The Favourite (2018)

Un film de vazut. Interesant.
Un film de vazut. Interesant.

Un Tablou de Epoca, din Timpul Reginei Anne Stuart a Angliei, de la-nceputul sec. XVIII, privit cu ochi oarecum "critici", din perspectiva si la modul "brutal" de astazi. Desi Regina Anne era bolnava, nefiind un tip "tare", ea a reusit totusi sa-si mentina tromul, sa medieze între persoanele care o înconjoara si activeaza, toate avide de putere... Un timp care a fost benefic pentru Anglia, implicata în razboi cu Franta, si desi maritata, avea o "amanta" lesbiana, pe Sarah Churchill, Ducesa de Malborough, care conducea armata, si un opozitionist intrigant, Sidney Godolphin, care se ocupa de Parlament. Cuplului feminin i se alatura tânara ambitioasa scapatata Abigail Masham, care vrea doar sa parvina. Pesonajele se misca în eleganta opulenta a epocii, mânate de interese proprii. Sotul, George Duce al Danemarcei slab, ia parte la jocuri dezmatate de Curte, bataia cu portocale în pielea goala, trasul cu arcul sau la talere... Vomatul în vaze..., acte dure de razbunare, un amestec de frumos si crud socant, în care singura Regina pare sa fie o visatoare romantica, dornica de iubire, ce se-nconjoara de iepurasi, în lipsa si amintirea copiilor ei pierduti. La sfârsit fiecare îsi ajunge scopul, dar ce dezastru... Tânara în loc sa fie o eroina, râmane singura, umblând beata, fara sa stie ce sa înceapa cu sine însasi... Trist Tablou de Epoca, si trista realitate...

La o altă dimensiune, în altă paradigmă, Totul despre Eva...

Formidabil impactul vizual al acestui film. Tehnica de filmare cu schimbari de unghiuri bruște neașteptate,imagini cu marginile curbe prin lentile speciale parca întărește senzația de teleportare în epoca domniei reginei Anna de la începutul secolului 18. Impresionant si sfârșitul parca un capăt de linie pt regina aflata la maximum de degenerare fizica și psihica. Regizorul grec a creat și o fresca a societății aristocratice engleze dar și un studiu psihopatologic extrem de rafinat al reginei Anna. Nu mai vorbesc de modul de construcție al intrigii si de redarea luptei acerbe intre cele 2 favorite pt câștigarea gratiilor reginei. Emma Stone extrem de naturala si expresiva, tulburător de malefica. Partea leului este însă desigur a Oliviei Colman absolut magistrala. Excentricul regizor grec Lanthimos șochează din nou desi in alt registru.

Un alt film marca Lanthimos care lasa o amprena de lunga durata in mintea cinefililor, ajutat aici si de trei actrite cu adevarat de Oscar. Fascinanta, delicioasa si cu destul umor negru aceasta etalare de sete pentru putere si control, care vine la pachet cu multa falsitate, manipulare si cu mult cinism.

Nu imi dau seama cat de fidel se muleaza scenariul filmului pe adevarul istoric. Insa daca asa se derulau „afacerile de stat” la Curtea Angliei, este aproape de neimaginat ! Asadar, s-au declansat razboaie, au murit zeci de mii de oameni, pentru ca un monarh instabil psihic si incapabil sa ia singur decizii simple, necum de interes national, isi delega aceasta inalta si impovaratoare (sau nu ?) responsabilitate unui curtean favorit..
In ce priveste filmul in sine, este un film bun. Rachel Weisz si Olivia Colman – excelente prestatii. Dialogurile bune, replici reusite, umor „destept”.

Filmul asta are un subcapitol numit ''Opriti infectia''... Cam asta am zis si eu,inca de prin minutul 10..

Excentricul regizor Yorgos Lanthimos a ieșit din tiparul filmelor cu care ne obișnuise până la The Favourite. După The Lobster (2015) și The Killing of a Sacred Deer (2017), Lanthimos ne oferă de această dată un film într-un registru complet diferit, făcut după scenariul lui Deborah Davis și Tony McNamara, un scenariu extrem de bine condimentat, care oferă mai multe abordări ale narațiunii. Pe de o parte, The Favourite este o poveste de curte regală și alcov, de prietenie și implicare romantică, o dramă cu aer melancolic centrată pe imaginea depresivă și destinul tragic al unei regine fără strălucire. Pe de cealaltă parte, filmul se constituie într-o aprigă satiră socială a aristocrației intrigante a acelor vremuri și a vieții curtezanelor.
The Favourite oferă o reconstrucție meticuloasă a atmosferei curții regale engleze a secolului XVIII. Întreaga scenografie este somptuoasă, cu locații uluitoare și, alături de costumele extravagante, alcătuiește o experiență vizuală bogată, autentică și elegantă. Imaginea este una distinctă, deseori fabuloasă, se folosește intens lumina naturală sau, din contră, exclusiv lumina lumânărilor și a candelabrelor. Unele secvențe sunt filmate cu ajutorul lentilelor fisheye, distorsionarea imaginii oferind un aer aproape ireal și ciudat mediului haotic și decadent de la curtea reginei Anne.
Ceea ce a rezultat este un film excepțional care duce spectatorul cu gândul la Dangerous Liaisons (1988) și la urzelile diabolice, deseori pur egoiste, ale căror consecințe răvășesc și distrug vieți.

Curajos și neconvențional, mai digerabil decât alte filme ale lui Yorgos Lanthimos. Prestația celor trei actrițe e impecabilă!

După Alejandro Amenabar, rebelul genial al cinematografului spaniol, care după o serie de thrillere ce au şocat în mod sigur spectatorul (Abre los Ojos, Thesis) sau filme care prezintă suferinţa umană în cele mai negre culori (Mar Adentro), a decis să realizeze o peliculă istorică, de epocă (Agora) fără a mai înregistra acelaşi succes, iată că a venit rândul lui Yorgos Lanthimos (autor, de asemenea, al unor pelicule-şoc precum Kynodontas, Alpeis, The Killing of a Sacred Deer sau aclamatul The Lobster) să încerce acelaşi lucru cu ”The Favourite”, o satiră cu acţiunea plasată în Anglia începutului de secol al XVIII-lea.
Mărturisesc că, iniţial, m-am gândit că pelicula ar fi putut candida cu mai mare succes la Oscarul de anul acesta, dar vizionând-o mi-am dat seama că m-am înşelat.
Intenţia e lăudabilă, dar filmul e mediocru. Se vede (ca şi în cazul lui Amenabar) că regizorul nu se află tocmai în elementul său.
Elementul comic este prezent la tot pasul, dar e prea puţin credibil şi uneori te face să te întrebi la ce te uiţi, de fapt. Sigur că e o satiră, adică o exagerare voită a prezentării unor situaţii sau replici, dar chiar dacă are unele sclipiri, mi se pare la fel de puţin un film de Oscar ca şi altele.
Îmi doream să văd un Lanthimos ”altfel”, chiar dacă filmele lui anterioare mi-au plăcut. Le-am apreciat marea doză de originalitate (poţi să spui orice despre ele, dar nu că ai mai văzut ceva asemănător!), însă mă temeam de duritate, de elementele şocante care par a-l caracteriza pe regizorul grec.
”Favorita” e altceva, dar, fără a regreta că l-am văzut, mi se pare un film de 7 - 7 şi un pic. Mă aşteptam la ceva grandios, la mari pasiuni pe fundal de epocă, la o tensiune insuportabilă creată între personaje (aceasta din urmă apare totuşi, dar cumva altfel decât preconizam), la ceva măreţ şi unic (ştiind că talentatul cineast grec are acest potenţial).
Nimic din toate acestea. O satiră de valoare medie şi atât.
Olivia Colman joacă bine, pe alocuri chiar strălucit, dar mi-a plăcut mai mult Emma Stone (pentru naturaleţe, şi nu pentru frumuseţe, nu acesta e criteriul), care face un rol uriaş. Rachel Weisz, o actriţă foarte talentată, a părut un pic artificială, necaracteristic pentru ea, în debut, dar pe parcurs şi-a demonstrat cu prisosinţă valoarea.
Nu spun că moravurile şi obiceiurile acelei societăţi n-ar fi demne de o satiră (ca şi cele ale contemporaneităţii, desigur), dar mă aşteptam la altceva.
Oricum, chiar şi aşa, într-o ierarhie ad-hoc a filmelor nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film, văd ”Favorita” peste ”Green Book”, care a câştigat. În fapt: 1. ”Roma”. 2. ”The Favourite”. 3. ”Green Book”. Nu am văzut însă ”Vice”, iar celelalte nu mi se par competitoare demne de luat în calcul.
Există şi elemente dramatice în film, care ies mult mai reuşite decât cele comice. Scenografia este una de clasă (de ce nu mă mir că nu a luat premiul?), iar impresia cu care rămâi este că dintr-o dramă/tragedie pe acelaşi fundal ar fi putut ieşi o capodoperă. Şi existau premisele pentru aceasta.

Foarte bine realizat iar Olivia Coleman,Rachel Weisz si Emma Stone au jucat excepțional,nota 8!

Favorita, mai presus de grotescul discursului prin care se isi asigura o exprimare memorabila si greu de uitat, transmite degradare si injosire. Sa ai puterea e un ideal. Dar sa te umilesti pentru a parvenii, propune discutiei pretul piperat ce trebuie platit dar mai ales daca se merita acest cost. Noua protejata este cea care ramane cu amaraciunea intrebarii: Merita facute toate aceste sacrificii doar pentru a avea minutele tale de glorie?
Povestea fictiva a oamenilor pe care dorinta ii transforma in niste monstrii ce poarta masti morbide se dezvolta implicit. Exista totusi si ceva fundamente reale insa nu atat de sustenabile incat sa fie luate in serios. Nici ca ar fi nevoie de acuratete sau adevar istoric atata timp cat in analiza e un sentiment lacom si meschin. Pentru Amadeus (1984) nu a fost nevoie de respectiva strictete a realului; Si Doamne, ce delir a rezultat in opera lui Milos Forman!
Grecul Yorgos Lanthimos, regizor care si-a cautat portita de intrare in lumea buna a filmului mare timp de 2 decenii, in ultimii 3 ani a avut o ascensiune imposibil de pronosticat cu nici 4 ani in urma. Fara inventii si revolutii nemaiauzite, in ultima sa realizare, Lanthimos preia un stil de a expune folosit de multi alti titani inaintea lui si adauga doar ingredientul atmosferei. Joaca cu umbrele ii iese impecabil. Planurile ascendente ii asigura accentuarea scarbei. Este tot ce trebuie sa transmita o regina fabricata din tot dezgustul si ridicolul existent intr-un regat.
Modul in care aceasta constructie umana se dezintegreaza sistematic pe parcursul intregii naratiuni, duce insuportabilul, treapta cu treapta, spre paroxism. Fiecare exema nou aparuta, orice muschi inert ce stalceste chipul suveranei oripileaza publicul cu atat mai mult cu cat frustrea incapacitatii cere mai multa atentie si mai multa tandrete din partea favoritelor. Omnipotenta ii asigura aceste nevoi carnale iar favorul oferit in schimbul acestor momente ar trebui sa compenseze morbidul situatiei. Chipul din final al noii alese spune, din pacate, o cu totul alta poveste, mult mai tragica. O tristete ce anuleaza dorinta initiala si chiar pedepseste egoistul gand initial, cel ce a si adus-o in postura data. Doar ca pasul inapoi nu mai reprezinta o optiune viabila in acel moment, intrucat noua miza sub care se disputa confruntrarea dintre protejatele reginei devine viata insasi. Sa fii primul factor de decizie in cadrul regatului, vocea care sopteste hotararile in urechile reginei, trece in plan secund. Sfarsitul si totodata cel ce anuleaza intregul statut de favorita este perfect. Nimic nu ar fi putut descrie cu o acuratete mai mare mecanismul prin care iti castigi, pierzi sau mentii cea mai sus-pusa pozitie din cadrul unui organism de conducere statal; Sa fii adevaratul factor de decizie.
Jocul trioului principal, interpretarea celor 2 favorite dar mai ales cea a suveranei reprezinta partea cea mai ovationata din tot acest proiect. Cele aproximativ 150 de premii castigate si alte 250 de nominalizari, mare parte dintre respectivele selectii concentrandu-se pe partea interpretativa, vorbesc de la sine. Intr-un fel, e si usor sa iti asiguri reusita, atunci cand interpretezi astfel de excentricitati. Asta insa nu rapeste nimic din naturaletea si efervescenta personalitatilor ce sunt intruchipate pe ecran de aceste mari actrite. Costumele si machiajul asigura cealalata parte importanta a premiilor si nominalizarilor obtinute de acest film. Si in acest caz, distinctiile obtinute si mediatizarea unor articole vestimentare si sau de machiaj/coafura, cum ar fi perucile folosite la filmari, carora li s-au dat nume, oferindu-le si prezentari separate asemanatoare trailerelor pentru pelicule, sunt detalii suficiente si nu mai necesita discutii separate.
Ar mai ramane fotografia, adica imaginea. Robbie Ryan, directorul acestui departament, un tehnician ce a demonstrat odata cu Wuthering Heights (2011) ca stie sa capteze esentialul din tonurile obscure si incetosate, surprinde aici prin decorurile pline de rafinament si stil. Chiar daca predomina acelasi colorit difuz si opac, rafinamentul ori arta omniprezenta intr-o resedinta regala asigura un background opulent, de senzatie. O reusita in sine aceasta scoatere in evidenta a frumosului din intunecatul amalgam de exagerari monstruoase.
Concuzie: Sa aduci influentele unui Forman, unui Zulawski sau sa imprumuti morbidul din Cries & Whispers (1972) de Bergman si sa le pui pe toate in straniul palat al Reginei de Inima Rosie din imparatia imaginata de Lewis Carroll, acum mai bine de 150 de ani, e un risc imens pe care ori un nebun incurabil ori un geniu autentic e capabil sa si-l asume. Lanthimos demonstreaza ambele stari de cativa ani incoace. Nebun sa se incumete la a ecraniza contrastul grotescului perfect, geniu prin modul in care stie sa il prezinte publicului avid de extravagante si barfeli. Nota 8,06!

Folosirea in exces a cadrelor extrem de largi devine obositoare la un moment dat. Un triunghi de lesbiene, in care una e o regina bolnava si fizic si psihic, iar celelalte doua se chinuie sa-si indese limba cat mai adanc in urechea (si nu doar acolo) reginei pentru a deveni Favorita de la curtea regala. Un film care n-are nimic demn de Oscar, cel din vremurile bune, dar se incadreaza perfect la cerintele actuale.

In afara de jocul actorilor,nu mi a placut absolut nimic la filmul asta,scarbos,oribil,nu inteleg cum poate castiga un oscar !

Cunoscând stilul regizorului, m-au impresionat cele trei actrițe. Metafora vânătorii poate fi emblematică pentru trădare, manipulare. Fără pudibonderii gratuite, mult curaj în abordarea maleficului. Olivia Colman în rolul reginei demonstrează un talent uriaș, acaparator. Excelente unghiuri de filmare, de un dinamism insolit.

Un film bun. Cam lung si static, dar impresionant prin jocul actorilor si decoruri. Actiunea lipseste, suspansul lipseste, finalul lipseste. Nu e un film pentru oricine. Ma bucur ca nu m-am dus la cinema sa il vad.

Nu mi-a placut. Ok, nu e un film prost, dar vazusem The Lobster, Alps si Dogtooth de la regizorul asta si ma asteptam la muuuult mai mult. Mi se par mult mai bune cele de mai sus, chiar m-au marcat, mi-au placut mult. Poate a targetat altceva, poate e o reteta de Oscar, habar n-am. A reusit sa ia un Oscar, bravo lui. Oricum Oscarurile mi se par ciudate rau...
The Favourite nici nu socheaza asa mult cum ma astepteam fiind vorba de regizorul asta. E doar o adunatura de 'chestii' pe care si le fac cele 3 una alteia, parca complet haotic.
Si parca nu are ritm filmul, multe scene par in plus ...

Daca vreti sa va convingeti singuri de ce acest film este drama-comedie puteti sa o faceti. Din punctul meu de vedere comedia este dupa finalul lui, atunci cand iti spui " ce prost am fost ca am mers la filmul asta, iar drama este cand constientizezi ca ai dat bani pe bilet si ca ai pierdut timp pretios din viata ta! Un mare CACAT!

Singurul lucru pe care îl am de spus: Criticii sunt niște idioți. Favorita este un film original, comic dar și dramatic și brutal în natura lui subtilă și acest "critic" care nu e în stare să scrie nici măcar un scenariu scurt îi dă un 7 din 10 la fel de mult cât i-a dat la Alita Battle Angel care este o prostie clișeită de la Hollywood care a mai fost facută de mii de ori.

Un film bun dar grotesc prin modul in care subliniaza tot ce este mai rau in natura umana,egoismul,lacomia,falsitatea,manipularea dusa la exces..pleci de la el pe ganduri si trist pentru ca in toata povestea nu vezi nimic bun, frumos..doar intunericul din om!Singurul moment de iubire sincera e dragostea reginei pt iepurasi in amintirea copiilor ei pierduti..

O porcarie de film. Nu pot sa cred ca e nominalizat la Oscar!

Cine a facut prezentarea filmului aici ar fi bine sa verifice inainte de a posta ... sunt greseli inpardonabile acolo. Si nu de continut, ci de forma ....

În sfârșit l-am bifat si pe ăsta. Lanthimos si ideile lui stranii continuă să ne uimeasca.

După cum vedem și mai sus, The Favourite ne spune povestea complicatei regine, Anne..Dar și a prietenei ei, Lady Sarah, care se ocupa de lucrurile importante in lipsa reginei. Asta pâna când în peisaj mai apare un personaj.. O fată inocenta care pe parcurs ajunge să își dorească puterea, sa concureze cu Sarah in scopul de a ajunge favorita reginei..O luptă dusă pană la extrem.

O comedie ciudată, asemănătoare cu The Grand Budapest Hotel. Acel umor mai diferit. E mai mult o dramedie bizară, absurdă.
Se pare ca e și un fel de biografie. Deoarece e o poveste oarecum reală.
Se pare că Yorgos Lanthimos avea de multă vreme filmul in plan, dar nu l-a scos deoarece anumite lucruri din film nu erau primite bine in acea perioadă.

E un film interesant, despre putere, manipulare, gelozie, nepăsare. egoism, tradare.. Dar nu va fi gustat de multă lume.. Nici eu nu l-am simțit așa de bine. Mi s-a părut foarte bun. Dar cam atât. Nu e de Best Picture niciodată, dar ințeleg ce caută printre cei 8:) Merită să fie acolo, dar nu merită să câștige:)

Actoria și regia chiar sunt de 10. Emma Stone, Rachel Weisz si Olivia Colman sunt extraordinare. Fiecare joacă incredibil. FIecare își merită nominalizarile. La fel si Lanthimos. Foarte interesant modul de filmare, chiar unic uneori. Un regizor cu stil.
Soundtrack foarte bun, dar utilizat foarte puțin.

Pe partea bărbăteasca e de lăudat doar Nicholas Hoult care e ok, dar uneori cam iritant..

Din cele 10 nominalizari, cred ca va câstiga 3 premii. La regie nu cred ca are vreo șansă in fața lui Cuaron, la Best Picture nici vorbă, la actorie pot lua unul din cele 3 nominalizari, la Costume Design si poate la Film Editing sau Production Design:)

Finalul filmului e cum trebuie să fie:))adică..ciudat. Dar e interesant șj iți răspunde la intrebările: Cine a câștigat confruntarea? A câștigat cineva? Care a fost scopul? A meritat? Sau a fost doar o iluzie ?

Din cele 3 pe care le-am văzut de la Lanthimos, favoritul nu e The Favourite:))..rămân cu :The Killing of a Sacred Deer, The Favourite si ultimul The Lobster..
The Favourite e cel mai bun dintre cele 3, dar mai mult m-a prins a Sacred Deer:)Pentru că a fost si primul pe care l-am văzut de la acest regizor, dar a avut si o atmosferă foarte interesantă, plina de mister.

✔ 8.6

The Favourite (2018)

– conflict artificios indus de la bloody pigeons
– niceee camera shot
– good lines scripts
– Unde a fost filmat ca locatie?
– royal / aristocracies madness (aruncatul ala de portocale, gen)
– (foarte) bun acting toate trei. mai ales regina.
– cu fine and more tradari

Olivia Colman joacă excepțional.. .

Toate-s vechi si noua toate, lupta pentru a fi cat mai sus pe scara sociala, trebuie cateodata sa nu ai scrupule si sa stii sa calci pe cadavre daca iti doresti cu adevarat sa ajungi sus, lupta pentru control in dragoste cat mai ales in politica, lupta politica ascutita intre putere si opozitie, o lupta-i viata deci te lupta, The favourite mi s-a parut un pas in spate din punct de vedere valoric pentru Yorgos Lanthimos daca il raportez la precedentele The Lobster si The killing of a sacred deer, bineinteles ca altii s-ar putea sa nu fie de acord, Yorgos e unul dintre regizorii speciali afirmati in acest deceniu si e la zi cu tendintele momentului, avem feminism cat incape, avem LGBT in doze decente, ma mir ca n-a bagat si negri, zece nominalizari la Oscar nu sunt de colo, sa vedem cu cate premii se alege, foarte bune interpretarile celor trei roluri principale, un plus parca pentru Emma Stone.

Film bun de parodie ,mi-a placut destul de amuzant ,nu m-am plictisit pe parcursul vizionarii .Merge vazut odata la plictiseala pentru amuzament .Recomand!

Cu siguranta, filmul are multe momente care surprind, impresioneaza , socheaza, dar finalul te lasa intr-adevar cu o mare meditatie in suflet.

Frumos film, facut cu inteligenta si rafinament.Merita nominalizarile la Oscar Olivia Colman ar merita un premiu dar nimic nu e sigur la Oscar.

Asemenea unui vals tragic, precis, calculat, betia puterii corupe inocenta in filmul Lui Yorgos Lanthimos, film care desi descrie un alt timp , ne oglindeste atat de clar prezentul.

Jocuri ale umilintei, tehnici ale manipularii, falsitate, decadere, masti care infrumuseteaza chipul ascunzand intentiile sufletului, totul pentru a fi favoritul in jocul puterii.

E ca un tablou de Caravaggio luand viata in fata ochilor tai.

Un mix delicios de nebunie, absurditate, amuzament, tragedie, iar overall... multa emotie. Un film dinamic cu un cast excelent (mai ales Olivia Colman, care e magnifica in rolul reginei Anne). Fara sa dau prea multe detalii, pot spune ca finalul este probabil cel mai "concret", tinand cont ca este un film marca Yorgos Lanthimos. Un final care a ramas cu mine mult timp dupa ce l-am vazut, atat de mult intrucat trebuia sa ma reintorc sa-l vad. Side note, stiu ca inca nu este o data de lansare pentru Romania, insa daca aveti posibilitatea sa-l vedeti pe marile ecrane, s-o faceti. Nu veti regreta!

Ce film! Ce rasfat! Ce triunghi au putut gandi producatorii!! Un film de nota 10/10 pur!! Si sunt atat de rare aceste filme! Totul mi-a placut la el, de la un capat la celalalt! Il recomand! Este obligatoriu de vazut!