Un pictor beat povestește altor bețivi într-un bar cum a ajuns în starea sa actuală. Iubise o fată cu ani în urmă, dar o pierduse în fața unui bărbat bogat căruia îi pictase portretul. Anii au trecut, iar într-o zi a întâlnit-o în parc, împreună cu soțul ei și cu o ceată de copii. Nu l-a recunoscut.
Filmul este inspirat dintr-un poem al lui Hugh Antoine d'Arcy, dar eșuează în prezentarea coerentă a întâmplărilor, fiind mai mult un amestec de secvențe disparate și prost montate. Am dus lupte grele în timpul vizionării să înțeleg despre ce este vorba și nu sunt sigur că am reușit să-mi dau seama dacă am interpretat corect cele văzute sau nu.
Cert este că ”The Face on the Bar Room Floor” este un scurtmetraj aflat sub standardul filmelor lui Chaplin. În plus, a fost restaurat atât de neglijent încât creează impresia că nu este complet. Cred totuși că nu ar fi fost foarte reușit nici dacă ar fi fost salvat în întregime.
Filmul este inspirat dintr-un poem al lui Hugh Antoine d'Arcy, dar eșuează în prezentarea coerentă a întâmplărilor, fiind mai mult un amestec de secvențe disparate și prost montate. Am dus lupte grele în timpul vizionării să înțeleg despre ce este vorba și nu sunt sigur că am reușit să-mi dau seama dacă am interpretat corect cele văzute sau nu.
Cert este că ”The Face on the Bar Room Floor” este un scurtmetraj aflat sub standardul filmelor lui Chaplin. În plus, a fost restaurat atât de neglijent încât creează impresia că nu este complet. Cred totuși că nu ar fi fost foarte reușit nici dacă ar fi fost salvat în întregime.