Părerea criticului
Am renuntat la un film din competitie pentru a vedea mult-asteptatul The Countess/Contesa, proiectul lui Julie Delpy despre legendara contesa Bathory, despre care se spune ca se imbaia in sangele virginelor de pe domeniul ei pentru a ramane tanara si frumoasa. Nicio incercare de horror in acest film al lui Delpy, abordarea frantuzoaicei fiind mai degraba dramatica (si uneori, dar fara sa vrea, comica). Pe langa aceasta incursiune in istoria de acum o jumatate de mileniu a vecinilor nostri unguri, Contesa ne intereseaza si pentru ca Anamaria Marinca interpreteaza un rol foarte special: Darvulia, vrajitoarea, confidenta, dar si partenera de baldachin a sangeroasei contese.
Cu o peruca plina de zulufi rosiatici, Marinca devine vocea ratiunii acestui film in care Delpy ia cam ce vrea din istorie, insistand mai degraba pe obsesia puterii, a iubirii si-a tineretii. Erzebet Bathory (insasi Delpy), ramasa vaduva de tanara, isi conduce domeniul cu o mana de fier si reuseste in acelasi timp sa respinga atacurile turcilor, ceea ce o transforma in cea mai dorita, temuta si bogata femeie din regatul Ungariei, care-l imprumuta cu bani pana si pe rege. Nu-i de mirare ca unul dintre cei mai puternici oameni din regat, contele Thurzo (William Hurt) o cere in casatorie. Erzebet il refuza si, ca vrea sa-l desfida sau pur si simplu ca Delpy (a fost si scenarista) vrea sa simplifice/complice lucrurile, alege sa se indragosteasca de chiar fiul lui Thurzo, Istvan (Daniel Bruhl). Diferenta de aproape douazeci de ani dintre cei doi o face pe Erzebet sa fie din ce in ce mai preocupata de aspectul ei si, cand intrigile contelui Thurzo il indeparteaza pe Istvan de ea, i se nazare ca sangele fecioarelor o intinereste.
Un subiect si o abordare (aceasta ilustra descendenta a familiei Bathory se potriveste mai bine horror-urilor) interesante, doar ca Delpy pierde imens din cauza replicilor scortoase pe care actorii le declama de parca vocea lor ar fi o dalta, iar creierul spectatorului o placa neteda de marmura, arzand de nerabdare sa-si sape in ea o vorba mustind de intelepciune. Toate cuvintele sunt pronuntate de parca ar fi fost scrise cu litere mari si replici precum "timpul nu are pic de respect pentru tinerete" rateaza adesea, fara sa impresioneze. De asemenea, Delpy ia cateva decizii indoielnice, precum saruturile neconvingatoare ale contesei cu Darvulia, scenele sado-maso cu perversul nobil Vizakna (Sebastian Blomberg) si o secventa de un prost-gust total, in care Erzebet isi coase in propria piele, aproape de inima, o suvita din parul lui Istvan.
Chiar daca scenografia, costumele si imaginea nu lasa de dorit, Delpy nu reuseste sa impresioneze cu aceasta drama de epoca, ale carei parti bune le echilibreaza cu greu pe cele proaste. Film de festival, The Countess are slabe sanse sa ajunga pe marile ecrane (si nu doar in Romania) sau sa se transforme intr-un succes macar relativ de box-office.
Cu o peruca plina de zulufi rosiatici, Marinca devine vocea ratiunii acestui film in care Delpy ia cam ce vrea din istorie, insistand mai degraba pe obsesia puterii, a iubirii si-a tineretii. Erzebet Bathory (insasi Delpy), ramasa vaduva de tanara, isi conduce domeniul cu o mana de fier si reuseste in acelasi timp sa respinga atacurile turcilor, ceea ce o transforma in cea mai dorita, temuta si bogata femeie din regatul Ungariei, care-l imprumuta cu bani pana si pe rege. Nu-i de mirare ca unul dintre cei mai puternici oameni din regat, contele Thurzo (William Hurt) o cere in casatorie. Erzebet il refuza si, ca vrea sa-l desfida sau pur si simplu ca Delpy (a fost si scenarista) vrea sa simplifice/complice lucrurile, alege sa se indragosteasca de chiar fiul lui Thurzo, Istvan (Daniel Bruhl). Diferenta de aproape douazeci de ani dintre cei doi o face pe Erzebet sa fie din ce in ce mai preocupata de aspectul ei si, cand intrigile contelui Thurzo il indeparteaza pe Istvan de ea, i se nazare ca sangele fecioarelor o intinereste.
Un subiect si o abordare (aceasta ilustra descendenta a familiei Bathory se potriveste mai bine horror-urilor) interesante, doar ca Delpy pierde imens din cauza replicilor scortoase pe care actorii le declama de parca vocea lor ar fi o dalta, iar creierul spectatorului o placa neteda de marmura, arzand de nerabdare sa-si sape in ea o vorba mustind de intelepciune. Toate cuvintele sunt pronuntate de parca ar fi fost scrise cu litere mari si replici precum "timpul nu are pic de respect pentru tinerete" rateaza adesea, fara sa impresioneze. De asemenea, Delpy ia cateva decizii indoielnice, precum saruturile neconvingatoare ale contesei cu Darvulia, scenele sado-maso cu perversul nobil Vizakna (Sebastian Blomberg) si o secventa de un prost-gust total, in care Erzebet isi coase in propria piele, aproape de inima, o suvita din parul lui Istvan.
Chiar daca scenografia, costumele si imaginea nu lasa de dorit, Delpy nu reuseste sa impresioneze cu aceasta drama de epoca, ale carei parti bune le echilibreaza cu greu pe cele proaste. Film de festival, The Countess are slabe sanse sa ajunga pe marile ecrane (si nu doar in Romania) sau sa se transforme intr-un succes macar relativ de box-office.
