
Filmul are parte de violenţă explicită şi viscerală cam la o oră de la începere, episodul exorcizării fiind cu adevărat înfricoşător, chiar în absenţa unor artificii computer-generated. Regizorul James Wan (Saw, Insidious) s-a arătat adeptul tehnicilor old-school pe tot parcursul filmului. În altă ordine de idei, Wan lasă prea mult timp spectatorului între sperieturi, acumularea tensiunii fiind afectată.
În ceea ce priveşte scena exorcizării, o scădere a tensiunii e dată de acoperirea cu cearşaf a posedatului. Artificiul a funcţionat foarte bine. Pentru că aici nu „somnul raţiunii”, ci imaginaţia va naşte monştri. Spectatorii vor construi mental faţa creaturii. Chipul uman transfigurat de posesiune va fi revelat mai târziu, când spectatorul deja va fi experimentat un soi de „interiorizare” a demonului (plăsmuit iniţial de imaginaţia lui, nu-i aşa?).
Până la scena exorcizării filmul e punctat de sperieturi, din păcate cea mai puternică divulgată în unul dintre trailere. Recunosc că am mers la film fără să ma uit ele, iar asta a prins extrem de bine. Firul epic e destul de simplist, iar evoluţia poveştii e previzibilă; cu două hărţi în faţă şi câteva fraze e pusă cap la cap povestea fantomei malefice, se explică totodată şi de ce casa e bântuită de mai multe spirite (fapt anunţat şi în trailer, de altfel). O scenă à la Păsările lui Hitchcock subliniază un alt fapt neexplicat în film - de ce au păsările manifestări... ciudate.
Veţi fi hipnotizaţi de ochii Verei Farmiga, în rolul clarvăzătoarei Lorraine Warren; îşi controlează foarte bine privirea, care devine indiciu că ceva nu e în regulă crescând aşteptarea şi tensiunea până ce acel ceva ni se relevă.
Înainte de Amityville, a existat Harrisville. Bazat pe o întâmplare reală, zic producătorii, Trăind printre demoni spune povestea lui Ed, specialist în demonologie, şi a lui Lorraine Warren, clarvăzătoare, care vin în ajutorul unei familii terorizate de o prezenţă întunecată, la o fermă izolată de lume din Rhode Island. Constrânşi să se confrunte cu o entitate demonică, soţii Warren au de-a face cu cel mai dificil caz din cariera lor.
Filmul are parte de violenţă explicită şi viscerală cam la o oră de la începere, episodul exorcizării fiind cu adevărat înfricoşător, chiar în absenţa unor artificii computer-generated. Regizorul James Wan (Saw, Insidious) s-a arătat adeptul tehnicilor old-school pe tot parcursul filmului. În altă ordine de idei, Wan lasă prea mult timp spectatorului între sperieturi, acumularea tensiunii fiind afectată.
În ceea ce priveşte scena exorcizării, o scădere a tensiunii e dată de acoperirea cu cearşaf a posedatului. Artificiul a funcţionat foarte bine. Pentru că aici nu „somnul raţiunii”, ci imaginaţia va naşte monştri. Spectatorii vor construi mental faţa creaturii. Chipul uman transfigurat de posesiune va fi revelat mai târziu, când spectatorul deja va fi experimentat un soi de „interiorizare” a demonului (plăsmuit iniţial de imaginaţia lui, nu-i aşa?).
Până la scena exorcizării filmul e punctat de sperieturi, din păcate cea mai puternică divulgată în unul dintre trailere. Recunosc că am mers la film fără să ma uit ele, iar asta a prins extrem de bine. Firul epic e destul de simplist, iar evoluţia poveştii e previzibilă; cu două hărţi în faţă şi câteva fraze e pusă cap la cap povestea fantomei malefice, se explică totodată şi de ce casa e bântuită de mai multe spirite (fapt anunţat şi în trailer, de altfel). O scenă à la Păsările lui Hitchcock subliniază un alt fapt neexplicat în film - de ce au păsările manifestări... ciudate.
Veţi fi hipnotizaţi de ochii Verei Farmiga, în rolul clarvăzătoarei Lorraine Warren; îşi controlează foarte bine privirea, care devine indiciu că ceva nu e în regulă crescând aşteptarea şi tensiunea până ce acel ceva ni se relevă.
