Părerea criticului
Filmul în premieră The Counselor nu îi va dezamăgi pe cei care iubesc atmosfera sumbră marca McCarthy şi nici pe cei care vor răzbi prin încrengătura deturnărilor suportate de transportul de droguri, ori prin păienjenişul de replici.
The Counselor rulează în premieră săptămâna aceasta, concentrând o distribuţie de prima mână, coordonată de nimeni altul decât Ridley Scott, cu un scenariu scris de romancierul Cormac McCarthy (No Country for Old Men). Putem vorbi de locuri comune cu filmul fraţilor Coen: o disecare lungă a violenţei, cu multă vărsare de sânge, şi cu numeroase descrieri verbale ale violenţei, atmosfera sumbră, destinul implacabil al personajelor, umorul unor replici sau situaţii; pe lângă acestea, o valiza cu bani în No Country for Old Men, un transport de heroină în valoare de 20 de milioane de dolari în The Counselor, plus un personaj misterios, un fel de „recuperator” de neînvins - Chigurh (Javier Bardem) în No Country for Old Men.
Cameron Diaz (Malkina) este alternativa feminină a lui Chigurh în The Counselor, mai sexy, dar la fel de letală. Diaz e o contradicţie în acest film - are toate datele unei femei frumoase, dar - cu toate astea - este respingătoare. Personajul ei, o blondă trecută de prima tinereţe, iubitoare de animale de pradă (şi la rândul ei tatuată cu pete de ghepard) este la fel de misterios precum Chigurh. Angelina Jolie a mai fost avută în vedere pentru rol, dar o scenă erotică bizară pe care personajul Malkina o face, a determinat-o probabil pe Jolie să renunţe.
Cormac McCarthy a scris scenariul filmului, iar asta se vede prin aceea că nu a putut renunţa la dialogurile foarte stufoase, fiind un relativ dezechilibru între secvenţele de acţiune, foarte ritmate, şi dialogurile de câteva ori teziste, pseudo-filozofice, meditative. Povestea însăşi este foarte întortocheată, încât cu greu te prinzi cine este în spatele deturnărilor repetate ale transportului de droguri. Dar Ridley Scott reuşeşte să depăşească standardul filmelor de Hollywood cât priveşte scenele violente: nici victimele nu cad secerate pe loc, nici gloanţele nu zboară fără ţintă: în schimb, reprezentările violenţei sunt foarte naturaliste şi, din punct de vedere vizual, şocante.
"Caution"/„Avertizare” - asta e cuvântul pe care îl foloseşte insistent personajul Westray (Brad Pitt), atunci când îi explică naivului protagonist, jucat de Michael Fassenbender, despre regulile traficului de droguri. Acesta şi este, de altfel, întregul mesaj al filmului: o avertizare că traficul de droguri e, în esenţă, o activitate extrem de periculoasă şi nicidecum o simplă afacere, un lucru pe care filmul îl explorează pe îndelete.
The Councelor este, ca şi No Country for Old Men, tot o incursiune în lumea violenţei - de data aceasta traficul de droguri transfrontalier din Mexic în Statele Unite - o lume tenebroasă patronată de personaje anonime, dar primejdioase. Figurile principale ale filmului sunt numai aparent cele masculine: Michael Fassbender este Avocatul, cel care vede în traficul de droguri o sursă de "easy money", Javier Bardem este Reiner, un traficant mai experimentat şi pitoresc (dar, în fond, aproape la fel de naiv), iar carismaticul Westray (Brad Pitt) e o combinaţie exotică între americanul get-beget cu pălărie de cowboy, traficantul de droguri îmbrăcat la patru ace şi amatorul de filosofie orientală, gata oricând să se retragă din viaţa opulentă şi să trăiască modest. Scriam „aparent” întrucât Cameron Diaz are una dintre cele mai importante partituri din film. În postura iubitei avocatului apare Penelope Cruz, într-un rol inocent, dar destul de limitat ca amplitudine.
Filmul reuşeşte să aibă un ritm bine susţinut şi alert, bine punctat de episoadele de acţiune care alternează cu secvenţele de tensiune psihologică. Ca fundal, de data aceasta nu este numai peisajul dezolant din Sudul Texasului ca în No Country for Old Men: e vorba aici şi de o elită, iar backgroundul protagonistului este într-adevăr unul opulent: o maşină de lux, o casă impresionant amenajată, hoteluri şi restaurante selecte.
Mişcările filmului în afara registrului violent sunt, totuşi, limitate: câteva secvenţe caută să fie metaforice, dar sunt lipsite de subtilităţi (drogurile ajung în Statele Unite în cisterna unei vidanje), la care se adaugă cele câteva secvenţe comice în registrul cinic. Protagonistul, în ultimă instanţă, nu acţionează eroic, mai degrabă veridic, ceea ce îndepărtează filmul de formula hollywoodiană, spre salvarea lui. Avocatul şi cei cu care dialoghează au tendinţa de a fi tezişti (orice implicare în traficul de droguri are mereu consecinţe tragice, sau lumea interlopă este doar pentru cei duri), aspect subliniat şi în două monologuri destul de bombastice, ambele punctate de cinism şi de raportări cu pretenţii filosofice, care descriu caracterul ostil al lumii drogurilor.
Ca o concluzie, thriller-ul The Counselor nu va dezamăgi pe cei care iubesc atmosfera sumbră marca McCarthy şi nici pe cei care vor răzbi prin încrengătura deturnărilor suportate de transportul de droguri, ori prin păienjenişul de replici.
The Counselor rulează în premieră săptămâna aceasta, concentrând o distribuţie de prima mână, coordonată de nimeni altul decât Ridley Scott, cu un scenariu scris de romancierul Cormac McCarthy (No Country for Old Men). Putem vorbi de locuri comune cu filmul fraţilor Coen: o disecare lungă a violenţei, cu multă vărsare de sânge, şi cu numeroase descrieri verbale ale violenţei, atmosfera sumbră, destinul implacabil al personajelor, umorul unor replici sau situaţii; pe lângă acestea, o valiza cu bani în No Country for Old Men, un transport de heroină în valoare de 20 de milioane de dolari în The Counselor, plus un personaj misterios, un fel de „recuperator” de neînvins - Chigurh (Javier Bardem) în No Country for Old Men.
Cameron Diaz (Malkina) este alternativa feminină a lui Chigurh în The Counselor, mai sexy, dar la fel de letală. Diaz e o contradicţie în acest film - are toate datele unei femei frumoase, dar - cu toate astea - este respingătoare. Personajul ei, o blondă trecută de prima tinereţe, iubitoare de animale de pradă (şi la rândul ei tatuată cu pete de ghepard) este la fel de misterios precum Chigurh. Angelina Jolie a mai fost avută în vedere pentru rol, dar o scenă erotică bizară pe care personajul Malkina o face, a determinat-o probabil pe Jolie să renunţe.
Cormac McCarthy a scris scenariul filmului, iar asta se vede prin aceea că nu a putut renunţa la dialogurile foarte stufoase, fiind un relativ dezechilibru între secvenţele de acţiune, foarte ritmate, şi dialogurile de câteva ori teziste, pseudo-filozofice, meditative. Povestea însăşi este foarte întortocheată, încât cu greu te prinzi cine este în spatele deturnărilor repetate ale transportului de droguri. Dar Ridley Scott reuşeşte să depăşească standardul filmelor de Hollywood cât priveşte scenele violente: nici victimele nu cad secerate pe loc, nici gloanţele nu zboară fără ţintă: în schimb, reprezentările violenţei sunt foarte naturaliste şi, din punct de vedere vizual, şocante.
"Caution"/„Avertizare” - asta e cuvântul pe care îl foloseşte insistent personajul Westray (Brad Pitt), atunci când îi explică naivului protagonist, jucat de Michael Fassenbender, despre regulile traficului de droguri. Acesta şi este, de altfel, întregul mesaj al filmului: o avertizare că traficul de droguri e, în esenţă, o activitate extrem de periculoasă şi nicidecum o simplă afacere, un lucru pe care filmul îl explorează pe îndelete.
The Councelor este, ca şi No Country for Old Men, tot o incursiune în lumea violenţei - de data aceasta traficul de droguri transfrontalier din Mexic în Statele Unite - o lume tenebroasă patronată de personaje anonime, dar primejdioase. Figurile principale ale filmului sunt numai aparent cele masculine: Michael Fassbender este Avocatul, cel care vede în traficul de droguri o sursă de "easy money", Javier Bardem este Reiner, un traficant mai experimentat şi pitoresc (dar, în fond, aproape la fel de naiv), iar carismaticul Westray (Brad Pitt) e o combinaţie exotică între americanul get-beget cu pălărie de cowboy, traficantul de droguri îmbrăcat la patru ace şi amatorul de filosofie orientală, gata oricând să se retragă din viaţa opulentă şi să trăiască modest. Scriam „aparent” întrucât Cameron Diaz are una dintre cele mai importante partituri din film. În postura iubitei avocatului apare Penelope Cruz, într-un rol inocent, dar destul de limitat ca amplitudine.
Filmul reuşeşte să aibă un ritm bine susţinut şi alert, bine punctat de episoadele de acţiune care alternează cu secvenţele de tensiune psihologică. Ca fundal, de data aceasta nu este numai peisajul dezolant din Sudul Texasului ca în No Country for Old Men: e vorba aici şi de o elită, iar backgroundul protagonistului este într-adevăr unul opulent: o maşină de lux, o casă impresionant amenajată, hoteluri şi restaurante selecte.
Mişcările filmului în afara registrului violent sunt, totuşi, limitate: câteva secvenţe caută să fie metaforice, dar sunt lipsite de subtilităţi (drogurile ajung în Statele Unite în cisterna unei vidanje), la care se adaugă cele câteva secvenţe comice în registrul cinic. Protagonistul, în ultimă instanţă, nu acţionează eroic, mai degrabă veridic, ceea ce îndepărtează filmul de formula hollywoodiană, spre salvarea lui. Avocatul şi cei cu care dialoghează au tendinţa de a fi tezişti (orice implicare în traficul de droguri are mereu consecinţe tragice, sau lumea interlopă este doar pentru cei duri), aspect subliniat şi în două monologuri destul de bombastice, ambele punctate de cinism şi de raportări cu pretenţii filosofice, care descriu caracterul ostil al lumii drogurilor.
Ca o concluzie, thriller-ul The Counselor nu va dezamăgi pe cei care iubesc atmosfera sumbră marca McCarthy şi nici pe cei care vor răzbi prin încrengătura deturnărilor suportate de transportul de droguri, ori prin păienjenişul de replici.
