Părerea criticului
Drama de epoca, The Duchess o are protagonista pe Georgiana, ducesa de Devonshire, una dintre cele mai interesante femei din istoria Marii Britanii. Clar o premiera mult asteptata a toamnei, pacatuieste printr-o poveste cam nesarata (nu in ultimul rand pentru ca una dintre cele mai complexe figuri feminine din istoria angliei a fost redusa doar la relatiile cu barbatii) si printr-un joc destul de plat al actorilor. Daca e sa ne referim la imagine, scenografie, coloana sonora si costume, nimic nu e gresit in film. Totusi, criticii straini nu au ezitat sa faca o descriere deloc onoranta productiei, numind-o "gogoasa pufoasa, dar fara umplutura, doar cu aluat si cu aerul dinauntru".
Scenariul, inspirat din biografia scrisa de amanda T. Foreman, are trei autori: Jeffrey Hatcher, anders Thomas Jensen, si regizorul filmului, Saul Dibb. in linii mari, e povestea unei femei sensibile, energice si implicate in politica, inainte cu un secol de legalizarea votului pentru femei. Mai mult decat o drama a conditiei feminine, cu triunghiuri amoroase si adultere, filmul avea sansa sa descopere lucruri mai interesante de spus despre persoana Georgianei.
Din perspectiva istorica, imaginea - cliseu cu femeile abuzate si asuprite e desigur plauzibila, desi filmul e de asteptat sa fie mai mult decat un documentar. Cu siguranta ca Georgiana avea de suferit in casnicia cu un sot brutal si dominant, care isi facea de cap inchizandu-si sotia in casa, dar aceste adevaruri sunt in general stiute, mai putin insa decat mijloacele prin care o femeie puternica se putea ridica deasupra asupririi din vremea ei.
Filmul intra prea putin in lumea politica in care adevarata Georgiana a fost activa; ea a sustinut fervent partidul Whig si pe politicianului Charles Fox, un var indepartat, si a avut o relatie cu Charles Grey care a dus la stergerea lui din viata politica, putin inainte de a deveni prim-ministru. insa aceasta latura apare episodic in film, fara sa arate pana la capat ce personaj deosebit era, totusi, ducesa.
Regizorul e preocupat de triunghiul amoros dintre Georgiana, sotul ei si cea mai buna prietena a ei, Bess Foster ( Hayley atwell), care ajunge sa se mute in casa ducelui. Chiar si asa, personajul devine de inteles daca ne gandim ca scopul pentru care ii fura sotul celei mai bune prietene e aparent nevinovat: acesta are suficienta influenta pentru a o ajuta pe Foster sa obtina dreptul de a-si creste ea copiii. in cateva discutii reiese o perspectiva clara despre casnicia nefericita a Georgianei, dar prea putine despre prezenta de spirit si istetimea ducesei, filmul punand accent mai degraba pe felul cum isi accepta soarta, decat pe profunzimea caracterului ei. intrebata de noul sot daca isi concepe singura toaletele, Georgiana pune moda si imbracamintea printre putinele placeri permise femeilor. Concluzia e adevarata pentru acea epoca, dar Georgiana merita portretizata ca o femeie creativa care isi gaseste exprimarea in moda, mai degraba decat o frivola Paris Hilton a secolului XIX.
in distributie apare si Ralph Fiennes, ca sotul rece si impenetrabil al Georgianei, al cincilea duce de Devonshire. Knightley face un rol corect, dar ii este evident nepotrivit: Georgiana era o persoana influenta, iar portretele ei nu o arata delicata si suava precum e Knightley, accent mare in film punandu-se si pe frumusetea actritei, acestea distragand atentia de la mintea si caracterul puternic al personajului pe care il portretizeaza. Ceea ce rezulta este un film de epoca care, din pacate, nu reuseste sa redea spiritul unei personalitati a vremii, adevarata ducesa - un personaj vibrant, o femeie inteligenta, cu vederi progresiste; vedem doar o poleiala lucitoare in jurul unei povesti de scandal.
Scenariul, inspirat din biografia scrisa de amanda T. Foreman, are trei autori: Jeffrey Hatcher, anders Thomas Jensen, si regizorul filmului, Saul Dibb. in linii mari, e povestea unei femei sensibile, energice si implicate in politica, inainte cu un secol de legalizarea votului pentru femei. Mai mult decat o drama a conditiei feminine, cu triunghiuri amoroase si adultere, filmul avea sansa sa descopere lucruri mai interesante de spus despre persoana Georgianei.
Din perspectiva istorica, imaginea - cliseu cu femeile abuzate si asuprite e desigur plauzibila, desi filmul e de asteptat sa fie mai mult decat un documentar. Cu siguranta ca Georgiana avea de suferit in casnicia cu un sot brutal si dominant, care isi facea de cap inchizandu-si sotia in casa, dar aceste adevaruri sunt in general stiute, mai putin insa decat mijloacele prin care o femeie puternica se putea ridica deasupra asupririi din vremea ei.
Filmul intra prea putin in lumea politica in care adevarata Georgiana a fost activa; ea a sustinut fervent partidul Whig si pe politicianului Charles Fox, un var indepartat, si a avut o relatie cu Charles Grey care a dus la stergerea lui din viata politica, putin inainte de a deveni prim-ministru. insa aceasta latura apare episodic in film, fara sa arate pana la capat ce personaj deosebit era, totusi, ducesa.
Regizorul e preocupat de triunghiul amoros dintre Georgiana, sotul ei si cea mai buna prietena a ei, Bess Foster ( Hayley atwell), care ajunge sa se mute in casa ducelui. Chiar si asa, personajul devine de inteles daca ne gandim ca scopul pentru care ii fura sotul celei mai bune prietene e aparent nevinovat: acesta are suficienta influenta pentru a o ajuta pe Foster sa obtina dreptul de a-si creste ea copiii. in cateva discutii reiese o perspectiva clara despre casnicia nefericita a Georgianei, dar prea putine despre prezenta de spirit si istetimea ducesei, filmul punand accent mai degraba pe felul cum isi accepta soarta, decat pe profunzimea caracterului ei. intrebata de noul sot daca isi concepe singura toaletele, Georgiana pune moda si imbracamintea printre putinele placeri permise femeilor. Concluzia e adevarata pentru acea epoca, dar Georgiana merita portretizata ca o femeie creativa care isi gaseste exprimarea in moda, mai degraba decat o frivola Paris Hilton a secolului XIX.
in distributie apare si Ralph Fiennes, ca sotul rece si impenetrabil al Georgianei, al cincilea duce de Devonshire. Knightley face un rol corect, dar ii este evident nepotrivit: Georgiana era o persoana influenta, iar portretele ei nu o arata delicata si suava precum e Knightley, accent mare in film punandu-se si pe frumusetea actritei, acestea distragand atentia de la mintea si caracterul puternic al personajului pe care il portretizeaza. Ceea ce rezulta este un film de epoca care, din pacate, nu reuseste sa redea spiritul unei personalitati a vremii, adevarata ducesa - un personaj vibrant, o femeie inteligenta, cu vederi progresiste; vedem doar o poleiala lucitoare in jurul unei povesti de scandal.
