Părerea criticului
Thrillerul 3D The Darkest Hour/Vremuri întunecate deschide seria filmelor apocaliptice din 2012, cu efecte speciale născute din mintea lui Timur Bekmambetov, tensiune şi o rasă... electrizantă de extratereştri.
Deşi unele replici sunt tendenţioase, iar altele inepte de-a dreptul, deşi există găuri de logică în scenariu (de exemplu în trei zile de la invazie un rus de rând îşi construieşte un adăpost ultra-securizat, ce ecranează energia, punându-se la adăpost de extratereştri, şi mai construieşte în casă şi o armă care lansează unde electromagnetice), iar twist-ul filmului vine cu o nouă gafă de logică (când se răstoarnă un vas în apă, toţi de pe vas cad, fireşte, în apă - numai o fată ajunge la câţiva kilometri distanţă în secunda doi de la accident..), poţi să mergi să urmăreşti filmul pentru efectele speciale marca Timur Bekmambetov.
Lucrul bun este că partea ştiinţifico-fantastică are logică, e bine pusă la punct, făcând lucrurile credibile. În plus, există multă creativitate în conceperea noii rase extraterestre. Sunt creaturi electrice, o combinaţie între ceva mecanic şi electromagnetic, şi sângele lor e electricitate. Veniţi pe Terra pentru minereurile conducătoare de electricitate, extratereştrii generează un scut care-i face aproape invizibili. Când un extraterestru se află lângă un dispozitiv electric, acesta se activează, fără nicio conexiune la vreo sursă de curent, deoarece însuşi extraterestrul generează acel curent. Personajele îşi dau singure seama de asta, şi încep să se gândească la becuri, radiouri sau lanterne ca dispozitive de avertizare. Interacţiunea extratereştrilor cu luminile, cu orice aparat electric, creează astfel o teamă inversată, pentru că de obicei lumina înseamnă siguranţă, or extratereştri vin o dată cu lumina artificială. Arma extratereştrilor e spulberarea. "Unul din aspectele grozave ale duşmanului e că au un protocol de atac foarte violent. Extratereştrii spulberă oamenii, cauterizându-le instantaneu particulele... făcând din trup scrum. Când lovesc, e instantaneu, mortal şi ireversibil", explică Chris Gorak, aflat la debut în regie cu acest film. Chiar dacă aspectul lor e ascuns privitorilor în prima parte din film, există câteva cadre în care privim urâtele creaturi faţă în faţă.
Un cadru cu un grup de ruşi înarmaţi rudimentar, în care liderul apare pe un cal are frumuseţea unei scene în care Don Quijote e însoţit de mai mulţi Sancho Panza. Grupurile răzleţe de supravieţuitori nu au, practic, nicio şansă în faţa unui inamic ca aceşti extratereştri, e o luptă donquijotescă. Pământul e cucerit, iar filmul arată ce fac puţinii supravieţuitori.
Firul acţiunii urmează acest traseu: sosind în mijlocul unei furtuni electrice misterioase, tinerii antreprenori de Internet, Sean (Emile Hirsch) şi Ben (Max Minghella) aterizează în vibranta capitală rusească ca să-şi urmeze visele de afaceri în centrul economic internaţional, plin de bani noi, dar practici de afaceri lipsite de scrupule. Turistele Natalie (Olivia Thirlby) şi Anne (Rachael Taylor), rămase în Moscova după o oprire neprevăzută în drum spre Nepal, profită din plin căutând aventura într-una din capitalele cu viaţă de noapte din lume. Cele două perechi de prieteni foarte buni se întâlnesc în mijlocul strălucirii şi farmecului clubului de noapte Zvezda, un punct de atracţie pentru străinii şi frumoşii din Moscova, inclusiv pentru omul de afaceri suedez care i-a înşelat pe Sean şi Ben. O Mecca pentru tinerii călători pe glob, supermodele şi elita de afaceri ce se adună la Moscova, clubul se transformă rapid într-o scenă de teroare când extratereştri invadează şi totul se întunecă. După ce supravieţuiesc atacului iniţial ascunzându-se în subteran, la câteva zile mai târziu, cei cinci ies într-o Moscovă care a devenit tot mai străină - oraşul cândva vibrant e acum fără curent, complet pustiu, şi totuşi ocupat de o forţă pe care încă nu o înţeleg. Făcuţi dintr-o energie electromagnetică, fiinţele extraterestre ucid cu brutalitate, spulberând formele terestre de viaţă, reducându-i pe cei din calea lor instantaneu la structura lor moleculară. Extratereştrii sunt, de asemenea, invizibili pentru oameni, cu toate astea orice electric îi dă de gol. Pe timp de zi e periculos, aşa că supravieţuitorii învaţă să traverseze oraşul în siguranţă, noaptea.
Deşi unele replici sunt tendenţioase, iar altele inepte de-a dreptul, deşi există găuri de logică în scenariu (de exemplu în trei zile de la invazie un rus de rând îşi construieşte un adăpost ultra-securizat, ce ecranează energia, punându-se la adăpost de extratereştri, şi mai construieşte în casă şi o armă care lansează unde electromagnetice), iar twist-ul filmului vine cu o nouă gafă de logică (când se răstoarnă un vas în apă, toţi de pe vas cad, fireşte, în apă - numai o fată ajunge la câţiva kilometri distanţă în secunda doi de la accident..), poţi să mergi să urmăreşti filmul pentru efectele speciale marca Timur Bekmambetov.
Lucrul bun este că partea ştiinţifico-fantastică are logică, e bine pusă la punct, făcând lucrurile credibile. În plus, există multă creativitate în conceperea noii rase extraterestre. Sunt creaturi electrice, o combinaţie între ceva mecanic şi electromagnetic, şi sângele lor e electricitate. Veniţi pe Terra pentru minereurile conducătoare de electricitate, extratereştrii generează un scut care-i face aproape invizibili. Când un extraterestru se află lângă un dispozitiv electric, acesta se activează, fără nicio conexiune la vreo sursă de curent, deoarece însuşi extraterestrul generează acel curent. Personajele îşi dau singure seama de asta, şi încep să se gândească la becuri, radiouri sau lanterne ca dispozitive de avertizare. Interacţiunea extratereştrilor cu luminile, cu orice aparat electric, creează astfel o teamă inversată, pentru că de obicei lumina înseamnă siguranţă, or extratereştri vin o dată cu lumina artificială. Arma extratereştrilor e spulberarea. "Unul din aspectele grozave ale duşmanului e că au un protocol de atac foarte violent. Extratereştrii spulberă oamenii, cauterizându-le instantaneu particulele... făcând din trup scrum. Când lovesc, e instantaneu, mortal şi ireversibil", explică Chris Gorak, aflat la debut în regie cu acest film. Chiar dacă aspectul lor e ascuns privitorilor în prima parte din film, există câteva cadre în care privim urâtele creaturi faţă în faţă.
Un cadru cu un grup de ruşi înarmaţi rudimentar, în care liderul apare pe un cal are frumuseţea unei scene în care Don Quijote e însoţit de mai mulţi Sancho Panza. Grupurile răzleţe de supravieţuitori nu au, practic, nicio şansă în faţa unui inamic ca aceşti extratereştri, e o luptă donquijotescă. Pământul e cucerit, iar filmul arată ce fac puţinii supravieţuitori.
Firul acţiunii urmează acest traseu: sosind în mijlocul unei furtuni electrice misterioase, tinerii antreprenori de Internet, Sean (Emile Hirsch) şi Ben (Max Minghella) aterizează în vibranta capitală rusească ca să-şi urmeze visele de afaceri în centrul economic internaţional, plin de bani noi, dar practici de afaceri lipsite de scrupule. Turistele Natalie (Olivia Thirlby) şi Anne (Rachael Taylor), rămase în Moscova după o oprire neprevăzută în drum spre Nepal, profită din plin căutând aventura într-una din capitalele cu viaţă de noapte din lume. Cele două perechi de prieteni foarte buni se întâlnesc în mijlocul strălucirii şi farmecului clubului de noapte Zvezda, un punct de atracţie pentru străinii şi frumoşii din Moscova, inclusiv pentru omul de afaceri suedez care i-a înşelat pe Sean şi Ben. O Mecca pentru tinerii călători pe glob, supermodele şi elita de afaceri ce se adună la Moscova, clubul se transformă rapid într-o scenă de teroare când extratereştri invadează şi totul se întunecă. După ce supravieţuiesc atacului iniţial ascunzându-se în subteran, la câteva zile mai târziu, cei cinci ies într-o Moscovă care a devenit tot mai străină - oraşul cândva vibrant e acum fără curent, complet pustiu, şi totuşi ocupat de o forţă pe care încă nu o înţeleg. Făcuţi dintr-o energie electromagnetică, fiinţele extraterestre ucid cu brutalitate, spulberând formele terestre de viaţă, reducându-i pe cei din calea lor instantaneu la structura lor moleculară. Extratereştrii sunt, de asemenea, invizibili pentru oameni, cu toate astea orice electric îi dă de gol. Pe timp de zi e periculos, aşa că supravieţuitorii învaţă să traverseze oraşul în siguranţă, noaptea.
