Părerea criticului
Iata un film despre un adolescent, tanar absolvent al liceului, care pentru prima data devine propriul arbitru in alegerea unui drum pe care sa il urmeze in viata. In loc sa fie uimiti de entuziasmul viitorului student parintii lui se lovesc de o stare de letargie din partea lui din care nu avea sa fie scos decat de avansurile doamnei Robinson la fel cum Moromete nu avea sa fie scos din starea de depresie decat de marile zguduiri ce se apropiau. Doamna Robinson a cam fost sarea si piperul in film, o femeie pe la 40 de ani in toata splendoarea ei care are o ultima tentativa de a-si insela varsta prinzandu-l in mreje pe neinitiatul Benjamin. De ce am zis ca doamna Robinson e sarea si piperul in film? Pe langa faptul ca si pentru zilele noastre fumusetea ei este una aparte, dintre ea, Benjamin, Elain si chiar si celelalte personaje, ea pare sa fie singura care sa aiba o perspectiva reala asupra evenimentelor din jur din moment ce Benjamin si Elain nu sunt altceva decat niste tineri care se lasa usor dusi de val, fenomen atat de intalnit in perioada hippie. Diferenta dintre tinerii de atunci si tinerii din ziua de azi consta in initiativa si atitudine, atunci adolescentii erau maturi mai zvapaiati, adolescentii de azi sunt... adolescenti. Sa fie de vina calulatoarele? Erau vremuri in care manifestatiile se tineau in fata unei fantani (vezi Forrest Gump) de tineri ce veneau cu corturile, acum toate revoletele se tin pe forumuri.
Eu sunt sigur ca in momentul aparitiei, filmul fost un box-office, sunt sigur ca flirturile senzuale ale doamnei Robinson au facut multi tineri sa inroseasca in salile de cinematograf... sa nu uitam ca atunci perspectiva asupra sexului era una mult diferita de cea din zilele de azi. Sunt sigur ca si soundtrackul a facut multe inimi sa bata, si pe a mea a facut-o sa bata din moment ce sunt mare amator a muzicii din vremuri de mult rapuse. Am observat ca regizorul au incercat sa infrumuseteze filmul cu cat mai multe elemente de actualitate... acea actualitate, dar care azi, nu fac decat sa dea filmului impresia unui album de absolvire la care nu mai ai curaj se te uiti de teama de a nu-ti vedea coafura afro atat de folosita pe cand ai terminat sau parul imbibat cu ulei de par in stil Elvis. Daca in cazul modei, acele elemente ar putea sa revina in actualitate, in cazul filmelor nu mai poate fi vorba de acelasi lucru pentru ca evolutia filmelor nu este una ciclica ca si cea a modei ci este una exponentiala... adica evolueaza cu viteza luminii. Cine ar fi crezut acum 10 ani ca in momentul in care iti vei pune niste ochelari pe ochi va aparea o alta lume din perete? (La efecte 3d ma refer... la alea bune). Singurul lucru nedemodat este comportamentul doamnei Robinson... oare cate femei din ziua de azi nu viseaza la chipuri fragede care sa le faca sa uite pentru cateva momente numarul primaverilor prin care au trecut?
De rau cu siguranta nu e rau, dar uitandu-te la film e ca si cum ai scoate de la naftalina un palton de-al bunicului ca sa vezi in oglinda cum iti sade. Pentru cei nostalgici dupa noptile petrecute in discoteci pe muzica rock'n roll, dupa aventurile tineretii, dupa cantecele din fata focului (frumoase tinereti, nu ca cele de azi) filmul asta e mana cereasca. Mie personal mi-a placut mai mult acea viziune asupra distractiei decat filmul in sine. Acele elemente ce defineau tineretea mi se par mult mai naturale si mult mai sanatoase, pentru simplu fapt ca generau amintiri reale, aveai acum ce sa insiri cand erai intrebat de copii "ce ai facut cand ai fost tanar...?" ceva mai mult decat un "pff, am stat in fata calculatorului". Ca sa vedeti mai bine despre ce vorbesc am sa va arat un articol pe care l-am gasit pe un blog si cu care sunt perfect de acord http://jerrysplace.wordpress.com/2011/02/21/plang-blocurile/#comment-6.
Eu sunt sigur ca in momentul aparitiei, filmul fost un box-office, sunt sigur ca flirturile senzuale ale doamnei Robinson au facut multi tineri sa inroseasca in salile de cinematograf... sa nu uitam ca atunci perspectiva asupra sexului era una mult diferita de cea din zilele de azi. Sunt sigur ca si soundtrackul a facut multe inimi sa bata, si pe a mea a facut-o sa bata din moment ce sunt mare amator a muzicii din vremuri de mult rapuse. Am observat ca regizorul au incercat sa infrumuseteze filmul cu cat mai multe elemente de actualitate... acea actualitate, dar care azi, nu fac decat sa dea filmului impresia unui album de absolvire la care nu mai ai curaj se te uiti de teama de a nu-ti vedea coafura afro atat de folosita pe cand ai terminat sau parul imbibat cu ulei de par in stil Elvis. Daca in cazul modei, acele elemente ar putea sa revina in actualitate, in cazul filmelor nu mai poate fi vorba de acelasi lucru pentru ca evolutia filmelor nu este una ciclica ca si cea a modei ci este una exponentiala... adica evolueaza cu viteza luminii. Cine ar fi crezut acum 10 ani ca in momentul in care iti vei pune niste ochelari pe ochi va aparea o alta lume din perete? (La efecte 3d ma refer... la alea bune). Singurul lucru nedemodat este comportamentul doamnei Robinson... oare cate femei din ziua de azi nu viseaza la chipuri fragede care sa le faca sa uite pentru cateva momente numarul primaverilor prin care au trecut?
De rau cu siguranta nu e rau, dar uitandu-te la film e ca si cum ai scoate de la naftalina un palton de-al bunicului ca sa vezi in oglinda cum iti sade. Pentru cei nostalgici dupa noptile petrecute in discoteci pe muzica rock'n roll, dupa aventurile tineretii, dupa cantecele din fata focului (frumoase tinereti, nu ca cele de azi) filmul asta e mana cereasca. Mie personal mi-a placut mai mult acea viziune asupra distractiei decat filmul in sine. Acele elemente ce defineau tineretea mi se par mult mai naturale si mult mai sanatoase, pentru simplu fapt ca generau amintiri reale, aveai acum ce sa insiri cand erai intrebat de copii "ce ai facut cand ai fost tanar...?" ceva mai mult decat un "pff, am stat in fata calculatorului". Ca sa vedeti mai bine despre ce vorbesc am sa va arat un articol pe care l-am gasit pe un blog si cu care sunt perfect de acord http://jerrysplace.wordpress.com/2011/02/21/plang-blocurile/#comment-6.
