Părerea criticului
Ce poate fi interesant la un film despre o incepatoare sleampata (Anne Hathaway) care ajunsa in epicentrul modei (adica la revista Runway) este terorizata de o sefa-dictator intr-ale bunului gust (Meryl Streep) si devine, de voie de nevoie, la fel de trendy ca toti cei din jurul ei?
Ei bine, destul de multe. Surprinzator de multe, sincer sa fiu. Ecranizarea lui David Frankel dupa romanul lui Lauren Weisberger are marele merit de a schimba si perspectiva, si centrul de atentie si tonul in care este sunt povestite aventurile lui Andy (suna a nume de baiat dar asa o chema pe protagonista) printre piscurile olimpiene ale modei. Cartea, autobiografica, deh, era centrata pe incepatoarea torturata de o sefa tiranica si inumana ale carei pretentii, ifose si proaste dispozitii cauzau gramezi de victime (colaterale sau nu). Filmul lui Finkel (debutant in lungmetraj, responsabil de cateva episoade din seriale de succes ca Sex and the City si Entourage) alege, odata cu punerea lui Streep in rolul zgripturioaicei un nou centru de atentie: chiar Diavolul (care sincer sa fiu nu m-am prins cand se imbraca de la Prada).
Si putine personaje de pe ecran sunt la fel de interesante ca Miranda Priestley, femeie de gheata ale carei mimici faciale pot ruina cariera unui designer, ale carei manipulari si manevre pot schimba viitorul celor din jur si ale carei pretentii absurde (Harry Potter in manuscris, avion in timpul unei furtuni) pot exaspera orice subalterna.
Filmul in sine are marele merit de a fi lipsit de timpi morti dar isi si permite vizitarea unor locuri oribil de comune in ce priveste viata amoroasa a personajului (care ar trebui sa fie) principal. Andy are deja un iubit bucatar dar un (alt) diavol intra in scena in persoana lui Christian Thompson (Simon Baker, vanatorul de zombie din Land of the Dead), VIP intr-ale publicisticii. Din pacate va puteti imagina si cum va decurge si cum se va finaliza latura amoroasa a filmului.
Din fericire personajele principale (mai ales Streep, care practic a "furat" filmul lui Hathaway) sunt credibil nuantate si exista personaje secundare bine construite si bine jucate (Stanley Tucci si Emily Blunt). Dramele si amorurile in care sunt implicate acestea au loc printre gramezi de genti, paltoane, rochii, pardesie, pantofi, intr-o lume in care totul este si scump, si perfect si atent supravegheat de dragonul Priestly. Care tartora sefa a tot ce misca in industria modei (si filmul nici nu neaga, nici nu edulcoreaza sistemul valoric al acestei intreprinderi) ofera, intr-o secevnta antologica un crez personal si o viziune aupra industriei hainutelor deloc roz: orice carpa are in spate zeci de ore de munca, zeci de oameni si o intreaga filosofie a trendurilor pe care va las s-o descoperiti singuri.
de root
Ei bine, destul de multe. Surprinzator de multe, sincer sa fiu. Ecranizarea lui David Frankel dupa romanul lui Lauren Weisberger are marele merit de a schimba si perspectiva, si centrul de atentie si tonul in care este sunt povestite aventurile lui Andy (suna a nume de baiat dar asa o chema pe protagonista) printre piscurile olimpiene ale modei. Cartea, autobiografica, deh, era centrata pe incepatoarea torturata de o sefa tiranica si inumana ale carei pretentii, ifose si proaste dispozitii cauzau gramezi de victime (colaterale sau nu). Filmul lui Finkel (debutant in lungmetraj, responsabil de cateva episoade din seriale de succes ca Sex and the City si Entourage) alege, odata cu punerea lui Streep in rolul zgripturioaicei un nou centru de atentie: chiar Diavolul (care sincer sa fiu nu m-am prins cand se imbraca de la Prada).
Si putine personaje de pe ecran sunt la fel de interesante ca Miranda Priestley, femeie de gheata ale carei mimici faciale pot ruina cariera unui designer, ale carei manipulari si manevre pot schimba viitorul celor din jur si ale carei pretentii absurde (Harry Potter in manuscris, avion in timpul unei furtuni) pot exaspera orice subalterna.
Filmul in sine are marele merit de a fi lipsit de timpi morti dar isi si permite vizitarea unor locuri oribil de comune in ce priveste viata amoroasa a personajului (care ar trebui sa fie) principal. Andy are deja un iubit bucatar dar un (alt) diavol intra in scena in persoana lui Christian Thompson (Simon Baker, vanatorul de zombie din Land of the Dead), VIP intr-ale publicisticii. Din pacate va puteti imagina si cum va decurge si cum se va finaliza latura amoroasa a filmului.
Din fericire personajele principale (mai ales Streep, care practic a "furat" filmul lui Hathaway) sunt credibil nuantate si exista personaje secundare bine construite si bine jucate (Stanley Tucci si Emily Blunt). Dramele si amorurile in care sunt implicate acestea au loc printre gramezi de genti, paltoane, rochii, pardesie, pantofi, intr-o lume in care totul este si scump, si perfect si atent supravegheat de dragonul Priestly. Care tartora sefa a tot ce misca in industria modei (si filmul nici nu neaga, nici nu edulcoreaza sistemul valoric al acestei intreprinderi) ofera, intr-o secevnta antologica un crez personal si o viziune aupra industriei hainutelor deloc roz: orice carpa are in spate zeci de ore de munca, zeci de oameni si o intreaga filosofie a trendurilor pe care va las s-o descoperiti singuri.
de root
