The Fall (2006)

IN afara de jocul foarte bun al micutei noastre actrite ,Catinca,nu mi s-a parut nimic extraordinar la acest film,ba chiar m a plictisit teribil !

Filmul are un ritm greoi si anevoios. Tematica lui este una slaba si desi este tratata in multe filme,acesta nu este unul reusit. Comenturile pozitive sunt pentru prestatia tinerei actrite,dar care nu a reusit sa salveze dezastrul asta de film. Nu va pierdeti timpul cu el.

Filmul este foarte ciudat si incalcit, greoi spre bizar. Nu am inteles mai nimic, si sunt de parere ca mesajul filmului putea fi transmis mult mai frumos si mai... altfel.

Nu recomand.

Sincer nu stiu ce a vrut să fie filmul ăsta. Nu l-am înţeles absolut deloc. Poate nu e pentru mine... Poate sunt eu mai prost aşa... Abia am rezistat 2h la el, e mult prea mult pentru mine. Am avut o rabdare de fier si asta poate pentru ca m-au ajutat mult si seminţele pe care le avea din dotare...

Acord cu putere nota 3 (mai bine nu). Nu inteleg cum de are o nota atat de mare pe iMDB sau Cinemagia... Poate altora le va plăcea...

Daca iti doresti sa redescoperi cinematograful nu trebuie sa cauti in alta parte!
Acesta este filmul care te va duce in timp acolo unde este esenta acestei arte! Visul!!

Încep prin a spune că am văzut destule filme cu povești mult mai dificil de urmărit decât The Fall. În The Fall, realitatea este transpusă de un cascador aflat pe patul de spital într-o poveste pe care acesta i-o spune Alexandriei, o fetiță de 5 ani, de asemenea aflată în spital pentru un braț fracturat. Trăirile lui Roy (căci acesta este numele cascadorului), dezamăgirile și neîmplinirile din viața lui iau forma acestei povești, în care evenimentele se desfășoară în tandem cu ce simte povestitorul, în momentul respectiv.

Acum, prin faptul că avem de-a face până la urmă cu o poveste, cu o distorsionare a realității dacă vreți, Tarsem Singh și-a permis luxul, ca și în The Cell de altfel, de a se juca cu imaginile. Căci în povești nu căutăm nod în papură, nu ne întrebăm la fel de des "de ce?", precum am face-o într-un film juridic de pildă. Nu. Mai mult ne uităm și admirăm o serie de cadre cum, personal, nu am mai văzut pe ecran de la Baraka încoace.

Evident, filmul nu este perfect. Însă, la nivel de artă vizuală, The Fall nu iese niciun moment în decor. Povestea nu este scopul aici, ci pretextul, iar ca pretext, consider că scenariul face o treabă mai mult decât decentă. Nu grozavă totuși, asta poate și pentru că este greu să faci două lucruri la perfecție. La un film, sunt două registre, cel narativ și cel artistic. Majoritatea se axează doar pe primul, cel narativ, care are legătură, cum o spune și titlul, cu narațiunea în sine. Foarte puține filme pot invoca un caracter artistic. Nu pot decât să mă bucur că The Fall este unul dintre acestea.

Catinca Untaru, fetița din România care joacă rolul Alexandriei, este extraordinară. A fost atât de credibilă, încât unii critici de film din SUA au crezut, poate mai cred și acum, că personajul ei a fost dublat. Noi, românii, am fost mereu talentați ca nație. Iar fata asta născută în 1997 oferă o mostră din talentul cinematografic care încă mai există în țara noastră. Catinca este, după părerea mea, încă un motiv pentru a viziona cât mai repede The Fall. 8.

“Storytelling Paradiso” seherezadian - si alte minim 50 de caractere...

Ca sa citez: "Ce cuplu ciudat!"...mi s-a parut ciudat filmul.

Acesta este un film foarte dificil de urmărit până la final, atât din punct de vedere al interesului referitor la acţiunea filmului cât şi din punct de vedere al subiectului abordat şi mesajului pe care-l transmite iar dacă una din personajele principale nu ar fi de naţionalitate română şi nu ar mai apărea şi câteva secvenţe în care se vorbeşte româneşte, puţine ar fi motivele de interes, pentru un cinefil de altă naţionalitate, de a vedea deznodământul filmului.

Acţiunea filmului este plasată temporar la începutul secolului al XIX-lea, în anii de debut a cinematografiei mute, când în filmele realizate se punea accentul pe cascadorii, iar ca locaţie într-un spital din America, unde un cascador, ţintuit la pat în urma unei răni suferite ca urmare a efectuării unei cascadorii, întâlneşte o copilă (româncă), emigrată împreună cu familia şi care în urma faptului că a lucrat la cules de portocale a căzut din pom şi şi-a luxat mâna. Între cei doi se realizează o legătură simbiotică prin faptul că el se foloseşte de ea pentru a-i fura morfină de la farmacia spitalului în scopul de a se sinucide iar ea de el, pentru ca el să-i spună poveşti care-i încântă imaginaţia.

Filmul se derulează, în mare parte, pe tărâmul poveştilor cu decoruri şi personaje de poveste dar spre final, acţiunea poveştii emigrează spre realitate, fiecărui personaj din poveste regăsindu-i-se un corespondent în personajele ce se perindă prin incinta spitalului, pacienţi, doctori sau asistente.

Ideea ce reiese din film, sau mesajul transmis, este că răul sau răutatea oamenilor, personificat în poveste sub forma unui împărat răufăcător, poate fi învins doar prin forţa iubirii şi preţuirii vieţii, fapt ce apare la finalul filmului, ca o revelaţie ce i se arată cascadorului, în urma insistenţelor fetiţei ca finalul poveştii să fie unul fericit, cu toate că personajele poveştii îşi găsesc sfârşitul tragic, unul câte unul, în urma confruntării finale a binelui cu răul.

Vizionare plăcută!

Un film superb....mi-a placut foarte mult,acotii au jucat impecabil,Catinca e o dulceata,foarte carismatica cu un accent dragut:)
Merita mult mai multa atentie...tot felul de filme grotesti,care promoveaza vulgaritatea ajung pe primele locuri in box-office-ul din toata lumea iar acesta e nebagat in seama:)
eu personal recomand vizionarea lui,are o poveste,o idee,cadre spectaculoase,si te impresioneaza profund :)

Această peliculă, în felul ei, este excepţională, pentru că nu se limitează la nararea unor legende menite, de pildă, să impresioneze un copil, ci construieşte o poveste extrem de complicată şi sensibilă despre viaţă (şi mai ales sensul acesteia!), moarte, încercări şi alegerile pe care un om trebuie să le facă. Relaţia dintre cascadorul Roy şi micuţa Alexandria este una cu adevărat specială, fiindcă pune în evidenţă tocmai aceste aspecte – şi, la un moment dat, devine greu de spus cine încearcă ”să păcălească” pe cine. Numai că nu e un joc atât de naiv pe cât pare, ci unul a cărui miză este însăşi viaţa. O viaţă care, totuşi, este mai preţioasă decât suferinţele pe care trebuie să le îndurăm pe parcursul ei – cam aceasta pare a fi morala unui story aparte, care îmi aduce aminte şi de faptul că încă de la Mar Adentro aştept o poveste cutremurătoare, care totuşi să nu se sfârşească în moarte. ”Sinuciderea nu e soluţia”. Fără exagerare, una dintre cele mai bune drame pe care le-am vz vreodată, iar jocul actorilor îl găsesc minunat.

Un film absolut minunat! Si micuta noastra actrita joaca senzational! De vazut neaparat.

Impresionant film! Mi-a placut la nebunie, o realizare absolut impecabila, scenariu, imagine, decoruri, locatii de vis. Un film care incepe ca o poveste si care se dramatizeaza din ce in ce mai mult, capatand astfel greutate si complexitate. O lupta intre drama unui om, care nu mai vede nimic bun in viata sa si inocenta si puterea de a lupta ale unei fetite, lupta in care seninatatea unui sufelt de copil catiga si reuseste sa readuca la viata omul lipsit de orice speranta. Bravo pentru micuta noastra roamanca!

este un film destul de bun , destul impresionant , nemultumirea mea este fata de alexandra , rolul principal , care sincer nu mi-a placut cum a jucat , la fiecare inceput de cadru parca era noua in film ,

m-a impresionat pana la lacrimi.fetita a fost exceptionala in acest film.trebuie neaparat sa-l vizionati,cei care n-ati facut-o deja pana acum.nu mai am cuvinte

Film ce probabil pe multi dintre noi ne-a impresionat deoarece in rolul ptincipala fost o actrita din Romania , putem fi mandrii ca o actrita din Romania a avut rolul principal intr-u film ce a castigat premiul de la Berlin .

o poveste frumoasa care m-a cucerit datorita fetitei care e extraordinara, ma bucur ca sunt actori romani, chiar daca micuti :D atat de talentati si prezenti in astfel de filme bune

The fall (Caderea) este un film pe care, ca regizor, il faci o data in viata, iar ca cinefil, trebuie neaparat sa il vezi. Nu gresesc daca spun ca este un film de Oscar. Este o creatie perfecta, in care story-ul, imaginea, decorurile, costumele si muzica se imbina fara cusur. Poti sa il vezi de zeci de ori si tot descoperi ceva ce ti-a scapat la o vizionare anterioara. Este un film care te invata ca si sufletele ratacite pot fi salvate, si inimile frante pot fi vindecate.
Alexandria, eroina interpretata de Catinca Untaru, cucereste prin candoare si gaseste solutiile cele mai simple si, dintr-o anumita perspectiva, cele mai corecte pentru problemele pe care adultii le considera insurmontabile. Roy povesteste despre felul in care Alexandru cel Mare, blocat in desert, a aruncat ultima rezerva de apa, condamnandu-se pe sine si pe oamenii sai la moarte, astfel aratandu-le soldatilor ca nu este mai presus decat acestia. Alexandria considera ca gestul imparatului este o prostie, caci ar fi putut sa dea fiecaruia cate un pic din rezerva de apa si, astfel, ar fi putut incerca sa se salveze. Daca maturii fac, de multe ori, gesturi ostentative, simbolice, copiii au un mod de gandire pragmatic si neintortocheat. Alexandria este varianta feminina a imparatului legendar si ii ofera lui Roy un strop din sufletul sau, salvandu-l.
Filmul este organizat pe principiul povestirii in povestire: un fir narativ urmareste evenimentele din spital si modul in care Alexandria se maturizeaza, prinzand franturi de realitate cruda (moartea unui copil muscat de sarpe, implorat de mama sa sa se trezeasca pentru ca altfel il vor cioparti medicii legisti, intelesul cuvantului "sinucidere", tatal care isi agreseaza copiii). Celalalt fir este mai "prietenos" si mai atractiv (cel putin la inceput), deoarece acolo "realitatea" se schimba dupa cum ii dicteaza fictiunea, dupa cum vor povestitorul si ascultatoarea sa.
Tot parte a maturizarii eroinei este si descoperirea faptului ca adultii mint, ca pot sa insele. Nu-i mai putin adevarat ca si Alexandria mai spune cate o minciunica, dar minciunile ei au ca substrat dragostea fata de cei din jur: il pacaleste pe Roy cand ii atinge degetul mic de la picior si acesta nu simte, pentru a-l feri de constientizarea posibilitatii de a fi ramas paralizat, isi minte mama ca trebuie sa mai stea in spital pentru a putea ramane alaturi de Ray (care are mai multa nevoie de ea acum) si de a afla sfarsitul povestii despre Bandit. Minciunile adultilor sunt insa mai grave, sunt egoiste si distructive. Roy o cucereste pe fetita cu povestea sa (pe care o intrerupe de fiecare data cand devine mai interesanta) pentru a-l ajuta sa se sinucida. Alexandria ii procura pastile de morfina din prietenie, fura pentru el, fiind convinsa ca face un lucru bun. Isi pune chiar si viata in pericol pentru prietenul ei, al carui secret nu-l divulga nici cand doctorii o "tortureaza" cu ace si bisturie (asa interpreteaza eroina operatia la cap menita sa-i salveze viata). Totusi ceva s-a schimbat, caci spre final, cand Roy promite ca nu-l va ucide pe Bandit, Alexandria il pune sa-i arate mainile, pentru ca acesta sa nu tina degetele incrucisate!
Se spune ca incetam sa mai fim copii in momentul in care invatam sa mintim. Poate ca incetam sa mai fim copii in momentul in care am fost mintiti si ne-am pierdut increderea in cei care ar trebui sa fie tot timpul sinceri cu noi...

Filmul abunda in simboluri si trimiteri mai mult sau mai putin voalate la alte povesti ale copilariei, de la "Vrajitorul din OZ", pana la "Aventurile baronului Munhausen" sau la povestile cu pirati si printese... mai mult sau mai putin rapite.

Cu un scenariu incredibil, cu o poveste tulburatoare, cu acest vis mirific, cu aportul magicianului efectelor speciale (vezi si The Cell sau Pan's Labyrinth), filmul nu poate decat sa ne cucereasca. Personal, recomand vizionarea de cel putin 3 ori pentru intelegerea explicita a mesajului propus de regizor. Nu mai spun de fetita noastra, este impecabila, de o naturalete ce intrece multi actori maturi (sau poate tocmai de aceea). Desi se spune ca nu ne putem schimba destinul, iata ca, daca dorim, daca visam la un anumit lucru, putem invinge orice, chiar si sfarsitul predestinat. Un film excelent.

Cand apare si in Romania??? Se pare ca in SUA are deja "great reviews"!