Nu am citit cartea lui Huxley, nu stiu daca regizorul si scenaristul au respectat sau nu, viziunea scriitorului.
Filmul in schimb, mi se pare ca reflecta destul de real moravurile si viata din Franta secolelor saisprezece- saptesprezece. Violenta, misticismul, incultura, dogmatismul, setea de putere, toate sunt prezentate in filmul lui Ken Russell. Bineinteles ca filmul este vazut din perspectiva unui englez. Astfel Cardinalul Richlieu este caricaturizat, iar „sediul” sau este prezentat ca o inchisoare federala, in care „gardienii” sunt calugarite. Nu trebuie omis faptul in in epoca lui Richelieu Franta era una din marile puteri ale lumii, tocmai prin meritul cardinalului, lucru care nu putea fi pe plac unui scriitor englez. Franta acelei epoci, prezentata de Huxley este total diferita de cea prezentata de Alexandre Dumas tatal.
Problema celibatului la preotii catolici este si azi o problema de actualitate. Cat despre exorcizarea maicutelor, care au fantezii erotice, filmul vine dupa filmul polonez din 1961 Maica Ioana a Ingerilor.
Prezentare cetatii in plina epidemie, in viziunea regizorului, este sumbra si groteasca in acelasi timp, departe de prezentare facuta de Boccaccio in Decameronul.
Insusi Ludovic al XIII lea este prezentat caricaturizat, aparitiile lui artistice fiind aemanatoare cu cele ale imparatului Nero, insistandu-se pe presupusa sa latura gay.
Chiar daca nu pot spune ca sunt de acord cu pezentarea acelei perioade facuta de autorul eglez si implicit de regizorul Ken Russell, nu pot sa-i neg filmului certe calitati. De asemeni este de remarcat jocul de exceptie al Vanessei Redgrave
Filmul in schimb, mi se pare ca reflecta destul de real moravurile si viata din Franta secolelor saisprezece- saptesprezece. Violenta, misticismul, incultura, dogmatismul, setea de putere, toate sunt prezentate in filmul lui Ken Russell. Bineinteles ca filmul este vazut din perspectiva unui englez. Astfel Cardinalul Richlieu este caricaturizat, iar „sediul” sau este prezentat ca o inchisoare federala, in care „gardienii” sunt calugarite. Nu trebuie omis faptul in in epoca lui Richelieu Franta era una din marile puteri ale lumii, tocmai prin meritul cardinalului, lucru care nu putea fi pe plac unui scriitor englez. Franta acelei epoci, prezentata de Huxley este total diferita de cea prezentata de Alexandre Dumas tatal.
Problema celibatului la preotii catolici este si azi o problema de actualitate. Cat despre exorcizarea maicutelor, care au fantezii erotice, filmul vine dupa filmul polonez din 1961 Maica Ioana a Ingerilor.
Prezentare cetatii in plina epidemie, in viziunea regizorului, este sumbra si groteasca in acelasi timp, departe de prezentare facuta de Boccaccio in Decameronul.
Insusi Ludovic al XIII lea este prezentat caricaturizat, aparitiile lui artistice fiind aemanatoare cu cele ale imparatului Nero, insistandu-se pe presupusa sa latura gay.
Chiar daca nu pot spune ca sunt de acord cu pezentarea acelei perioade facuta de autorul eglez si implicit de regizorul Ken Russell, nu pot sa-i neg filmului certe calitati. De asemeni este de remarcat jocul de exceptie al Vanessei Redgrave