The Fault in Our Stars (2014)

Aproape în totalitate de acord cu părerea criticului, filmul abundă de clișee, chiar prost puse în scenariu și ca orice film de genul - cu copii grav bolnavi, care vor muri, finalul este cel care salvează totul. Pe alocuri enervant din cauza jocului nenatural și nesincer al actorilor - mama prea teatrală de dragul de a o răsfăța încă pe fiica ei adolescentă din cauză că o poate pierde oricând (o atitudine enervantă și în condiții normale față de un bolnav în ultimul stadiu, mila aceea mieroasă), fiica prea decisă să afle finalul unui roman și enervată că o carte în care ea se regăsise nu are un final așteptat, merge să ceară autorului să facă unul, de parcă e o realitate asta, un ussual al situațiilor de genul. Așa ceva nu vezi într-o lume mai puțin progresistă, într-o lume în care bolnavii sunt simpli bolnavi și nu se comportă ca și când o lume întreagă le este la picioare și trebuie să le aducă tribut. Apoi, în listă apare puștiul, simpatic prin abordarea lui foarte degată și atitudinea okay față de orice, dar care tratează totul prea pozitiv în condițiile unei morți așteptate la modul concret (adică nu te afli la terapie intensivă și cum îți dau medicii drumul în ideea de a muri în sânul familiei, tu decizi să trăiești ca și când totul e ok și leșini pe la benzinării). Bine, ultimul oricum e un clișeu de rahat americănesc, care ar fi fost ok în esență - să nu te lași copleșit de situație, dar nu în condițiile celei mai ipocrite națiuni, care transformă orice problemă minoră în caz de depresie profundă (glumele dintre colegii de la școală sau mustrarea părintească față de copil),, dar nu, moartea e doar o glumă sau ceva.. Filmul își revine după repetiția înmormântării, odată cu speechul fetei, după care vine acel moment, acel telefon în miez de noapte pe care nu îl aștepți, dar știi că va suna la un moment dat. Și de aici trăim împreună drama lor.. Totuși, cele mai importante momente le-aș numi pe cele de la cina din Amsterdam - care, cel mai probabil, dă și titlul filmului și foarte interesanta abordare cu infinitățile mai mari decât alte infinități, din dialogul cu scriitorul. E suficient 7. E sub A walk to remember care are același subiect.

O alta copie cosmetizata a lui love story,care pe cei suferind de cancer ii îngrețoșează.E simpatic Willem Dafoe in rest am pierdut 2h

Unul dintre cele mai impresionante filme! E minunat! Nu contează cât durează o relație, ci momentele care s-au petrecut! Un mare adevăr!

Un film incredibil de siropos, cu niste bolnavi de cancer care arata ca niste sportivi.Un cinefil moare de plictiseala cand vede asa ceva.

Un film extraordinar...care merită văzut pentru a prețui și mai mult viața, sănătatea, relațiile de familie, prietenii...lucrurile mărunte uneori...
Nota 10!

Viata este trista. S-o mai vad si pe ecran?
Simtiti nevoia sa plangeti? Atunci poftiti la plans in hohote. Cancer, boli cu final moartea.

Filmuul este în sine foarte sensibil și profund. Reușește să aducă în discuție niște situații tragice, iar povestea este bine conturată in jurul acestora
Daca ar fi să privim puțin din alt unghi filmul are câteva clișee, dar care nu îi strică neaparat imaginea
Merită vazut mai ales de tineri.

Am citit cartea iar acum am vazut si filmul si pot spune ca sunt placut impresionat pentru ca filmul respecta cartea foarte mult chiar daca unele detalii sunt omise!Un film plin de emotie si sentimente in care arata ce inseamna sa iubesti indiferent de obstacole.Un scenariu frumos si interesant iar actorii chiar m-au impresionat prin prestatia lor excelenta.Imi place ca sunt si momente vesele dar si momente triste ceea ce te face sa treci prin toate starile.Il recomand tuturor in special celor care nu mai cred in iubire!
PS:De obicei cand un film este o adaptare a unei carti,e bine mai intai sa citesti cartea si pe urma sa vezi filmul....este un sentiment extraordinar!

Filmul meu preferat ever! Am plans la filmul asta cat nu am plans in viata mea. Ador actorii, personajele. Absolut tot. Am citit si cartea si mi se pare mult mai bun filmul. Un film pe care trebuie neaparat sa il vedeti! E foarte emotionant si sensibil.

Doar ce am vizionat filmul, si pot spune ca este unul foarte trist, pe care sa il urmariti doar cand aveti o anumita stare. Este plin de emotii si transmite o multitudine de sentimente, precum iubirea, teama, neputinta, durerea, mila, dar si o mica speranta. Desi filmul incepe foarte clar in ceea ce priveste subiectul, va asigur ca finalul nu este cel asteptat, dar este intr-adevar plin de emotie. Un film pe care il recomand tuturor celor cu inima buna, dar nu numai. Actorii au fost alesi perfect, iar jocul lor este impecabil, nu am decat cuvinte de lauda la adresa filmului si in mod special la sentimentele pe care te face sa le traiesti si pe care le transmite si cat de multa atentie ar trebui sa dam persoanelor dragi de langa noi si nu sa incercam sa impresionam lumea, fiindca pana la urma, in ultimele momente, intreaga noastra lume se reduce la 1-3 persoane cu adevarat dragi, care inseamna totul.
Un film pe care il recomand cu multa caldura, un film care desi artistic/cinematografic vorbind poate nu este o capodopera,in adevaratul sens al cuvantului, dar in mod clar sentimentele pe care le traiesti in urma vizionarii lui sunt nepretuite.

Avand in vedere nota si comentariile nu m-am asteptat sa ma plictisesc atat de tare si sa imi doresc atat de mult sa se termine. Primul moment care m-a sensibilizat a fost abia spre sfarsit cand ea a citit elogiul...si sunt genul care plang la filme :) un film banal, ideea e intalnita in atatea altele de gen dar nu se compara cu "a walk to remember" sau "sweet november", etc

a fost frumos da nu m-a impresionat...in general e bun filmul

Un film foarte bun. Ne arata care sunt cu adevarat problemele vietii.

Un film cum nu ma asteptam (mai bine zis nu ii mai credeam capabili )sa mai scoata americanii in ziua de azi , a filmelor"marvel" a prostiilor cu super-eroi , si a actiunilor fara sens.Un scenariu mai ales genial.Am plans mult vazand acest film

Un film bun, poate din filme mai putem invata cate ceva, de ex sa avem mai multa grija de noi si cei din jur ..

Trecand peste comentariile rautacioase si tendentioase in gasirea unor faze nepotrivite, este drama unor familii care chiar se poate intampla aievea pentru ca ce ar putea fi mai trist decat sa-ti stii copilul pe moarte si sa nu ai cum sa-l ajuti...

Filmul "The Fault In Our Stars" despre doi adolescenți îndrăgostiţi este marele câștigător al galei premiilor MTV Movie Awards 2015. Totodată, Shailene Woodley a primit premiul pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea sa din aceeași peliculă. - APRILIE 2015

And... "It is the nature of stars to cross!“ But... "They don’t kill you unless you light them. And I’ve never lit one. It’s a metaphor, see: You put the killing thing right between your teeth, but you don’t give it the power to do its killing.”
So... “You have a choice in this world, I believe, about how to tell sad stories, and we made the funny choice.” "Okay?"

Puterea filmului provine clar din romanul lui Green, care refuză să devină o dramă despre cancer plină de clișee, creând două personaje credibile, pline de umor și inteligență.Hazel este un om, o supravietuitoare si in ultima perioada putine filme au reusit cu simplitate sa ne arate cat de scurta este viata si cat de important este, asa cum zicea si Jack Dawson "to make each moment count".

DOi tineri actori care au jucat foarte bine ,si o poveste frumoasa de dragoste !O drama ,in adevaratul sens al cuvantului !Un film trist ,dar frumos !

Desi inca nu am citit cartea, acest film mi-a dat un mare impuls sa o fac, deoarece cartea ar trebui sa fie mult mai intensa dupa parerea mea. Filmul mi-a lasat o tenta de manipulare, stie ca are sa iti transmita o poveste dura si te loveste exact acolo unde te doare cel mai tare. De asemenea, cred ca s-a intrecut putin limita cliseica.
Pe de alta parte, personajele, mai ales protagonistii, sunt foarte draguti impreuna, nu par absolut deloc bolnavi, chiar daca sufera enorm (ar trebui sa fie un model pentru noi toti) iar actorii care ii interpreteaza fac o treaba excelenta.
Povestea de viata in care ne implica filmul este absolut impresionanta, te face sa empatizezi cu personajele, te face sa te intrebi ce ai face tu in situatia lor sau daca ai rezista; dupa parerea mea acesta este punctul forte al filmului.
Si morala peliculei este una destul de puternica: noi, cei care suntem sanatosi tun nu apreciem micile frumuseti ale vietii, in schimb cei bolnavi din pacate nu apuca sa se bucure de acestea.
Per total, este un film impresionant, special intre acest gen de filme, insa pe mine nu a reusit sa ma loveasca chiar cu puterea cu care si-a propus; sunt multe alte filme de genul a caror poveste te loveste fix in capul pieptului. Nota mea este 8-Foarte bun.

CEL MAI BUN FILM DE DRAGOSTE dupa anul 2000 , este de departe o poveste emotionanta , trista , neasteptata si imbucuratoare intre doi adolescenti si problemele lor ! INSA si aici subliniez trebuie citita cartea dupa care a fost facut acest film pentru ca ea face jumate din film daca nu in totalitate!!!

Am vazut acest film la recomandarea cuiva. Dupa vizionarea lui, intru pe cinemagia. Raman foarte surprinsa cand vad care are nota 8. Nu ma asteptam sa aibe o nota atat de mare. Apoi, citesc comentariile care ma buimacesc complet. Surpriza! Nota filmului nu prea coincide cu comentariile.
Din comentariile citite, observ cate persoane "condamna" acest film. Si sincera sa fiu, nu-mi dau seama de ce.
Sa fim realisti, cancerul de ceva vreme incoace, a devenit o normalitate. Poate suna prea mult, insa asta e adevarul. Si cumva, cred ca ideea este sa invatam sa traim alaturi de aceste persoane. Din experienta mea de pana acum (lucrez cu oameni cu diverse dizabilitati), observ ca lumea nu este educata in acest sens. Imediat ce nu mai esti om (te imbolnavesti, ajungi in scaunul cu rotile etc), lumea se uita la tine deja ca la un om mort iar prietenii te abandoneaza.
Cred ca filmele de genul acesta aduc un mesaj foarte important si educativ. Daca esti bolnav de cancer sau orice alta boala incurabila asta nu inseamna ca renuntam. Din contra! Exact asa cum arata filmul de fata, e important sa ne traim viata la maxim, sa ne bucuram de viata care ne-a mai ramas, pana la final. Sa fim alaturi de persoanele aflate in suferinta. Sa-i incurajam si sa-i sustinem.
Ca Hazel pare pasiva, ca parintii lui Hazel nu ai niciun cuvant de spus in fata ei sau ca s-ar comporta prea normal.... hai sa fim seriosi. Si in fond nici nu conteaza. Sa nu pierdem din vedere esentialul.
Personal, tocmai genul asta de filme mi se pare cele mai inspirationale. Oamenii sanatosi tind sa ia sanatatea ca pe ceva cuvenit. Se plang de "nimicuri" si transforma aceste "nimicuri" in ditamai greutatile. Iar ironia este ca cei care se lupta cu diverse boli sau s-au nascut cu diverse dizabilitati, sa aprecieze cu adevarat viata. De la acesti oameni ar trebui sa invatam si sa apreciem cu adevarat viata.

......................................................

este foarte frumos filmul ,este o adevarata lectie de viata ,asta da iubire adevarata ,pacat ca are un sfarsit trist....

un subiect tratat in mai multe filme . De aceasta data totusi nu am fost prea impresionat . Filmul per total ,bun,dar totusi ii lipseste ceva . Nota 7 din partea mea

Un film foarte slab, foarte prost, cu un joc actoricesc execrabil si foarte stangaci.

O poveste impresionanta.
Din pacate sunt foarte multe cazuri de cancer in lume.
Offfff

Un film foarte trist, apasator dar care iti arata ca viata merita traita chiar si in cele mai crude conditii. Intr-o perioada de timp definita, exista un infint de clipe pe care ti le poti face frumoase.

[...] cu tine chiar și în momentele amuzante ale filmului, deși, contrar așteptărilor, The Fault In Our Stars nu se scufundă în tragedie. Nu sunt de acord cu cei care văd filmul ca pe o mașină de [...]

o drama exceptionala cu zambete si lacrami la extreme, un film foarte frumos si in acelasi timp foarte dureros, recomand acest film....

Cum ar fi să fii tânăr şi să afli că mai ai de trăit câţiva ani, iar zilele îţi sunt numărate? Cum ar fi să ai un copil în situaţia aceasta? Acestea sunt două întrebări la care nu doresc nimănui să fie în situaţia de a căuta un răspuns. E cumplit numai gândul, darmite să te afli într-o astfel de situaţie.

"The Fault in Our Stars" descrie povestea unei prietenii între doi tineri aflaţi în faza terminală a unei boli fără leac. Speranţa a dispărut de mult timp din sufletele lor, iar ambii încearcă să-şi ofere unul celuilalt un strop de iubire pe care lumea înconjurătoare, indiferentă la necazurile altora, nu le-o oferă. Povestea este deosebit de emoţionantă, iar interpretările excepţionale ale tinerilor Shailene Woodley (interpreta lui Hazel Grace Lancaster) şi Ansel Elgort (interpretul lui Augustus Waters) evidenţiază un film pe care unii critici s-au grăbit să-l considere "o altă melodramă despre iubire şi moarte".

Filmul ocoleşte clişeele dramelor similare, iubirea adolescentină şi moartea previzibilă neavând patetismul altor producţii cinematografice. "The Fault in Our Stars" emană căldură naturală, tandreţe şi umor, făcându-ne să înţelegem că trebuie să-i apreciem pe oameni atâta timp cât trăiesc şi nu după ce mor.

Filmul nu a fost chiar cel mai bun, dar a transmis emotie si pentru mine asta conteaza la un astfel de gen. Chiar trebuie urmarit !

Este un film excelent cu o poveste impresionanta!
Actorii se potrivesc de minune.
Mai astept filme de acest gen! :)

De ce sa fie facut un asa film?!De ce sa vezi asa un film?!Ce sa comentezi la un film cu asa un subiect?!Ca trebuie sa fii nitel sadomasochist sa-l vezi??Ca nu ai cum sa fii de piatra si sa nu te afecteze asa un subiect?!Ca mori de mila parintilor care trebuie sa treaca prin asa ceva?!Si tot asa...Nu recomand!

So sad...terrible sad...
So beautiful...like a black tulip...

Un film extraordinar care te face sa intelegi ceea ce simte un adolescent bolnav care in ultimele clipe isi gaseste marea dragoste iar apoi o pierde! Nota 10 din partea mea. Sincer a fost un film minunat care m-a lasat fara lacrimi. Acum ma apuc de carte:))

Scriu acest review fara sa fii citit in prealabil alte comentarii. Abia ce am termiant de vazut filmul si vreau ca parerea mea sa fie cat mai autentica, cu 0% influente exterioare.
Filmul este trist, este pentru oamenii sensibili, pentru cei care obisnuiesc sa-i ajute pe cei din jur, dar si pentru cei care nu fac asta poate fi un semnal de alarma ca ar fi timpul.
A se observa inca de la inceputul review-ului meu ca accentul acestuia se vrea a fi pus pe efectul unei boli incurabile asupra unei persoane si asupra a tot ceea ce o inconjoara.
Acest film m-a purtat pe cele mai inalte culmi ale tristetii, daca e sa iau in seama toate filmele triste, romantice, dramatice pe care le-am vazut(si am vizionat un numar considerabil de astfel de filme).
Numesc tristete acest sentiment pentru ca este prea greu de definit toare sentimentele care converg catre interiorul fiintei mele, insa pot enumera cateva: vina(pentru ca nu am luat cunostiinta de aceste lucruri inaainte) , frica(gandindu-ma ca as putea fi eu in locul unui dintre personaje, oare as avea atata putere?), mila(e inevitabil..), neputinta(ca nu poti face nimic atunci cand se apropie sfarsitul unei persoane dragi).
Faptul ca aceest film a fost capabil de a transmite astfel de sentimente face sa fie inteles de la sine, calitatea a tot ceea ce il alcatuieste. Frumusetea imaginilor, priceperea actorilor, scenariul, incredibilele schimburi de replici sau monologuri ce par a fi parca rupte dintr-o capodopera literara. Dar nu este una literara, este una cinematografica...

The Fault in Our Stars un film frumos si emotionant

o drama reusita cu un subiect delicat,actorii au jucat bine,per total o drama ce merita sa-i dai o sansa nota 9

N-am mai vazut atatea greseli de montaj intr-un film de la Troia incoace. Vreo trei se intampla doar in patul... olandez, cand el isi arunca spre stanga camasa, iar in cadrul urmator o vedem pe pat, in dreapta lui.
Citisem cartea, stiam ce se intampla, am putut fi atenta si la altele decat la actiune. M-a deranjat foarte tare ca personajele principale, care cica ar fi pe moarte, par atat de sanatoase, rumene si bucalate...

Un film extaordinar!! M as putea uita la el de 100 de ori si sa nu ma plictisesc. Chiar merita vazut!

Nu am cuvinte sa descriu acest film tulburator.Excelenta au interpretat cu totii rolurile.Imi va ramane vesnic in amintire acest film.

vedem prea multi bolnavi de cancer in viata de zi cu zi, acum si in filmele romantice? mai bine nu...i skip it this

o plictiseala de film mai aveam putin si adormeam....

The Fault in Our Stars (2014)

- m-am dus la cinema sa vad o versiune comerciala a lui Restless (2011) (sala plina de pustime, in vacanta, cu scoala, reduceri, ceva)
- initial mi s-a parut vulgarea abordarea usurica&teen cult, ca apoi acceptand frame-ul comercial sa mi se para chiar curajos
- de la “Dying sucks” la atunci cand ii spui lu’ mama-ta ca “Da, mama, de aia mi-e frica ca atunci cand o sa mori inca o sa fii mama mea si doar atat. O sa te inchizi in doliu & shit” (inexact).
- prietenie intre 1 olog, 1 orb si 1 ofticoasa :)
- totusi, un film slab – dar care reuseste sa livreze acolo la nivelul sau. scenariu mediocru, si asta e ok – nici slab, nici bici. educatif (e nevoie de filme care sa ne impace cu ideea la nivel de mase?), comercial, ok pt teens.
- exista si un Willem Dafoe care ridica un pic-un pic stacheta, desi nici ea nu-i rea overall si are momente.
- le: regizorul este incepator.
- 50/50 e filmul pe cancer so far.

Niste replici:
- “Sunt ca o grenada!” (pt tine)
- “Stiu ca sunt multe numere intre 0 si 1. Foarte multe: 0.1, 0.2, 0.12. O infinitate. Asa cum sunt multe numere intre 1 si 1 mil. Dar care le cuprind pe primele. Ceea ce inseamna ca sunt unele infinitati mai mari ca altele”. (inexact)
- “Funerals are for livings”

Filmul de arta e un limbaj mai complicat. (The) Story e universal, in orice framework.

"Arlequinade" si "dincolodenume" au scris, cu umor si pragmatism, despre partile bune si mai putin bune asa ca eu o sa ma rezum la a-i da filmului 7 stelute, cu speranta ca lumea se va duce sa-l vada, la cinema, si ca vor fi mai mult de 4 persoane, cate am fost ieri (13.15) la Patria(Bcucuresti).

Am fost la acest film in special pentru ca nu aveam altceva mai interesant pe acelasi orar in care mi-am permis sa plec de-acasa. Nu-mi pare rau insa dar nici nu am foarte multe de povestit.
Este un film ce emana sensibilitate si fatalism in acelasi timp. Se incearca o struto-camila care nu iese tocmai fericit. Cuvinte mari din partea unor adolescenti, iar de cealalta parte lipsa de implicare din partea parintilor, care par mai mult interesati de esecul lor in incercara de a fi parinti, in esecul pe care soarta se pare sa-l fi stabilit in numele lor.

De ce este un film bunicel?
Pentru ca vorbeste despre o posibila drama reala, pentru ca are o muzica buna, iar ritmul actiunii nu este plictisitor. Gasim mici curbe in desfasurarea povestii si asta ne plaseaza in expectativa.

De ce nu este un film bun?

Pentru ca subiectul este prea plin de seva incat sa te rezumi doar la simpla poveste de dragoste a doi adolescenti bolnavi de cancer, adusi impreuna doar de suferinta ce le traseaza viata, ce se indreapta impreuna spre finalul pe care toata lumea il asteapta de la inceputul primei secunde al filmului.
Pentru ca sunt manipulat sa plang. Filmul stoarce lacrimi de la un capat la altul prin planuri vizuale ce-ti induioseaza inima gandindu-te ca viata unor tineri se curma inainte de a fi inceput. Plangi pentru ca e de plans si nu pentru ca urmaresti o drama pe care o poti identifica in viata ta sau in viata prietenilor tai.

Mi-a placut mica ironie adusa crestinismului in impotenta sa de a explica aceste drame si in incapacitatea sa de a sari intr-un mod real in ajutorul celor suferinzi.

Este un film pe care o sa-l uiti repede chiar daca ai varsat multe lacrimi.

"The Fault in Our Stars" e doar un cliseu adolescentin, asa cum a fost si "Perks of Being a Wallflower" si cum sunt toate filmele acelea "Young Adult". Problema cu povestile astea e ca nu zic mai nimic special publicului larg, pentru ca in esenta sunt aproape identice cu alte povesti similare lor... Asa cum "Divergent" este in esenta aceeasi poveste ca "Mortal Instruments" si ca "Hunger Games" si deja cand vezi posterul stii la ce actiune, personaje si concluzie sa te astepti; tot asa romance-urile de "cancer" sunt in esenta acelasi film.

Iar cu toate laudele pe care le-a primit cartea, TFIOS ramane aceeasi poveste din "A Walk to Remember", "Sweet November", si o multitudine de alte filme care spun o poveste de dragoste peste o poveste despre cancer. Aceeasi structura, aceleasi "mesaje" profunde... chit ca personajele principale vorbesc despre povestile de cancer cu mesaj profund de parca si pe ei ii scarbesc. Si desigur, este inevitabil ca filmul o sa incerce sa stoarca lacrimi din public, pentru ca nu se poate sa ai un film despre copii care mor de cancer fara sa bagi si putina manipulare emotionala. Probabil o sa plangeti. Sau o sa va enervati cand o sa va dati seama cat de evident este ca filmul stie EXACT cand vrea ca tu sa plangi si insista sa arunce tot ce are spre tine... pentru ca undeva in gandirea colectiva am hotarat, noi ca specie, ca un film care-ti provoaca lacrimi este automat un film "bun" sau macar "decent".

Fanii lauda cartea si filmul pentru ca nu "indulcesc" experienta bolii pentru public, dar chiar asta fac! Niste adolescenti care se dau prea inteligenti pentru varsta lor sufera de aceasta boala si asta duce la angoase existentiale de doi bani si la discursuri neinteresante pentru cei care deja stiu la ce sa se astepte de la generatia careia-i place sa se ia prea-n serios. Exact acelasi tip de interactiuni pe care le-am vazut in "Perks of Being a Wallflower", un alt film facut dupa un roman care e la moda in aceeasi categorie de varsta,

Nu este un film "prost", dar daca nu ar avea scriitorul atatia fani printre tineri (care, dupa cum stim, pot fi foarte obsesivi) atunci nimanui nu i-ar pasa de lansarea "TFIOS" si acesta ar fi tratat, in general, ca un film Hallmark. Pentru ca atmosfera chiar este de film Hallmark. Actiunea nu prea duce nicaieri si personajele nu sunt nimic memorabil. Ba chiar as putea spune ca personajul principal masculin este foarte nesuferit. Personajul feminin este foarte pasiv - in principiu doar asteapta sa i se intample lucruri si asa cum observa si ea, in afara de faptul ca este foarte pasionata de o carte favorita, nu prea are gusturi sau pareri si isi cam lasa boala sa o reprezinte ca om. Parintii ei sunt si mai cliche insa, putand oricand fi inlocuiti cu parintii "cool" din alte filme pentru tineri (de exemplu "Easy A"). Au putine de zis in legatura cu ceea ce face fiica lor, sunt mereu foarte de treaba cu ea, interactiunea dintre ei este superficiala in cel mai bun caz si nu par nici ei sa aiba vreo personalitate dincolo de "ei sunt mama si tata". Poate fix intr-un film ca asta, care se vrea realist si "dur", ar fi trebuit ca mai multa atentie sa fie acordata parintilor pentru ca totusi, vorbim despre niste oameni carora le moare fiica, incetul cu incetul, de cativa ani de zile. E imposibil ca ei sa fie ca niste marionete "de treaba" care fac cina, misuna prin casa cu farfurii, dau sfaturi, si impun reguli atat de elastice incat nici ei nu cred in ele. Situatiile acestea neplacute, ale bolii si mortii inevitabile a unui copil, duc la tensiuni. Daca chiar vrem sa fim "realisti" atunci hai sa ne uitam la intreaga mizerie pe care moartea si degradarea inceata a unei fiice o poate produce.

Si in ceea ce priveste publicul tanar: spre deosebire de seria "Harry Potter", nici nu poti spune ca TFIOS chiar este un film menit tinerilor. Pentru ca in afara de publicul care a facut cartea faimoasa, nu exista nimic care sa indice ca tinta de varsta este 12-18 ani. Aici e mai degraba vorba de un trend: probabil, spre deosebire de noi, fanii John Green nu au vazut deja subiectul povestit ad nauseam. Si de aceea li se pare original si profund si "wow". E enervant ca un scriitor in cel mai bun caz mediocru sa fie ridicat in slavi atata dar pe de alta parte... macar face ca cititul sa fie la moda printre tineri. Au inceput cu John Green si Nicholas Sparks si poate peste vreo 2-3 ani vor ajunge si la Fowles, Mann, Hesse, Hemingway.

In concluzie, TFIOS e un film de duzina dar a fost propulsat in box office si in sistemul de rating datorita bazei uriase de fani. Dar daca e s-o luam asa, si "The Avengers" e tot un film de duzina propulsat la box-office si-n ratings datorita unei baze de fani deci... nu e chiar o problema. Trebuie doar sa stiti la ce sa va asteptati cand intrati in sala aia de cinema. Nu o sa fie ceva care sa va schimbe viata, care sa va faca sa priviti pacientii de cancer diferit sau care va ramane cu voi, bantuindu-va. E doar o productie ca cele "Hallmark", pe marele ecran. E doar o chestiuta lacrimogena.

[...] Desi am inceput sa resimt lipsa timpului tot mai acut (poate ati remarcat ca nu v-am recomandat niciun film in ultima vreme), nu pot sa nu scriu despre The Fault in Our Stars/ Sub aceeasi stea. [...]

Aaaah. Am citit cartea si mi-a placut enorm felul in care era scrisa povestea si stilul lui John Green si chiar am trait si eu povestea celor doi si am pus-o la suflet. Filmul nu s-a lasat mai prejos. Am tinut neaparat sa vad cum adapteaza toate lucrurile acelea mici care au facut cartea geniala si bineinteles, unele detalii au fost omise, dar per ansamblu totul a fost cum mi-am imaginat si chiar mai bine. Este un film extraordinar, o lectie de viata si niste actori cum nu se poate mai potriviti. E adevarat ca in sala de cinema erau putine persoane (majoritatea de sex feminin), dar la sfarsitul filmului a fost un moment in care nimeni nu s-a ridicat. Toata lumea statea si incerca sa absoarba toata povestea si sa isi opreasca lacrimile. Nu se auzeau decat oameni care isi trageau nasul :)) Este genul acela de film care chiar atinge o coarda sensibila. Eu zic ca merita vizionat :) !

de ce nu este si in Timisoaara??? nu pot sa cred !!

Stiti cumva de ce filmu ruleaza in cinema doar miercuri si joi?!

Am cartea și e excepțională! Abia aștept să văd și filmul!

Cartea este foarte frumoasa dar si foarte trista.Abia astept sa apara filmul!