Părerea criticului
Cu trei nominalizări la Oscarul pentru Cel mai bun film străin, un Urs şi un Leu de aur la festivalurile de la Berlin şi Veneţia şi un Mare premiu al juriului la festivalul de la Cannes, Zhang Yimou este fără îndoială unul dintre cei mai titraţi regizori ai lumii. Nu este de mirare că i s-a oferit (şi, având în vedere că e chinez, a şi acceptat) regia acestei somptuoase întâlniri dintre Hollywood şi filmul inspirat de străvechi legende chinezeşti. Deşi suferă din cauza poveştii familiare, Marele zid se salvează datorită efectelor speciale şi ochiului excelent al lui Zhang pentru folosirea culorilor.
Un astfel de hibrid pe care China a cheltuit 150 de milioane de dolari nu putea avea pe afiş decât un star hollywoodian: de serviciu este Matt Damon (din fericire nimeni nu mai cheltuieşte miliarde pentru a-l salva), în rolul lui William, un soldat european ajuns în China în căutarea legendarei "pulberi negre", adică a prafului de puşcă. Însoţit de tovarăşul său Pero (actorul chilian Pedro Pascal, devenit celebru după apariţia în Urzeala tronurilor), William trece printr-o mulţime de primejdii pentru a ajunge în China, de unde vrea să fure praf de puşca, o adevărată garanţie a prosperităţii în Europa natală. Dar uciderea unei fiinţe monstruoase îl vor transforma pe William într-o captură inestimabilă pentru trupele chineze strânse pe Marele Zid.
Născut din legende străvechi, în care hoarde de monştri Taotie veneau o dată la 60 de ani pentru a pedepsi împăraţii chinezi vestiţi pentru lăcomia lor, Marele Zid este gândit din start ca un blockbuster epic, în care efectele speciale primează în detrimentul construirii convingătoare a personajelor. Pe lângă o justificare alternativă a construirii zidului, blockbusterul există doar pentru confruntările dintre soldaţii gata de orice sacrificiu şi monştrii verzi şi aproape imposibil de ucis. Aproape imposibil, căci Matt Damon este şi el pe platoul de filmare...
Celebru pentru publicul larg mai ales datorită filmelor sale wuxia Eroul (nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 2003) şi Casa săbiilor zburătoare, Zhang Yimou foloseşte în Marele Zid nu doar o impresionantă desfăşurare de forţe (în China nu ai nevoie de efecte speciale pentru a aduce întregi armate pe platouri), ci şi extraordinarul său talent de a combina pe ecran culorile. Marele zid arată minunat şi se foloseşte de cele mai frumoase peisaje din China, costume şi obiecte de recuzită pentru a-ţi lua ochii cu aspectul său cu adevărat impresionant.
Din nefericire, filmul foloseşte formula familiară a blockbusterului american, ceea ce îl face previzibil şi îi diluează nefericit exotismul. Deşi Zhang foloseşte elemente familiare din cele două titluri pomenite mai sus, precum eroismul, coregrafiile somptuoase, tăria de caracter a chinezilor şi abnegaţia cu care aleg să-şi sacrifice viaţa sau fericirea pentru binele comun, în Marele Zid aceste elemente atât de bine închegate în producţiile chinezeşti pur-sânge pică în capcanele locurilor comune hollywoodiene. Un exemplu ar fi discuţiile în contradictoriu dintre William şi Pero, folosite pe post de "comic relief", sau faptul că, la urma urmei, The Great Wall nu este decât un alt titlu care se circumscrie perfect genului "salvatorului de rasă albă", aşa cum a fost şi The Last Samurai. Dar ce să-i faci, ne-am obişnuit cu filme de 150 de milioane de dolari care-şi bubuie efectele speciale pe marele ecran fără să te surprindă măcar o secundă cu povestea...
Un aspect interesant al premierei este faptul că românii văd filmul cu aproape două luni înaintea americanilor, care vor fi nevoiţi să aştepte 17 februarie pentru a vedea monstruoasa aventură regizată de Zhang Yimou.
Un astfel de hibrid pe care China a cheltuit 150 de milioane de dolari nu putea avea pe afiş decât un star hollywoodian: de serviciu este Matt Damon (din fericire nimeni nu mai cheltuieşte miliarde pentru a-l salva), în rolul lui William, un soldat european ajuns în China în căutarea legendarei "pulberi negre", adică a prafului de puşcă. Însoţit de tovarăşul său Pero (actorul chilian Pedro Pascal, devenit celebru după apariţia în Urzeala tronurilor), William trece printr-o mulţime de primejdii pentru a ajunge în China, de unde vrea să fure praf de puşca, o adevărată garanţie a prosperităţii în Europa natală. Dar uciderea unei fiinţe monstruoase îl vor transforma pe William într-o captură inestimabilă pentru trupele chineze strânse pe Marele Zid.
Născut din legende străvechi, în care hoarde de monştri Taotie veneau o dată la 60 de ani pentru a pedepsi împăraţii chinezi vestiţi pentru lăcomia lor, Marele Zid este gândit din start ca un blockbuster epic, în care efectele speciale primează în detrimentul construirii convingătoare a personajelor. Pe lângă o justificare alternativă a construirii zidului, blockbusterul există doar pentru confruntările dintre soldaţii gata de orice sacrificiu şi monştrii verzi şi aproape imposibil de ucis. Aproape imposibil, căci Matt Damon este şi el pe platoul de filmare...
Celebru pentru publicul larg mai ales datorită filmelor sale wuxia Eroul (nominalizare la Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 2003) şi Casa săbiilor zburătoare, Zhang Yimou foloseşte în Marele Zid nu doar o impresionantă desfăşurare de forţe (în China nu ai nevoie de efecte speciale pentru a aduce întregi armate pe platouri), ci şi extraordinarul său talent de a combina pe ecran culorile. Marele zid arată minunat şi se foloseşte de cele mai frumoase peisaje din China, costume şi obiecte de recuzită pentru a-ţi lua ochii cu aspectul său cu adevărat impresionant.
Din nefericire, filmul foloseşte formula familiară a blockbusterului american, ceea ce îl face previzibil şi îi diluează nefericit exotismul. Deşi Zhang foloseşte elemente familiare din cele două titluri pomenite mai sus, precum eroismul, coregrafiile somptuoase, tăria de caracter a chinezilor şi abnegaţia cu care aleg să-şi sacrifice viaţa sau fericirea pentru binele comun, în Marele Zid aceste elemente atât de bine închegate în producţiile chinezeşti pur-sânge pică în capcanele locurilor comune hollywoodiene. Un exemplu ar fi discuţiile în contradictoriu dintre William şi Pero, folosite pe post de "comic relief", sau faptul că, la urma urmei, The Great Wall nu este decât un alt titlu care se circumscrie perfect genului "salvatorului de rasă albă", aşa cum a fost şi The Last Samurai. Dar ce să-i faci, ne-am obişnuit cu filme de 150 de milioane de dolari care-şi bubuie efectele speciale pe marele ecran fără să te surprindă măcar o secundă cu povestea...
Un aspect interesant al premierei este faptul că românii văd filmul cu aproape două luni înaintea americanilor, care vor fi nevoiţi să aştepte 17 februarie pentru a vedea monstruoasa aventură regizată de Zhang Yimou.
