Sunt filme la care te uiți din curiozitate și filme care te prind fără să-ți dai seama de ce. The Dressmaker a fost, pentru mine, din a doua categorie. Nu știam exact la ce să mă aștept — și poate tocmai de aceea m-a prins: pentru că refuză să fie încadrat, explicat sau anticipat. Există filme care îți spun o poveste și există filme care intră în scenă ca un pistolar într-un oraș prăfuit, aruncă o replică memorabilă și apoi refuză să mai respecte regulile jocului. The Dressmaker face exact asta — și o face cu o eleganță aproape sfidătoare.
Kate Winslet este Tilly Dunnage, o femeie care se întoarce într-un orășel australian izolat nu pentru a se reconecta cu trecutul, ci pentru a-l înfrunta. Nu există nostalgie în revenirea ei, nici dorință de împăcare. Există, în schimb, o liniște periculoasă, ca înaintea unei furtuni. Diferența e că, în loc de pistol, Tilly vine înarmată cu o mașină de cusut și un simț al stilului care taie mai adânc decât orice armă.
Și aici filmul devine cu adevărat interesant. Moda nu este, așa cum ne-am aștepta, un instrument de transformare interioară, ci mai degrabă o iluzie de putere. Femeile din Dungatar devin spectaculoase în rochiile create de Tilly — strălucesc, atrag, domină vizual — dar rămân captive în aceleași mecanisme de judecată, bârfă și dependență de validare. Frumusețea nu le eliberează. Doar le maschează.
Orașul în sine funcționează ca un organism închis, aproape sufocant, în care trecutul nu dispare niciodată și adevărul contează mai puțin decât versiunea convenabilă a lui. În acest spațiu, cruzimea nu e excepția, ci regula, iar filmul surprinde surprinzător de dur felul în care femeile sunt modelate — și, uneori, mutilate — de aceste dinamici. Nu e doar povestea lui Tilly, ci a unei întregi comunități care își definește identitatea prin excludere.
Unul dintre lucrurile rare și valoroase ale filmului este perspectiva. Nu suntem invitați să privim aceste femei, ci să înțelegem cum se simt ele în propria piele. Într-o inversare subtilă, dar importantă, Liam Hemsworth devine obiectul privirii, nu subiectul — un detaliu care spune mai mult decât pare despre intenția regizorală.
Și totuși, aici apare și slăbiciunea majoră a filmului. The Dressmaker pare uneori că nu știe exact ce vrea să fie. Oscilează între satiră mușcătoare, melodramă, comedie absurdă și tragedie pură, iar trecerile dintre aceste registre nu sunt întotdeauna controlate. Sunt momente extrem de amuzante, urmate de altele neașteptat de crude, iar această alternanță poate crea o ruptură emoțională. Nu pentru că filmul ar fi prea îndrăzneț, ci pentru că nu reușește mereu să-și dozeze tonul.
Din această cauză, deși are toate ingredientele pentru a lovi puternic, filmul nu reușește să fie constant devastator. Excentricitatea devine uneori excesivă, caricatura diluează empatia, iar unele momente dramatice par aproape înghițite de propriul stil. Rămâi impresionat de ansamblu, dar nu neapărat afectat în profunzime.
Și totuși, ar fi nedrept să ignorăm ceea ce funcționează. Filmul are o identitate puternică, o energie imprevizibilă și o voce feminină autentică, rar întâlnită. Iar Kate Winslet și Judy Davis susțin totul cu interpretări care oscilează perfect între forță, fragilitate și un strop de nebunie.
În final, The Dressmaker rămâne genul de film pe care îl admiri mai mult decât îl iubești. Este curajos, diferit și, pe alocuri, strălucitor, dar nu suficient de coerent pentru a-și duce pe deplin promisiunea emoțională până la capăt. Te surprinde, te distrează, te irită. Dar, ca orice pistolar care trage prea mult în toate direcțiile, nu toate loviturile își ating ținta.
⭐ Rating By Laura Harabor : 7/10 – ⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐ (Bun)
user-66d61c80dc8b2
pe 02 Septembrie 2024 23:17
Toate filmele in care joaca Kate W. sunt capodopere...Actrita mea preferata! Aduce nuanta oricarui film!
petrica_grigore
pe 02 Septembrie 2024 21:52
„The Dressmaker” (2015) este un film australian regizat de Jocelyn Moorhouse, bazat pe romanul omonim al lui Rosalie Ham. Este o dramă combinată cu elemente de comedie neagră și mister, în care Kate Winslet joacă rolul principal, alături de Judy Davis, Liam Hemsworth și Hugo Weaving.
### Intriga
Povestea începe cu Tilly Dunnage (Kate Winslet), o femeie sofisticată și talentată în croitorie, care se întoarce în micul oraș fictiv Dungatar din Australia rurală. Ea fusese exilată de acolo când era copil, după ce a fost acuzată de moartea unui băiat, Stewart Pettyman. La întoarcerea ei, este primită cu neîncredere și ostilitate de către locuitori, dar Tilly este hotărâtă să își descopere trecutul și să-și demonstreze nevinovăția.
### Relația cu mama
Tilly locuiește cu mama ei, Molly Dunnage (Judy Davis), o femeie excentrică și considerată nebună de către comunitate. Relația dintre Tilly și Molly este inițial tensionată, dar pe parcursul filmului, ele își reconstruiesc legătura. Molly, care fusese oarbă la adevărata natură a oamenilor din oraș, începe să-și amintească evenimente din trecut care ar putea ajuta la descoperirea adevărului despre moartea lui Stewart.
### Croitoria ca armă de răzbunare
Tilly folosește abilitățile sale în croitorie pentru a se răzbuna pe locuitorii orașului. Ea transformă femeile din Dungatar în adevărate fashioniste, creând rochii superbe care le schimbă complet aspectul și le fac să se simtă superioare. Prin această transformare, Tilly câștigă treptat influență asupra comunității și își atinge scopul de a le scoate la iveală ipocrizia și răutatea.
### Dragostea cu Teddy
Pe măsură ce Tilly își urmărește planul de răzbunare, ea dezvoltă o relație romantică cu Teddy McSwiney (Liam Hemsworth), un tânăr fermecător și curajos care este atras de ea în ciuda trecutului ei controversat. Relația lor aduce o notă de speranță și umanitate în poveste, dar lucrurile iau o turnură tragică atunci când Teddy moare accidental într-un siloz de grâu, un eveniment care îi adâncește și mai mult durerea lui Tilly.
### Adevărul iese la iveală
Pe măsură ce Tilly descoperă adevărul despre noaptea fatidică în care Stewart a murit, aflăm că băiatul nu a fost ucis de Tilly, ci că el a suferit un accident cauzat de propria lui agresivitate. Tatăl lui Stewart, Evan Pettyman, un bărbat puternic și corupt, a acoperit adevărul și a manipulat comunitatea pentru a o învinui pe Tilly, punând astfel în mișcare exilul ei.
### Răzbunarea finală
După ce își pierde dragostea și realizează că nu poate avea o viață normală în Dungatar, Tilly decide să își finalizeze răzbunarea. Într-o secvență finală dramatică, ea incendiază orașul, folosind materialele inflamabile pe care le-a adus cu sine sub pretextul croitoriei. În timp ce flăcările distrug totul, Tilly pleacă din oraș, lăsând în urmă un pustiu, dar și o eliberare personală de trecutul ei întunecat.
### Concluzie
„The Dressmaker” este o poveste complexă despre răzbunare, eliberare și redescoperirea identității personale. Tilly nu doar că își dezvăluie nevinovăția, dar și demască ipocrizia și cruzimea unei comunități mici, folosindu-și talentul în moduri ingenioase și devastatoare. Filmul combină umorul negru cu momentele dramatice și oferă o explorare profundă a modului în care trauma și suferința pot fi transformate într-o forță de distrugere sau de vindecare.
Dragos.87
pe 15 Octombrie 2023 20:28
Mie mi-a plăcut, are destule semne demne de luat în seamă..În prima jumătate lucrurile se "mișcă" mai mult dar apoi devine foarte lent, are și dialoguri foarte istețe iar Kate Wislet are o prestație excelentă, recomand!
user-63b2b36cc78dd
pe 09 Septembrie 2023 12:35
Filmul e o mare abureala, dar Kate este o MARE actrita .Nota 7 DOAR pt ea.
CineVox
pe 07 Februarie 2022 00:53
Simtiti in aer sfarsitul vremurilor? Imoralitatea, coruptia, satanismul? In filme, politica, societate, gusturi, "muzica" si-n multe altele? Lumea se strica pe zi ce trece, adevarul nu este spus nicaieri... Peste tot ipocrizie, masti, trairi false, subiecte si teme false pentru viata oamenilor, uratenie imbracata in 'haute couture', rautate, razbunare, invidie, nimicnicie, lacomie, fuga turbata dupa pacat, oameni care nu mai arata si nu se mai comporta a oameni... Un sistem al ticalosiei care se intareste pe zi ce trece.
Nu, nu e frustrare si nu imi vars pe filme perceptia asupra acestei epoci de mare intuneric spiritual, mai rau decat evul mediu, in care traim.
Acest film jalnic (dpdv spiritual) insa pare o punere in scena a imbecilizarii planetare in desfasurare. Regret amarnic ca am vazut asa ceva in loc de un film din anii 50.
hitman78
pe 11 Octombrie 2020 21:27
Deși o ador pe Kate Winslet nu am rezistat decât o oră la filmul asta atât de anost si scremut e.
MiereaNeagra
pe 29 Decembrie 2019 01:57
Trei sferturi din film :) o lesinatura draguta - buna de vazut intr-o dupa masa ploioasa.
Ca mai apoi ZDRANG! TROSC! Omoara un personaj principal, mai omoara unul, inca unul, inca unul, se razbuna si pleaca.
Rahat cu apa calda.
La plusuri: jocul bun (nu stralucitor) al Katei Winslet, costumele fabuloase.
Si cam atat.
Un 6 pentru primele trei sferturi din film. Dar dupa...
Iulidesprefilme
pe 13 Octombrie 2019 11:20
Un film foarte bun, cu un subiect bine construit, cu caracter etic, psihologic, bine-bine jucat...
lili22
pe 12 Octombrie 2019 22:56
Nota de pe Imdb e exagerata.Kate Winslet face un rol bun intr-un film destinat femeilor.
ioanaa_ioana
pe 05 Septembrie 2019 16:06
L-am vazut mai demult. Mie mi-a placut si merita o nota mai mare, 8.
pisicuta1
pe 05 Aprilie 2017 23:57
un film bun o comedie buna si pacat ca are comentarii negative!
andystarx
pe 20 Decembrie 2016 15:46
In filmul asta nu pot sa remarc,decat faptul ca Kate Winslet a jucat foarte bine,cum o face in toate filmele,in rest mie nu mi a placut ! Nici nu aveam foarte mari asteptari,la un astfel de scenariu ! Slabut,poate printre cele mai slabe filme ale lui Kate !
Un film foarte bun. Kate Winslet joacă un rol în stilul în care ne-a obișnuit deja. Nu e dintre cele mai bune filme ale ei, însă nu e nici un film de neglijat.
Eb00kie
pe 08 Mai 2016 19:13
Undeva pe la a 12-a vizionare, realizez că Barney spune „a lady with little balls” și se referă la faptul că Tilly juca golf
makomomo
pe 18 Aprilie 2016 10:34
Am inteles ca filmul este facut dupa o carte,povestea, nuvela de fapt fiind conceputa de Rosalie Ham...nu am citit-o.Insa nu pot sa nu comentez asupra bataii de joc la care este supusa aceasta poveste fix la jumatatea cartii/filmului.O poveste si-asa ciudata, devine chiar superba prin intamplari pana la jumate cand autoarea acestei povesti se plictiseste de situatia siropoasa si il omoara prosteste pe Teddy.Din acel moment filmul da palme peste fatza spectatorului, devine absurd, ii rade in nas prin deciziile care apar si actiunile idioate si cretine, se distruge efectiv intreaga poveste, mor cam toate persoanele importante de pana atunci...o tampenie, un ghiveci de prostie amestecat cu nesimtire a autoarei.Daca as fi citit cartea, la jumatatea ei o puneam pe foc...filmul am vrut sa-l opresc dupa scena cu aruncatul in siloz si moartea lui Ted insa am continuat pana la sfarsit pentru a vedea unde se va opri prostia unei scriitoare...sau nuveliste sau ce-o fi.Din ce am vazut pe wiki nu are la activ decat 3 nuvele scrise in 11ani iar varsta ei este de 61.Deci la cati ani am eu acum daca ma apuc sa scriu cateva nuvele cred ca o depasesc...
Cu actorii si interpretarea nu am nimic, a fost o placere sa ii vad jucand, decorul si costumele au fost senzationale.Pacat de aceasta distribuitie foarte buna...
Poate gresesc eu aici si cred ca o sa atrag multe voturi negative dar acest film/carte/nuvela ce este mi se pare o porcarie nesimtita si lipsita de moralitate.Nu recomand, la sfarsit o sa va para rau ca ati pierdut 118min la mizeria asta...asta e, mie nu mi-a placut deloc.
stricted
pe 18 Martie 2016 10:32
Un film bun cu o coloana sonora excelenta.Kate a jucat exceptional…
xerses
pe 03 Martie 2016 15:11
Si mie mi-a placut modul in care actorii si-au interpretat rolurile, iar muzica a insotit bine desfasurarea actiunii...
Buum
pe 26 Februarie 2016 22:58
Mi-a făcut plăcere să urmăresc acest film...dramatism cât cuprinde, umor de bună calitate şi prezanţa încântătoarei Kate!! De urmărit, parca e altceva... !
Sunt filme la care te uiți din curiozitate și filme care te prind fără să-ți dai seama de ce. The Dressmaker a fost, pentru mine, din a doua categorie. Nu știam exact la ce să mă aștept — și poate tocmai de aceea m-a prins: pentru că refuză să fie încadrat, explicat sau anticipat. Există filme care îți spun o poveste și există filme care intră în scenă ca un pistolar într-un oraș prăfuit, aruncă o replică memorabilă și apoi refuză să mai respecte regulile jocului. The Dressmaker face exact asta — și o face cu o eleganță aproape sfidătoare.
Kate Winslet este Tilly Dunnage, o femeie care se întoarce într-un orășel australian izolat nu pentru a se reconecta cu trecutul, ci pentru a-l înfrunta. Nu există nostalgie în revenirea ei, nici dorință de împăcare. Există, în schimb, o liniște periculoasă, ca înaintea unei furtuni. Diferența e că, în loc de pistol, Tilly vine înarmată cu o mașină de cusut și un simț al stilului care taie mai adânc decât orice armă.
Și aici filmul devine cu adevărat interesant. Moda nu este, așa cum ne-am aștepta, un instrument de transformare interioară, ci mai degrabă o iluzie de putere. Femeile din Dungatar devin spectaculoase în rochiile create de Tilly — strălucesc, atrag, domină vizual — dar rămân captive în aceleași mecanisme de judecată, bârfă și dependență de validare. Frumusețea nu le eliberează. Doar le maschează.
Orașul în sine funcționează ca un organism închis, aproape sufocant, în care trecutul nu dispare niciodată și adevărul contează mai puțin decât versiunea convenabilă a lui. În acest spațiu, cruzimea nu e excepția, ci regula, iar filmul surprinde surprinzător de dur felul în care femeile sunt modelate — și, uneori, mutilate — de aceste dinamici. Nu e doar povestea lui Tilly, ci a unei întregi comunități care își definește identitatea prin excludere.
Unul dintre lucrurile rare și valoroase ale filmului este perspectiva. Nu suntem invitați să privim aceste femei, ci să înțelegem cum se simt ele în propria piele. Într-o inversare subtilă, dar importantă, Liam Hemsworth devine obiectul privirii, nu subiectul — un detaliu care spune mai mult decât pare despre intenția regizorală.
Și totuși, aici apare și slăbiciunea majoră a filmului. The Dressmaker pare uneori că nu știe exact ce vrea să fie. Oscilează între satiră mușcătoare, melodramă, comedie absurdă și tragedie pură, iar trecerile dintre aceste registre nu sunt întotdeauna controlate. Sunt momente extrem de amuzante, urmate de altele neașteptat de crude, iar această alternanță poate crea o ruptură emoțională. Nu pentru că filmul ar fi prea îndrăzneț, ci pentru că nu reușește mereu să-și dozeze tonul.
Din această cauză, deși are toate ingredientele pentru a lovi puternic, filmul nu reușește să fie constant devastator. Excentricitatea devine uneori excesivă, caricatura diluează empatia, iar unele momente dramatice par aproape înghițite de propriul stil. Rămâi impresionat de ansamblu, dar nu neapărat afectat în profunzime.
Și totuși, ar fi nedrept să ignorăm ceea ce funcționează. Filmul are o identitate puternică, o energie imprevizibilă și o voce feminină autentică, rar întâlnită. Iar Kate Winslet și Judy Davis susțin totul cu interpretări care oscilează perfect între forță, fragilitate și un strop de nebunie.
În final, The Dressmaker rămâne genul de film pe care îl admiri mai mult decât îl iubești. Este curajos, diferit și, pe alocuri, strălucitor, dar nu suficient de coerent pentru a-și duce pe deplin promisiunea emoțională până la capăt. Te surprinde, te distrează, te irită. Dar, ca orice pistolar care trage prea mult în toate direcțiile, nu toate loviturile își ating ținta.
⭐ Rating By Laura Harabor : 7/10 – ⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐ (Bun)
### Intriga
Povestea începe cu Tilly Dunnage (Kate Winslet), o femeie sofisticată și talentată în croitorie, care se întoarce în micul oraș fictiv Dungatar din Australia rurală. Ea fusese exilată de acolo când era copil, după ce a fost acuzată de moartea unui băiat, Stewart Pettyman. La întoarcerea ei, este primită cu neîncredere și ostilitate de către locuitori, dar Tilly este hotărâtă să își descopere trecutul și să-și demonstreze nevinovăția.
### Relația cu mama
Tilly locuiește cu mama ei, Molly Dunnage (Judy Davis), o femeie excentrică și considerată nebună de către comunitate. Relația dintre Tilly și Molly este inițial tensionată, dar pe parcursul filmului, ele își reconstruiesc legătura. Molly, care fusese oarbă la adevărata natură a oamenilor din oraș, începe să-și amintească evenimente din trecut care ar putea ajuta la descoperirea adevărului despre moartea lui Stewart.
### Croitoria ca armă de răzbunare
Tilly folosește abilitățile sale în croitorie pentru a se răzbuna pe locuitorii orașului. Ea transformă femeile din Dungatar în adevărate fashioniste, creând rochii superbe care le schimbă complet aspectul și le fac să se simtă superioare. Prin această transformare, Tilly câștigă treptat influență asupra comunității și își atinge scopul de a le scoate la iveală ipocrizia și răutatea.
### Dragostea cu Teddy
Pe măsură ce Tilly își urmărește planul de răzbunare, ea dezvoltă o relație romantică cu Teddy McSwiney (Liam Hemsworth), un tânăr fermecător și curajos care este atras de ea în ciuda trecutului ei controversat. Relația lor aduce o notă de speranță și umanitate în poveste, dar lucrurile iau o turnură tragică atunci când Teddy moare accidental într-un siloz de grâu, un eveniment care îi adâncește și mai mult durerea lui Tilly.
### Adevărul iese la iveală
Pe măsură ce Tilly descoperă adevărul despre noaptea fatidică în care Stewart a murit, aflăm că băiatul nu a fost ucis de Tilly, ci că el a suferit un accident cauzat de propria lui agresivitate. Tatăl lui Stewart, Evan Pettyman, un bărbat puternic și corupt, a acoperit adevărul și a manipulat comunitatea pentru a o învinui pe Tilly, punând astfel în mișcare exilul ei.
### Răzbunarea finală
După ce își pierde dragostea și realizează că nu poate avea o viață normală în Dungatar, Tilly decide să își finalizeze răzbunarea. Într-o secvență finală dramatică, ea incendiază orașul, folosind materialele inflamabile pe care le-a adus cu sine sub pretextul croitoriei. În timp ce flăcările distrug totul, Tilly pleacă din oraș, lăsând în urmă un pustiu, dar și o eliberare personală de trecutul ei întunecat.
### Concluzie
„The Dressmaker” este o poveste complexă despre răzbunare, eliberare și redescoperirea identității personale. Tilly nu doar că își dezvăluie nevinovăția, dar și demască ipocrizia și cruzimea unei comunități mici, folosindu-și talentul în moduri ingenioase și devastatoare. Filmul combină umorul negru cu momentele dramatice și oferă o explorare profundă a modului în care trauma și suferința pot fi transformate într-o forță de distrugere sau de vindecare.
Nu, nu e frustrare si nu imi vars pe filme perceptia asupra acestei epoci de mare intuneric spiritual, mai rau decat evul mediu, in care traim.
Acest film jalnic (dpdv spiritual) insa pare o punere in scena a imbecilizarii planetare in desfasurare. Regret amarnic ca am vazut asa ceva in loc de un film din anii 50.
Ca mai apoi ZDRANG! TROSC! Omoara un personaj principal, mai omoara unul, inca unul, inca unul, se razbuna si pleaca.
Rahat cu apa calda.
La plusuri: jocul bun (nu stralucitor) al Katei Winslet, costumele fabuloase.
Si cam atat.
Un 6 pentru primele trei sferturi din film. Dar dupa...
Cu actorii si interpretarea nu am nimic, a fost o placere sa ii vad jucand, decorul si costumele au fost senzationale.Pacat de aceasta distribuitie foarte buna...
Poate gresesc eu aici si cred ca o sa atrag multe voturi negative dar acest film/carte/nuvela ce este mi se pare o porcarie nesimtita si lipsita de moralitate.Nu recomand, la sfarsit o sa va para rau ca ati pierdut 118min la mizeria asta...asta e, mie nu mi-a placut deloc.