Perfecta fresca sociala a burgheziei interbelice americane, interioare somptuoase,lume frivola chiar cu accente histrionice,formidabil realizate secventele de la petreceri cu vertijul charlestonului și studiul costumelor. Dar cred insuficient reușit studiul tipologiei caracteriale. Personajele nu sunt f definite, identitatea lor e oarecum vaga mai ales din punct de vedere afectiv sentimental. Nu m-au convins interpretările celor 2 actori principali de intensitatea sentimentelor. Partea romantica insuficienta lucrata. Filmul e important ca te stimulează sa citești cartea și să-ți elaborezi propria analiza.
carmen_angelus_romila
pe 05 Septembrie 2018 10:21
"Marele Gatsby", varianta, mai veche, de premii Oscar, care ne introduce in lumea celor imbogatiti fraudulos, dar care conduc si manipuleaza destine, intr-o remarcabila interpretare al actorilor Robert Redford si Mia Farrow.
cezarika21
pe 06 Octombrie 2017 14:32
Poate că niciun film nu a descris mai convingător farmecul și decadența societății burgheze din America interbelică precum a făcut-o ecranizarea din 1974 a romanului ”Marele Gatsby”. Prostul gust și vulgaritatea încă nu începuseră să inunde cinematografia americană, iar imaginea glamour-oasă a burgheziei cu oameni bogați dornici de aventură, petreceri fastuoase, haine fancy, muzică decadentă și mult alcool prohibit a devenit clasică.
Sigur, exista destulă ignoranță în societatea acelei epoci, dar elita socială a vremii cunoștea și respecta stilul de viață al vechii aristocrații. Apariția unui bogătaș excentric ca Jay Gatsby era acceptată cât timp respecta regulile jocului și nu interesa pe nimeni trecutul personajului sau activitățile pe care le desfășura. Era de-al lor atâta timp cât avea bani și îi cheltuia cu dărnicie. Relațiile se clădeau astfel doar pe interes: burghezii nu aveau prieteni, ci doar asociați și complici, acesta fiind tipul de relații format în orice societate comercială sau bandă infracțională. Așa se explică de ce nimeni nu-l cunoștea și nici nu dorea să-l cunoască din ceata de elefanți care-i invada zilnic luxosul palat.
Profilarea dramei intense a lui Jay Gatsby pe fundalul unei atmosfere sociale frivole creează prin contrast imaginea unei lumi decadente fără repere morale, dispusă să supraviețuiască prin orice mijloace, iar finalul filmului confirmă dureros această opinie. Ecranizarea lui Jack Clayton captează acest amestec sentimentalist-frivol, beneficiind de interpretările inspirate ale unor actori valoroși ca Robert Redford, Mia Farrow, Sam Waterston sau Karen Black. Simți nevoia la finalul filmului să cauți cartea și să o citești.
GabrielM.
pe 16 Iulie 2013 19:04
Acest film este aproape o capodoperă ..nota 9 pentru Marele Gatsby din 1974..
CalypsoSwag
pe 15 Iulie 2013 09:45
Un film foarte tare... clasic, merita vazut ! I-am dat nota 8.
pe 14 Iulie 2013 13:45
[...] altfel, Robert Redford este cel mai bun lucru din filmul lui Jack Clayton. As fi zis poate singurul lucru bun, dar apoi mi-am amintit de costumele superbe, care i-au adus un [...]
sabinalin
pe 21 Iunie 2013 21:48
"Si pe cand stateam intins acolo gandindu-ma la acea lume straveche, necunoscuta, mi-am amintit de uimirea copilareasca a lui Gatsby cand identificase pentru prima data lumina verzuie de pe promontoriul vilei unde locuia Daisy. Strabatuse un drum lung pana la acea pajiste albastrie si, probabil, visul i se paruse atunci atat de aproape, atat de tangibil, incat nu-i venise sa creada ca nu l-ar fi putut atinge daca ar fi intins bratul. Nu intelesese, desigur, ca visul ramasese cu mult in urma , undeva departe, in intunecimea de dincolo de oras, unde campiile necunoscute ale acestei tari nesfarsite se intindeau sub cerul noptii". N-am citit cartea dar am simtit nevoia acestui citat... Tudor Caranfil considera ca aceasta varianta a "Marelui Gatsby" ar fi o adaptare corecta dar lipsita de suflet a excelentului roman scris de Scott Fitzgerald. N-am puterea de a contrazice spusele criticului de film insa... mie mi-a placut foarte mult acum, cand am revazut filmul. Si nu mi-am putut stapani nedumerirea: Dumnezeule mare, cum sa-l pui pe di Caprio sa joace rolul interpretat in 1974 de Robert Redford?
Iulidesprefilme
pe 28 Noiembrie 2012 19:41
Mi-a plăcut foarte mult filmul acesta despre o dragoste imposibilă în care Jay iubeşte femeia nepotrivită pentru care, printr-un tragic concurs de împrejurări, îşi pierde viaţa.
lili22
pe 26 Octombrie 2012 12:55
Marele Gatsby este o carte importanta pentru americani, au avut mari asteptari de la film.Distributia a fost gresita, Mia Farrow in Daisy nu pare sa fie o femeie care obsedeaza un barbat ani de-a rindul.Nici Redford nu a fost in mare forma.Contributia regizorului-zero, parca se grabea sa raporteze indeplinirea planului.Un film plictisitor, fara romantism.
Milla
pe 17 Februarie 2011 16:48
E ok pentru anii 70 și pentru că Robert Redford este excepțional, însă e mult prea sentimental și plin de femei isterice pentru gustul meu.
filmul preferat al sotilor Ceausescu si il vedeau oriunde mergeau...un film exceptional...
pe 01 Septembrie 2007 22:24
este si ramane de neegalat si prin actori regie scenariu muzica pt toti cei sensibili indragostiti si vesnic romantici cel mai bun film dintre cele mai mari realizate va rog sa nu ratati sansa de a ramane cu o amintire frumoasa pt toata viata eu am vazut filmul acum 36 ani si m a impresionat enorm as vre sa l mai revad daca pot o sa l cumpar va doresc fericire vesnica
Sigur, exista destulă ignoranță în societatea acelei epoci, dar elita socială a vremii cunoștea și respecta stilul de viață al vechii aristocrații. Apariția unui bogătaș excentric ca Jay Gatsby era acceptată cât timp respecta regulile jocului și nu interesa pe nimeni trecutul personajului sau activitățile pe care le desfășura. Era de-al lor atâta timp cât avea bani și îi cheltuia cu dărnicie. Relațiile se clădeau astfel doar pe interes: burghezii nu aveau prieteni, ci doar asociați și complici, acesta fiind tipul de relații format în orice societate comercială sau bandă infracțională. Așa se explică de ce nimeni nu-l cunoștea și nici nu dorea să-l cunoască din ceata de elefanți care-i invada zilnic luxosul palat.
Profilarea dramei intense a lui Jay Gatsby pe fundalul unei atmosfere sociale frivole creează prin contrast imaginea unei lumi decadente fără repere morale, dispusă să supraviețuiască prin orice mijloace, iar finalul filmului confirmă dureros această opinie. Ecranizarea lui Jack Clayton captează acest amestec sentimentalist-frivol, beneficiind de interpretările inspirate ale unor actori valoroși ca Robert Redford, Mia Farrow, Sam Waterston sau Karen Black. Simți nevoia la finalul filmului să cauți cartea și să o citești.