In general oamenii traiesc cu parerea ca toti doctorii sunt buni.
Mai ales atunci cand boala ii duce la stadiu de panica.
Adevarul despre doctori, insa poate fi diferit.
margott
pe 13 Ianuarie 2013 12:22
Inca un film despre obsesie. Cu parere de rau pentru Orlando Bloom care e un actor destul de expresiv si de talentat, trebuie sa spun ca filmul asta mi s-a parut inutil, o pierdere de timp, de efort si de bani, deoarece e construit pe o premisa total absurda : un doctor vede o pacienta si devine atat de obsedat de ea, incat face tot posibilul s-o readuca in spital, sub ingrijirea lui. Pai nu era mai simplu s-o invite undeva, sa-i dea de inteles ca il intereseaza si sub alt aspect, nu doar profesional, mai ales ca nici ea nu e total indiferenta vizavi de persoana lui. Un film fara pic de logica.
P.S. Sinopsisul e mult prea detaliat, deconspira aproape tot filmul.
Utube
pe 01 Ianuarie 2013 02:32
Este o dramă, un film care prezintă o parte din perioada de rezidențiat a unui tânăr doctor internist, englez, într-un spital din Statele Unite. Marea majoritate a scenelor din peliculă sunt filmate în interiorul spitalului, doar câteva cadre fiind filmate pe malul oceanului sau în interiorul unei case, așa că, fără a greși, se adresează celor iubitori ai genului de astfel de realizări.
Subiectul filmului este dragostea pe care o nutrește bunul doctor față de o pacientă pe care o îngrijește pe patul de spital, în jurul acestei teme construindu-se întreaga poveste, care poveste se desfășoară pe un singur plan artisitic, avându-l în prim plan pe bunul doctor a cărei personalitate este marcată, în viața personală, de singurătate și în viața profesională de așteptări neîmplinite.
Există un aspect deosebit, referitor la acest film, și anume că, în desfășurarea acțiunilor dar și în construcția artistică a personajelor, există multe lacune, lucruri neexplicate, a căror explicație directă evită a fi prezentată și este lăsată a fi intuită de cinefil, indirect, spectatorul devenind astfel un al doilea regizor. Din când în când, observând atent reacțiile personajelor și desfășurarea acțiunilor, sunt aruncate mici indicii care să ajute privitorul în a contura scena sau caracterul personajului.
Astfel, pelicula conține o sumedenie de necunoscute printre care cele mai evidente ar fi: motivul pentru care doctorul se îndrăgostește de tânăra pacientă, motivul pentru care a dorit să devină doctor, motivul pentru care este singur fără prieteni sau prietene, motivul pentru care recurge la măsuri extreme. Acestea sunt doar câteva dintre ele dar fiecare își va găsi o explicație diferită în logica fiecărui cinefil, funcție de interpretarea acțiunilor ce se desfășoară pe ecran.
Și pentru a întări faptul că filmul are o realizare bipolară, regizor-spectator, acesta a fost creeat cu două scene de final, radical diferite una față de cealaltă, lăsând la latitudinea cinefilului a-și alege finalul care-i convine și care ar marca, în modul cel mai logic, modul de concluzionare al acțiunilor bunului doctor.
Interpretarea actorilor este bună, evidențiindu-se Orlando Bloom care-l interpretează pe bunul doctor Martin Blake, reușind prin expresiile feței și a ochilor să transmită cinefilului toate trăirile lui interioare, tristețea, melancolia dar și bucuria, pe care le trăiește în fiecare scenă.
Coloana sonoră este foarte inspirată, melodiile alese completând armonios scenele, mai ales în cele în care este prezentată marea.
Filmul are și un moment de turnură, spre final, atunci când bunul doctor discută cu tânăra pacientă Diane Nixon, interpretată de Riley Keough, iar aceasta îi spune că între cele două internări s-a întâlnit, totuși, cu prietenul ei, moment în care doctorul are un moment de luciditate, conștientizându-și faptele, după care încearcă din răsputeri să salveze situația.
Tot un moment important, care împinge acțiunea mai departe și aproape că împarte filmul în două, este disputa iscată dintre doctor și infirmier, care moment are rolul de a concretiza caracterul doctorului și de a justifica pe deplin cele două finaluri ale filmului. Astfel, prin alegerea, de către cinefil, a oricăruia dintre cele două finaluri, se concluzionează un anumit caracter al doctorului care va fi total diferit față de cazul în care se optează pentru celălalt final.
Referitor la credibilitatea evenimentelor care se desfășoară în film, acestea sunt departe de a fi veridice, pacienții internați în spitale fiind apărați în continuare, moral, de jurământul lui Hypocrat, bunul doctor din film, prin acțunile lui, neavând nimic în comun cu acest jurământ.
Finalul, așa cum am mai spus, este la alegerea cinefilului.
Mai ales atunci cand boala ii duce la stadiu de panica.
Adevarul despre doctori, insa poate fi diferit.
P.S. Sinopsisul e mult prea detaliat, deconspira aproape tot filmul.
Subiectul filmului este dragostea pe care o nutrește bunul doctor față de o pacientă pe care o îngrijește pe patul de spital, în jurul acestei teme construindu-se întreaga poveste, care poveste se desfășoară pe un singur plan artisitic, avându-l în prim plan pe bunul doctor a cărei personalitate este marcată, în viața personală, de singurătate și în viața profesională de așteptări neîmplinite.
Există un aspect deosebit, referitor la acest film, și anume că, în desfășurarea acțiunilor dar și în construcția artistică a personajelor, există multe lacune, lucruri neexplicate, a căror explicație directă evită a fi prezentată și este lăsată a fi intuită de cinefil, indirect, spectatorul devenind astfel un al doilea regizor. Din când în când, observând atent reacțiile personajelor și desfășurarea acțiunilor, sunt aruncate mici indicii care să ajute privitorul în a contura scena sau caracterul personajului.
Astfel, pelicula conține o sumedenie de necunoscute printre care cele mai evidente ar fi: motivul pentru care doctorul se îndrăgostește de tânăra pacientă, motivul pentru care a dorit să devină doctor, motivul pentru care este singur fără prieteni sau prietene, motivul pentru care recurge la măsuri extreme. Acestea sunt doar câteva dintre ele dar fiecare își va găsi o explicație diferită în logica fiecărui cinefil, funcție de interpretarea acțiunilor ce se desfășoară pe ecran.
Și pentru a întări faptul că filmul are o realizare bipolară, regizor-spectator, acesta a fost creeat cu două scene de final, radical diferite una față de cealaltă, lăsând la latitudinea cinefilului a-și alege finalul care-i convine și care ar marca, în modul cel mai logic, modul de concluzionare al acțiunilor bunului doctor.
Interpretarea actorilor este bună, evidențiindu-se Orlando Bloom care-l interpretează pe bunul doctor Martin Blake, reușind prin expresiile feței și a ochilor să transmită cinefilului toate trăirile lui interioare, tristețea, melancolia dar și bucuria, pe care le trăiește în fiecare scenă.
Coloana sonoră este foarte inspirată, melodiile alese completând armonios scenele, mai ales în cele în care este prezentată marea.
Filmul are și un moment de turnură, spre final, atunci când bunul doctor discută cu tânăra pacientă Diane Nixon, interpretată de Riley Keough, iar aceasta îi spune că între cele două internări s-a întâlnit, totuși, cu prietenul ei, moment în care doctorul are un moment de luciditate, conștientizându-și faptele, după care încearcă din răsputeri să salveze situația.
Tot un moment important, care împinge acțiunea mai departe și aproape că împarte filmul în două, este disputa iscată dintre doctor și infirmier, care moment are rolul de a concretiza caracterul doctorului și de a justifica pe deplin cele două finaluri ale filmului. Astfel, prin alegerea, de către cinefil, a oricăruia dintre cele două finaluri, se concluzionează un anumit caracter al doctorului care va fi total diferit față de cazul în care se optează pentru celălalt final.
Referitor la credibilitatea evenimentelor care se desfășoară în film, acestea sunt departe de a fi veridice, pacienții internați în spitale fiind apărați în continuare, moral, de jurământul lui Hypocrat, bunul doctor din film, prin acțunile lui, neavând nimic în comun cu acest jurământ.
Finalul, așa cum am mai spus, este la alegerea cinefilului.
Vizionare plăcută!