Părerea criticului
Cum românii n-au prea auzit de Viespea verde (unul dintre cei mai populari şi longevivi supereroi pentru americani), nu mai contează că Michel Gondry îl face harcea-parcea în noul său film. Ce ar putea deranja este că nu o face suficient de amuzant şi spectaculos.
The Green Hornet - Viespea verde se bazează prea mult pe farmecul lui Seth Rogen, copilul-minune al comediei americane (cel puţin al tipului de comedie scos pe bandă rulanta de Judd Apatow), iar acesta îşi joacă personajul de parcă ar fi unul din protagoniştii sus-numitelor comedii: entuziasm inofensiv, inteligenţă medie, ego de copil răsfăţat şi aşa mai departe.
Dacă te aştepţi la The Green Hornet, detectivul genial şi maestrul în arte marţiale, ar trebui să tai cam 90% din aşteptări: Britt Reid nu este decât moştenitorul unui imperiu mediatic care trebuie să-şi întoarcă ochii de la femei neinteresate (fizicul nu-l prea ajută) şi bani aruncaţi pe te miri ce la ziarul familiei, iar asta numai pentru că tatăl (Tom Wilkinson) îi moare într-un accident suspect. Plictiseala şi o prietenie cu mecanicul reşedinţei Reid, Kato, îl vor transforma pe Britt în Viespea Verde, un "supererou" atât de habarnist, încât are nevoie de sfaturile secretarei sale (Cameron Diaz) pentru a "înţepa" mafia locală.
Într-un gen care scoate pe bandă rulantă supereroi din ce în ce mai traşi la indigo, Viespea verde cu siguranţă face notă discordantă, dar faptul că este diferit nu înseamnă că filmul lui Gondry este şi foarte bun. Eşuează cumva să fie convingător şi la capitolul comedie (Seth Rogen este co-scenarist), şi la efecte speciale şi la secvenţele de acţiune. După ce-l vezi pe ecranul IMAX te şi întrebi ce anume din această producţie i-a făcut pe producători să considere că ar fi inspirată folosirea tridimensionalului.
A regizat unele dintre cele mai uimitoare videoclipuri şi reclame ale ultimelor două decenii şi pe marele ecran a dat lovitura cu Strălucirea eternă a minţii neprihănite, dar trecerea la cinematograful comercial nu se anunţă de bun augur pentru Gondry. The Green Hornet îţi lasă impresia că Gondry, rupt între instinctul comic al lui Rogen şi disperarea studiourilor să creeze un film cu potenţial financiar cât mai mare, nu a mai ştiut în ce direcţie s-o. Poate că o să râzi la giumbuşlucurile protagoniştilor (unele glume sunt chiar reuşite), dar The Green Hornet categoric mai are până să se încadreze în genul "comedie de acţiune".
Nici actorii nu-l ajută: Seth Rogen cu siguranţă o să fie mai amuzant în chip de extraterestru în Paul, superstarul asiatic Jay Chou pare că şi-a învăţat replicile fonetic, iar Cameron Diaz te mai face o dată să te întrebi de ce este una dintre cele mai cunoscute actriţe ale momentului, având în vedere că cel mai mare succes al ei din ultimul deceniu este de fapt seria Shrek. Proaspăt câştigător de Oscar pentru Inglourious Basterds, Christoph Waltz se mulţumeşte să fie aici un villain rizibil, într-o doară ameninţător pentru doi eroi într-o doară interesaţi să se apere.
The Green Hornet - Viespea verde se bazează prea mult pe farmecul lui Seth Rogen, copilul-minune al comediei americane (cel puţin al tipului de comedie scos pe bandă rulanta de Judd Apatow), iar acesta îşi joacă personajul de parcă ar fi unul din protagoniştii sus-numitelor comedii: entuziasm inofensiv, inteligenţă medie, ego de copil răsfăţat şi aşa mai departe.
Dacă te aştepţi la The Green Hornet, detectivul genial şi maestrul în arte marţiale, ar trebui să tai cam 90% din aşteptări: Britt Reid nu este decât moştenitorul unui imperiu mediatic care trebuie să-şi întoarcă ochii de la femei neinteresate (fizicul nu-l prea ajută) şi bani aruncaţi pe te miri ce la ziarul familiei, iar asta numai pentru că tatăl (Tom Wilkinson) îi moare într-un accident suspect. Plictiseala şi o prietenie cu mecanicul reşedinţei Reid, Kato, îl vor transforma pe Britt în Viespea Verde, un "supererou" atât de habarnist, încât are nevoie de sfaturile secretarei sale (Cameron Diaz) pentru a "înţepa" mafia locală.
Într-un gen care scoate pe bandă rulantă supereroi din ce în ce mai traşi la indigo, Viespea verde cu siguranţă face notă discordantă, dar faptul că este diferit nu înseamnă că filmul lui Gondry este şi foarte bun. Eşuează cumva să fie convingător şi la capitolul comedie (Seth Rogen este co-scenarist), şi la efecte speciale şi la secvenţele de acţiune. După ce-l vezi pe ecranul IMAX te şi întrebi ce anume din această producţie i-a făcut pe producători să considere că ar fi inspirată folosirea tridimensionalului.
A regizat unele dintre cele mai uimitoare videoclipuri şi reclame ale ultimelor două decenii şi pe marele ecran a dat lovitura cu Strălucirea eternă a minţii neprihănite, dar trecerea la cinematograful comercial nu se anunţă de bun augur pentru Gondry. The Green Hornet îţi lasă impresia că Gondry, rupt între instinctul comic al lui Rogen şi disperarea studiourilor să creeze un film cu potenţial financiar cât mai mare, nu a mai ştiut în ce direcţie s-o. Poate că o să râzi la giumbuşlucurile protagoniştilor (unele glume sunt chiar reuşite), dar The Green Hornet categoric mai are până să se încadreze în genul "comedie de acţiune".
Nici actorii nu-l ajută: Seth Rogen cu siguranţă o să fie mai amuzant în chip de extraterestru în Paul, superstarul asiatic Jay Chou pare că şi-a învăţat replicile fonetic, iar Cameron Diaz te mai face o dată să te întrebi de ce este una dintre cele mai cunoscute actriţe ale momentului, având în vedere că cel mai mare succes al ei din ultimul deceniu este de fapt seria Shrek. Proaspăt câştigător de Oscar pentru Inglourious Basterds, Christoph Waltz se mulţumeşte să fie aici un villain rizibil, într-o doară ameninţător pentru doi eroi într-o doară interesaţi să se apere.
