Părerea criticului
Sylvester Stallone a găsit pe undeva un buton de teleportare spre mai toate plăcerile vinovate ale copilăriei. Nu e mare lucru de ţinut minte o dată ce The Expendables/Eroi de sacrificiu îşi consumă bugetul de explozii (atenţie, NU de efecte speciale!), dar fără doar şi poate muşchii lui Stallone, Statham şi Li se încordează cu mai multă onestitate decât alaiul de action-uri cu ştaif de la Hollywood.
Sunt momente în The Expendables care te reîmpachetează (cu un bobârnac) în puştiul de odinioară, pentru al cărui firav discernământ de la frumoasa vârstă de zece ani Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone şi Bruce Willis erau garanţi ai unei distracţii totale. Faptul că cei trei se reunesc într-una din scenele noului action, fie şi măcar pentru un singur minut, este un mare plus pentru această aventură explozivă scrisă şi regizată de Stallone.
Nu te lăsa înşelat de trio-ul de mai sus: legendarii "action heroes" apar într-o singură secvenţă, iar Scharzenegger şi Willis îşi iau urgent la revedere de la public. Până la urmă este vorba de filmul lui Stallone şi, chiar dacă acesta se accesorizează cu reprezentanţi de seamă ai noii generaţii de "action stars" precum Jason Statham sau Jet Li, probabil că Stallone e singurul care nu-şi asumă titlul, devenind unicul "insacrificabil".
Replici mai amuzante decât te-ai aştepta nu-ţi pot distrage atenţia de la ce vrea The Expandables să fie: un omagiu la filmele de acţiune de categorie B unde forţa brută, exploziile şi luptele corp la corp (cu sângele ţâşnind în voie) sunt mult mai importante decât o intrigă verosimilă, un villain convingător sau întorsături de situaţie cerute de logică şi nu de generoasa listă de resurse ale echipei de pirotehnişti. De-asta nici nu mai amintim de subiectul filmului: este pur şi simplu irelevant, atâta vreme cât firul narativ se rezumă la "patru oameni şi jumătate decimează o mică armată de mexicani".
Ca să nu avem parte doar de împuşcături, la capitolul emoţie intră în scenă (şi iese fără a fi inubliabil) Mickey Rourke, în rolul unui vechi partener al lui Stallone, care filozofează despre tragica pierdere (parţial justificată de consumul de şliboviţă) a conştiinţei pe undeva prin Serbia. Nici discuţiile despre loialitate, încredere şi prietenie nu-ţi iau ochii de la desfăşurarea de forţe din Eroi de sacrificiu. Aceasta îţi aminteşte de bărbatul lipsit de gust care încearcă să obţină o întâlnire punându-şi în evidenţă pectoralii. Pentru "victimă" poate fi amuzant şi pentru două ore chiar plăcut, cu condiţia să nu se mai gândească la el apoi.
Eroi de sacrificiu se lansează vineri, alături de Câini şi pisici: răzbunarea lui Kitty Galore. Într-adevăr, nu-i unul din weekendurile când ţi-e greu să alegi la ce să mergi la cinema.
Sunt momente în The Expendables care te reîmpachetează (cu un bobârnac) în puştiul de odinioară, pentru al cărui firav discernământ de la frumoasa vârstă de zece ani Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone şi Bruce Willis erau garanţi ai unei distracţii totale. Faptul că cei trei se reunesc într-una din scenele noului action, fie şi măcar pentru un singur minut, este un mare plus pentru această aventură explozivă scrisă şi regizată de Stallone.
Nu te lăsa înşelat de trio-ul de mai sus: legendarii "action heroes" apar într-o singură secvenţă, iar Scharzenegger şi Willis îşi iau urgent la revedere de la public. Până la urmă este vorba de filmul lui Stallone şi, chiar dacă acesta se accesorizează cu reprezentanţi de seamă ai noii generaţii de "action stars" precum Jason Statham sau Jet Li, probabil că Stallone e singurul care nu-şi asumă titlul, devenind unicul "insacrificabil".
Replici mai amuzante decât te-ai aştepta nu-ţi pot distrage atenţia de la ce vrea The Expandables să fie: un omagiu la filmele de acţiune de categorie B unde forţa brută, exploziile şi luptele corp la corp (cu sângele ţâşnind în voie) sunt mult mai importante decât o intrigă verosimilă, un villain convingător sau întorsături de situaţie cerute de logică şi nu de generoasa listă de resurse ale echipei de pirotehnişti. De-asta nici nu mai amintim de subiectul filmului: este pur şi simplu irelevant, atâta vreme cât firul narativ se rezumă la "patru oameni şi jumătate decimează o mică armată de mexicani".
Ca să nu avem parte doar de împuşcături, la capitolul emoţie intră în scenă (şi iese fără a fi inubliabil) Mickey Rourke, în rolul unui vechi partener al lui Stallone, care filozofează despre tragica pierdere (parţial justificată de consumul de şliboviţă) a conştiinţei pe undeva prin Serbia. Nici discuţiile despre loialitate, încredere şi prietenie nu-ţi iau ochii de la desfăşurarea de forţe din Eroi de sacrificiu. Aceasta îţi aminteşte de bărbatul lipsit de gust care încearcă să obţină o întâlnire punându-şi în evidenţă pectoralii. Pentru "victimă" poate fi amuzant şi pentru două ore chiar plăcut, cu condiţia să nu se mai gândească la el apoi.
Eroi de sacrificiu se lansează vineri, alături de Câini şi pisici: răzbunarea lui Kitty Galore. Într-adevăr, nu-i unul din weekendurile când ţi-e greu să alegi la ce să mergi la cinema.
