The Forbidden Room (2015)

Combinație de found footage mimat, stilistică a videoclipului și elemente preluate din filmul mut, experimentul numit The Forbidden Room dă impresia bizară de film de anticipație a trecutului cinematografic, sau de medium ce facilitează izbucnirea fantomatică (și distorsionată) în prezentul sonor și color a unei lumi artistice revolute. Naivitățile aurorale și clișeele înduioșătoare ale filmului mut sînt convocate, răsturnate și aduse din nou la viață, dar, de data asta, la una de o absurditate comică. Numeroasele povești care se succed și se reîntorc nu sînt unite de nici o altă logică, în afară de cea a asocierilor simbolice, și nu comunică între ele altfel decît prin intermediul unor ferestre onirice și prin apariția acelorași actori în roluri diferite. Istorii de viață (și de moarte) petrecute într-un tren care circulă prin pelvisul fracturat al unei motocicliste compulsive, războaie declanșate în abisul unei pete de urină, un "valcano" adorat ca zeu, sau personaje ca tăietorii de lemne aspiranți, chirurgul specializat în extirparea concupiscenței, psihiatrul feroviar, avocata generației pierdute ori mucalitul ghid în îmbăiere - toate acestea, plus restul, fac din The Forbidden Room un monstru audio-video (nu tocmai lipsit de formă și coerență) care trebuie văzut, pentru a putea fi crezut. Mie unuia, după mai mult de două ore, nu mi-a părut rău că s-a terminat, dar nici că m-am uitat pînă la capăt.