Părerea criticului
Ecranizarea romanului The Dark Tower (Stephen King) propune o reinterpretare a prolificului scriitor pe înțelesul tuturor categoriilor de fani. Regizorul Nikolaj Arcel a reușit un fantasy cu elemente de thriller, de „bildungs-roman” (surprinde maturizarea unui tânăr înzestrat cu puteri extrasenzoriale) și, de ce nu, cu referințe la genul disaster-movie, elemente de horror și, mai limitat, la western.
Filmul e ancorat parțial într-o realitate pe care o știm: un oraș contemporan, în care un adolescent intuiește o altă lume - chiar una care urmează să îi afecteze viața în mod dramatic. Și nu peste mult timp va intra într-un univers paralel, unde - din martorul unei confruntări dramatice - va ajunge unul dintre protagoniști. Iar miza confruntării este una enormă.
Acestea sunt, cu siguranță, premisele unui fantasy, însă ceea ce ne-a plăcut a fost naturalețea cu care filmul, de la dialoguri la decoruri, surprinde evenimentele. Protagonistul este un tânăr adorabil, care trezește toată empatia - și are o postură de cumințenie echilibrată și matură, amintindu-ne de The Neverending Story a lui Wolfgang Petersen din 1984. Suntem siguri că acest „quest” la care el participă va inspira mulți băieți de vârsta adolescenței, deși pare că vârsta personajului e totuși mai mică decât vârsta și maturitatea precoce a actorului (Tom Taylor).
Protagoniștii au un portret complex: Omul în negru/Walter (Matthew McConaughey) nu este eroul negativ tipic fantasy-ului, învăluit în flăcări și fum, ci un vrăjitor cu mult sarcasm, cu aer de avocat new-yorkez, mânuind puterile paranormale la fel de bine ca discursul cinic.
Roland (Idris Elba) este un pistolar pur și dur, un adevărat cowboy al universurilor paralele (armele de epocă îl ajută, ce-i drept), aspru, neprietenos și chinuit de proprii săi demoni, mai vulnerabil decât ne-am fi așteptat - însă erou al binelui până la capăt. Un bravo regizorului pentru pariul câștigat cu mesajul antirasial - eroul negativ este alb, protagonistul - de culoare.
Ne-au plăcut naturalețea limbajului și a situației: vorbind de magie, de lumi paralele și evenimente dramatice, fantasy-ul are șanse să devină sentențios. Însă chiar și atunci când se luptă să salveze lumi, personajele vorbesc mai degrabă firesc și au loc pentru o autoironie. Credo-ul pistolarului însă, cu aer de incantație fanatică, putea fi lăsat deoparte în film.
Efectele speciale sunt bine dozate și există momente de măiestrie regizorală. Acestea fiind spuse, filmul mai suferă de mici erori logice - ca de pildă pădurea ecuatorială alăturată deșertului. Dar apreciem filmul pentru povestea fantastică spusă simplu și pentru mesajul său, care - deși nu e nou - este spus imaginativ și sincer: binele învinge.
Filmul e ancorat parțial într-o realitate pe care o știm: un oraș contemporan, în care un adolescent intuiește o altă lume - chiar una care urmează să îi afecteze viața în mod dramatic. Și nu peste mult timp va intra într-un univers paralel, unde - din martorul unei confruntări dramatice - va ajunge unul dintre protagoniști. Iar miza confruntării este una enormă.
Acestea sunt, cu siguranță, premisele unui fantasy, însă ceea ce ne-a plăcut a fost naturalețea cu care filmul, de la dialoguri la decoruri, surprinde evenimentele. Protagonistul este un tânăr adorabil, care trezește toată empatia - și are o postură de cumințenie echilibrată și matură, amintindu-ne de The Neverending Story a lui Wolfgang Petersen din 1984. Suntem siguri că acest „quest” la care el participă va inspira mulți băieți de vârsta adolescenței, deși pare că vârsta personajului e totuși mai mică decât vârsta și maturitatea precoce a actorului (Tom Taylor).
Protagoniștii au un portret complex: Omul în negru/Walter (Matthew McConaughey) nu este eroul negativ tipic fantasy-ului, învăluit în flăcări și fum, ci un vrăjitor cu mult sarcasm, cu aer de avocat new-yorkez, mânuind puterile paranormale la fel de bine ca discursul cinic.
Roland (Idris Elba) este un pistolar pur și dur, un adevărat cowboy al universurilor paralele (armele de epocă îl ajută, ce-i drept), aspru, neprietenos și chinuit de proprii săi demoni, mai vulnerabil decât ne-am fi așteptat - însă erou al binelui până la capăt. Un bravo regizorului pentru pariul câștigat cu mesajul antirasial - eroul negativ este alb, protagonistul - de culoare.
Ne-au plăcut naturalețea limbajului și a situației: vorbind de magie, de lumi paralele și evenimente dramatice, fantasy-ul are șanse să devină sentențios. Însă chiar și atunci când se luptă să salveze lumi, personajele vorbesc mai degrabă firesc și au loc pentru o autoironie. Credo-ul pistolarului însă, cu aer de incantație fanatică, putea fi lăsat deoparte în film.
Efectele speciale sunt bine dozate și există momente de măiestrie regizorală. Acestea fiind spuse, filmul mai suferă de mici erori logice - ca de pildă pădurea ecuatorială alăturată deșertului. Dar apreciem filmul pentru povestea fantastică spusă simplu și pentru mesajul său, care - deși nu e nou - este spus imaginativ și sincer: binele învinge.
