Părerea criticului
Ca reprezentant al filmului biografic, The Founder este o producţie banală. Dar, aşa cum se întâmplă cu multe titluri ale genului, această banalitate este compensată de subiect şi informaţiile pe care le oferă: astfel, premiera de vineri este absolut obligatorie, explorând şi dezvăluind esenţa unei anumit tip de a face business şi, de ce nu, oferind secretul imperialismului american. Din acest punct de vedere, The Founder ar putea fi The Big Short al anului 2017. Iată mai jos de ce merită să vezi filmul la cinema.

Franciza McDonald's este fără îndoială un simbol al capitalismului. Românii trecuţi de o anumită vârstă îşi amintesc probabil deschiderea primului restaurant din ţară, în cadrul magazinului Unirea: în prima zi, scria Ziarul Financiar în 2014, restaurantul a avut peste 15.000 de clienţi, un adevărat record global. Că ne place sau nu, McDonald's face parte din viaţa noastră, iar The Founder explică eficient şi concis modul cum un mic restaurant din oraşul american San Bernardino a devenit colosul de azi.

Poate că meritele cinematografice ale lui The Founder sunt limitate, dar filmul lui John Lee Hancock arată încă o dată că istoria este scrisă de învingători. Povestea începe în anii '50, când Ray Kroc (Michael Keaton, al cărui machiaj include un suspect ruj oranj-pământiu) se spetea încercând să vândă mixere pentru milkshake-uri. Trecut de 50 de ani, cu o lungă istorie de eşecuri de business în spate, Kroc este la limita înfrângerii. Asta până când îi întâlneşte pe fraţii McDonald's, Maurice (John Carroll Lynch) şi Richard (Nick Offerman), patronii unui eficient restaurant fast food.

Într-o perioadă când clientul aştepta zeci de minute pentru a primi un fel de mâncare de obicei dezamăgitor, fraţii McDonald's au fost cu siguranţă nişte genii: în 30 de secunde primeai produsul comandat, la temperatura optimă şi de fiecare dată identic. Sistemul fraţilor McDonald's era ceva nemaivăzut în epocă, iar Kroc avea toate motivele să fie impresionat: "sunt nişte Henry Ford ai restaurantelor!", exclamă el când îi povesteşte soţiei sale, Ethel (Laura Dern), extraordinara experienţă. De aici la a face afaceri cu fraţii McDonald's nu mai este decât un pas.

John Lee Hancock, care e cunoscut şi pentru filmele biografice (la fel de banale) Saving Mr. Banks şi The Blind Side, rămâne obiectiv în prezentarea poveştii. Pe de o parte avem inventatorii obsedaţi de calitatea produsului lor, pe de altă individul descurcăreţ care vrea să popularizeze produsul şi să câştige bani din asta. Ambele poziţii sunt corecte, doar că în extraordinarul parteneriat McDonald-Kroc vor apărea curând probleme, iar The Founder va ajunge curând să schimbe tonul lejer pe o explorare a capitalismului hapsân, în care poţi oricând călca pe cadavre pentru a merge mai departe.

The Founder poate fi fără îndoială văzut ca o poveste de succes. O poveste despre riscuri, perseverenţă şi inventivitate. Dar The Founder oferă în acelaşi timp o incursiune în războiul dintre două mentalităţi de business, iar spectatorul integru s-ar putea trezi într-o dilemă atunci când va vrea să aleagă între geniul condamnat la anonimat şi ticălosul amoral destinat să devină o legendă globală a afacerilor. Nu ocoli premiera de vineri, este o adevărată lecţie.

După ce am văzut filmul, noi ne-am promis că nu mai mâncăm de la McDonald's. Poate de la KFC, asta până când s-o face un biopic despre Harland Sanders.