Părerea criticului
După ce filma cu telefonul mobil Tangerine, selectat la Sundance, regizorul american Sean Baker trece la peliculă de 35 mm cu noul său film, Florida Project, acum pe marile noastre ecrane. Filmul a primit nenumărate premii anul trecut. Un Cinéma vérité în culori vii, Florida Project este o odă adusă copilăriei şi o deconstruire a visul american, în acelaşi timp.
Subiecţii lui sunt o mamă foarte tânără (Bria Vinaite, debutantă) şi fetiţa ei, care locuiesc într-un motel ieftin, destinat, de fapt, turiştilor. Motelul, ce adăposteşte mai multe familii aflate la limita subzistenţei, este la câteva sute de metri de un spectaculos parc tematic Disney.
Lumea copilăriei văzute prin ochii fetiţei de şase ani Moonee (Brooklynn Kimberly Prince, la primul rol principal) ponderează până la aproape disoluţie tragismul situaţiei în care se află. Sărăcia şi traiul de azi pe mâine e contrabalansat de imaginaţia şi candoarea copilului. O aventurare pe o pajişte cu vaci e pentru fetiţă un safari iar plimbarea de-a lungul etajelor motelului alături de alţi copii devine o prezentare ghidată a locatarilor - fiecare cu istorii personale complicate. Fetiţa, lăsată liberă ca pasările cerului de dimineaţa până seara, a învăţat să se descurce de la mama ei, şomeră - zilnic îşi procură îngheţată, chiar dacă nu are niciun ban asupra ei. Pe de altă parte, şotiile sunt la ordinea zilei pentru Moonee şi grupul ei de prieteni.
Willem Dafoe joacă rolul administratorului la acest motel ieftin, un bărbat care trebuie să respecte regulile impuse de şeful lui, deşi ar dori să le poată ajuta mai mult pe Moonee şi pe mama ei.
Filmul nu are structura clasică - el evoluează spre un deznodământ pe care spectatorul îl intuieşte, fără treceri prin etapele obişnuite ale unui scenariu de film. Personajele însele nu se schimbă pe parcursul acestei veri cât ţine povestea.
Ce reușește însă acest film, ce oferă în fapt o radiografie a familiei monoparentale a lui Moonee, este să se plaseze la un remarcabil nivel de universalitate.
Subiecţii lui sunt o mamă foarte tânără (Bria Vinaite, debutantă) şi fetiţa ei, care locuiesc într-un motel ieftin, destinat, de fapt, turiştilor. Motelul, ce adăposteşte mai multe familii aflate la limita subzistenţei, este la câteva sute de metri de un spectaculos parc tematic Disney.
Lumea copilăriei văzute prin ochii fetiţei de şase ani Moonee (Brooklynn Kimberly Prince, la primul rol principal) ponderează până la aproape disoluţie tragismul situaţiei în care se află. Sărăcia şi traiul de azi pe mâine e contrabalansat de imaginaţia şi candoarea copilului. O aventurare pe o pajişte cu vaci e pentru fetiţă un safari iar plimbarea de-a lungul etajelor motelului alături de alţi copii devine o prezentare ghidată a locatarilor - fiecare cu istorii personale complicate. Fetiţa, lăsată liberă ca pasările cerului de dimineaţa până seara, a învăţat să se descurce de la mama ei, şomeră - zilnic îşi procură îngheţată, chiar dacă nu are niciun ban asupra ei. Pe de altă parte, şotiile sunt la ordinea zilei pentru Moonee şi grupul ei de prieteni.
Willem Dafoe joacă rolul administratorului la acest motel ieftin, un bărbat care trebuie să respecte regulile impuse de şeful lui, deşi ar dori să le poată ajuta mai mult pe Moonee şi pe mama ei.
Filmul nu are structura clasică - el evoluează spre un deznodământ pe care spectatorul îl intuieşte, fără treceri prin etapele obişnuite ale unui scenariu de film. Personajele însele nu se schimbă pe parcursul acestei veri cât ţine povestea.
Ce reușește însă acest film, ce oferă în fapt o radiografie a familiei monoparentale a lui Moonee, este să se plaseze la un remarcabil nivel de universalitate.
