Părerea criticului
Sfarsitul lumii a devenit un gen cinematografic in sine de cand exploatarea fricilor oamenilor (de bombe nucleare, purificarea rasei, venirea extraterestrilor, calamitati naturale sau virusi letali) s-a dovedit un subiect care „prinde” la public, tocmai pentru ca - psihologic vorbind - fiinta umana e mai receptiva la informatiile cu conotatii negative iar multe dintre ceea ce genul SF anticipase, devenise realitate.
La sase ani dupa ce se incheia Al Doilea Razboi Mondial, regizorul Robert Wise a vrut sa traga un semnal de alarma asupra actiunii autodistructive a oamenilor si a facut filmul The Day the Earth Stood Still in care extraterestrul Klaatu (jucat in 1951 de Michael Rennie) vine pe Pamant pentru a admonesta intreaga rasa umana pentru agresiunea lipsita de judecata si incapatanarea de a acumula arme nucleare.
In remake-ul din 2008 al lui Derrickson, in care Klaatu este jucat de Keanu Reeves, se incearca un update la realitatile secolului XXI cand omul a „gasit” noi moduri de a-si face rau lui si mediului inconjurator, silindu-i pe extraterestri sa intervina.
In afara de mesaj, de efectele speciale computer generated si distributie nimic nu ne motiveaza, din pacate, sa vedem remake-ul, ba – dimpotriva- ne da un impuls sa (re)vedem originalul. Te intrebi daca nevoia de a folosi tehnologia moderna, pe computer, in aratarea modului cum cladirile sunt efectiv sterse de pe fata Pamantului, ca si oamenii, era suficient argument ca sa spui o poveste pe care altii, cu 50 de ani inainte au zis-o mai bine. Plus ca efectele speciale nu fac filmul mai tensionant.
Filmul din 2008 copiaza ideea celui din anii '50, dar aportul regizoral este minim, astfel incat vedem cum ni se perinda prin fata ochilor scene fade, in care si miza e diferita: Klaatu de acum vine ca sa aduca extinctia rasei umane, cel din anii '50 venise doar sa avertizeze si ramase ca sa-i descopere pe locuitorii Terrei. Asteptarea pe care ti-o faceai urmarind filmul lui Wise era autentica; in remake Klaatu nu prea ajunge sa cunoasca oamenii; e chiar de mirare ca se lasa convins de personajul lui Jennifer Connely - in conditiile in care emotional Klaatu nu avea cum sa reactioneze. Ce l-a convins?
Cu totul, remake-ul trece aproape neobservat; calitatii filmului din 1951 de a fi memorabil i se opune mediocritatea celui de acum; dar, cand te apuci sa faci un remake la un film de succes asta poate fi riscul.
La sase ani dupa ce se incheia Al Doilea Razboi Mondial, regizorul Robert Wise a vrut sa traga un semnal de alarma asupra actiunii autodistructive a oamenilor si a facut filmul The Day the Earth Stood Still in care extraterestrul Klaatu (jucat in 1951 de Michael Rennie) vine pe Pamant pentru a admonesta intreaga rasa umana pentru agresiunea lipsita de judecata si incapatanarea de a acumula arme nucleare.
In remake-ul din 2008 al lui Derrickson, in care Klaatu este jucat de Keanu Reeves, se incearca un update la realitatile secolului XXI cand omul a „gasit” noi moduri de a-si face rau lui si mediului inconjurator, silindu-i pe extraterestri sa intervina.
In afara de mesaj, de efectele speciale computer generated si distributie nimic nu ne motiveaza, din pacate, sa vedem remake-ul, ba – dimpotriva- ne da un impuls sa (re)vedem originalul. Te intrebi daca nevoia de a folosi tehnologia moderna, pe computer, in aratarea modului cum cladirile sunt efectiv sterse de pe fata Pamantului, ca si oamenii, era suficient argument ca sa spui o poveste pe care altii, cu 50 de ani inainte au zis-o mai bine. Plus ca efectele speciale nu fac filmul mai tensionant.
Filmul din 2008 copiaza ideea celui din anii '50, dar aportul regizoral este minim, astfel incat vedem cum ni se perinda prin fata ochilor scene fade, in care si miza e diferita: Klaatu de acum vine ca sa aduca extinctia rasei umane, cel din anii '50 venise doar sa avertizeze si ramase ca sa-i descopere pe locuitorii Terrei. Asteptarea pe care ti-o faceai urmarind filmul lui Wise era autentica; in remake Klaatu nu prea ajunge sa cunoasca oamenii; e chiar de mirare ca se lasa convins de personajul lui Jennifer Connely - in conditiile in care emotional Klaatu nu avea cum sa reactioneze. Ce l-a convins?
Cu totul, remake-ul trece aproape neobservat; calitatii filmului din 1951 de a fi memorabil i se opune mediocritatea celui de acum; dar, cand te apuci sa faci un remake la un film de succes asta poate fi riscul.
