Da un thriller captivant claustrofobic cu un actor versatil care știe meserie. Ambiția obsesiva de a rezolva cazul de "rapire" creează o tensiune irespirabila. Interesanta ideea filmului. Scenariul ireproșabil. Cinemaul danez are ceva genetic de clasa.
esperar
pe 03 Septembrie 2022 23:24
Thriller foarte bun, inteligent, plins de suspans ce te va tine in priza pana la final, cu o actiune ce se petrece in mare parte intr-o singura camera si plin de dialoguri. Recomand cu incredere, reuseste sa te capteze de la bun inceput.
Andrey703
pe 31 Ianuarie 2022 00:02
o sa mă urăsc pentru tot restul zilelor ramase ca am văzut prima oara remake-ul american și nu originalul :D
lito
pe 12 August 2019 21:44
Extrem de intens, schimbari dramatice de situatie din 2 fraze spuse pe un ton comun, Nu o sa reiau detaliile despre ce se intampla in film, sunt spoilere destule la comentariile anterioare, doar o parere: nota IMDB e o gluma, ar trebui sa fie spre nota 9
ngadoiu
pe 02 August 2019 22:14
..atat de mult mi-a placut filmul incat vreau sa-l revad zilele astea... m-a provocat "dialogul" din apelul Alexandrei la 112...
margochirila24_69
pe 31 Decembrie 2018 10:14
Un film foarte inteligent construit, presarat cu dese rasturnari de situatie care te tin permanent in tensiune. Un film minimalist si captivant, jucat impecabil de Jakob Cedergren.
jonny17
pe 30 Decembrie 2018 20:24
Foarte bun filmul. Filmul 'asta e etalon pt regizori. Incredibil cum poti face un film captivant cu bani de buzunar, daca ai cap. Daneza il ajuta, ii da un farmec aparte.
sabinalin
pe 30 Decembrie 2018 18:16
Un barbat, telefoane, convorbiri, 112, colegii din jur care intervin din cand in cand, vocile de la telefon, calculatoare, cat se poate de simplu, cat se poate de banal, si totusi nu-I nici pe departe asa, tensiunea se acumuleaza in timp pana ajunge intr-un punct culminant care ii taie rasuflarea privitorului, atentia ramane marita de la primul si pana la ultimul minut, fara note false, fara exagerari, remarcabil acest thriller danez capabil sa produca multa emotie cu mijloace minime, fara discutie unul dintre cele mai bune filme ale anului 2018, un adevarat rol de Oscar pentru Jakob Cedergren, bineinteles ca nu va fi nici macar nominalizat pentru ca in zilele noastre nu prea mai primeaza criteriile valorice, in plus filmul nu e in engleza,l-am vazut dublat in franceza dar mi-ar fi placut sa-l vad in limba originala, obligatoriu de vazut pentru orice cinefil care se respecta.
zgrv
pe 29 Decembrie 2018 20:26
... filmul e prea bun ca americanii sa nu preia ideea si sa faca un remake adaptat la cultura lor!
Va urma un remake american la filmul asta, ascultati-ma pe mine!
l.u.v
pe 29 Decembrie 2018 00:53
Extraordinar de bun, o tensiune si intorsatura de situatie nemaipomenita, irecomand!
stricted
pe 24 Decembrie 2018 20:35
Filmul te ține în tensiune cam o oră și-un pic și ce mi-a plăcut cel mai mult e că nimic nu este inutil în el. Nici un cadru în plus, nici un cadru prea lung, n-a lungit povestea pentru happy-end, nu e gargară inutilă, nu lungește niciun fir al poveștii prea mult, nu are mai multe culori decât necesarul (cred că filmul e făcut în vreo trei culori).
xerses
pe 23 Decembrie 2018 22:12
Poate cineva sa accepte ca indruma gresit la un moment dat si ca de el depinde viata unei alte persoane?
lili22
pe 04 Decembrie 2018 16:21
Am o slabiciune pentru filmele daneze, poate din cauza unor filme foarte bune vazute in ultimii ani.Cred ca e cel mai valoros film si are un actor de calibru in rolul principal Un scenariu foarte inteligent te tine lipit de ecran pana la capat.
Nu am sa cad in greseala de a povesti filmul.
Vad ca peste tot exista oameni care cheama ambulanta sa ii duca la spital cand au cazut cu bicicleta.Sa fiti atenti ce raspuns primeste solicitanta.
ard
pe 14 Noiembrie 2018 22:26
Am.fost la mall la el..si cei care au fost in sala nu le au plăcut:))si la final unul o intrebat cati am fost la film. Ce film tâmpit .Eu am vazut peste 1000 de filme .Si asta e cel mai penal
Tudor-Cristian
pe 14 Noiembrie 2018 12:00
Știind că este un film danez şi având o părere destul de proastă despre felul în care se fac filme în nordul Europei, am mers la cinema fără așteptări, dar încercând să dau o șansă unei pelicule, a cărei subiect m-a atras. Per ansamblu, la fel ca succesul românesc recent al lui Vlad Zamfirescu, "Secretul fericirii", despre care am şi scris, şi această producție pare mai degrabă o piesă de teatru, totul se întâmplă într-o cameră. Există, însă, diferențe fața de filmul românesc amintit. Principalul lucru de subliniat pentru filmul danez este transmiterea de emoții, stări, trăiri nu prin intermediul imaginilor, ci prin mijloace indirecte, dintre care cel mai folosit este sunetul, ce se aude la un telefon, la celălalt capăt al firului.
Subiectul este relativ simplu: un operator la 112, care în mod curent este polițist de stradă, dar ocazional face şi acest serviciu de dispecerat al apelurilor de urgentă, se confruntă la telefon cu ceea ce pare a fi o răpire. La celălalt capăt al firului este o femeie care, pretinzând că-şi sună copilul, sună la urgențe pentru a cere ajutor, folosind însă un limbaj cifrat, astfel încât răpitorul să nu-şi dea seama, iar operatorul să înțeleagă situația şi să o salveze prin aflarea şi identificarea locului în care se află victima. Operatorul se implică inclusiv emoțional în caz, dă o mulțime de telefoane, practic îşi depășește atribuțiile şi realizează o adevărată investigație, folosindu-se de ajutorul la distantă a unui bun prieten şi de facilitățile tehnice ale computerului, internetului, bazei de date, dar şi de capacitatea sa de comunicare care, deși în mod uzual, după cum ni se sugerează, avea unele probleme, acum se ridică la un nivel superior. Intensitatea implicării sale, a deducțiilor şi cercetărilor pe care le face dă roade şi încet, încet, reușește ca, prin mobilizarea diferitelor echipaje de politie aflate pe teren, să dea de urma mașinii. Aparent, un soț, după ce şi-a omorât copilul acasă, o răpise pe soția sa, pe care o ținea acum prizonieră într-o dubă pe un drum spre o destinație necunoscută. Sfârșitul aduce o răsturnare de situație, pe care las plăcerea spectatorilor să o descopere...
În loc de concluzii, aş spune că, la fel ca în filmul românesc cu care am făcut comparația de la început, avem o constatare de natură filozofică, în același registru ca cea consemnată în "Secretul fericirii", anume că realizarea unei fapte bune, unei salvări are în spate o faptă rea. Pare că în univers cantitatea de bunătate este aceeași, ea nu crește, iar apariția unei creșteri a bunătății echivalează, sau vine ca urmare a unei vinovații. Este ca o compensare. Ceea ce mi s-a părut lăudabil este că în film intuiești o auto-ironie fină a rigorii lor exagerate, a lipsei lor de sensibilitate, pentru că ni se desenează o lume ternă, fără zâmbet, fără sentimente, fără culoare, o lume rece. În această atmosferă apare un exces de bunătate, o căldură umană aproape neverosimilă în spațiul danez, dar la sfârșit înțelegi că explicația acestei arderi a sufletului este motivată de o vinovăție anterioară, este explicată doar de mecanismul compensării.
E o abordare îndrăzneață, actorul joacă convingător, iar efectele sonore destul de relevante şi potrivite pentru a crea o stare de apăsare credibilă. Un film bun, căruia cred că i-a lipsit o coloană sonoră muzicală care să sublinieze un dramatism, totuși bine dozat şi condus de regizor. Un film bun.
Va urma un remake american la filmul asta, ascultati-ma pe mine!
Nu am sa cad in greseala de a povesti filmul.
Vad ca peste tot exista oameni care cheama ambulanta sa ii duca la spital cand au cazut cu bicicleta.Sa fiti atenti ce raspuns primeste solicitanta.
Subiectul este relativ simplu: un operator la 112, care în mod curent este polițist de stradă, dar ocazional face şi acest serviciu de dispecerat al apelurilor de urgentă, se confruntă la telefon cu ceea ce pare a fi o răpire. La celălalt capăt al firului este o femeie care, pretinzând că-şi sună copilul, sună la urgențe pentru a cere ajutor, folosind însă un limbaj cifrat, astfel încât răpitorul să nu-şi dea seama, iar operatorul să înțeleagă situația şi să o salveze prin aflarea şi identificarea locului în care se află victima. Operatorul se implică inclusiv emoțional în caz, dă o mulțime de telefoane, practic îşi depășește atribuțiile şi realizează o adevărată investigație, folosindu-se de ajutorul la distantă a unui bun prieten şi de facilitățile tehnice ale computerului, internetului, bazei de date, dar şi de capacitatea sa de comunicare care, deși în mod uzual, după cum ni se sugerează, avea unele probleme, acum se ridică la un nivel superior. Intensitatea implicării sale, a deducțiilor şi cercetărilor pe care le face dă roade şi încet, încet, reușește ca, prin mobilizarea diferitelor echipaje de politie aflate pe teren, să dea de urma mașinii. Aparent, un soț, după ce şi-a omorât copilul acasă, o răpise pe soția sa, pe care o ținea acum prizonieră într-o dubă pe un drum spre o destinație necunoscută. Sfârșitul aduce o răsturnare de situație, pe care las plăcerea spectatorilor să o descopere...
În loc de concluzii, aş spune că, la fel ca în filmul românesc cu care am făcut comparația de la început, avem o constatare de natură filozofică, în același registru ca cea consemnată în "Secretul fericirii", anume că realizarea unei fapte bune, unei salvări are în spate o faptă rea. Pare că în univers cantitatea de bunătate este aceeași, ea nu crește, iar apariția unei creșteri a bunătății echivalează, sau vine ca urmare a unei vinovații. Este ca o compensare. Ceea ce mi s-a părut lăudabil este că în film intuiești o auto-ironie fină a rigorii lor exagerate, a lipsei lor de sensibilitate, pentru că ni se desenează o lume ternă, fără zâmbet, fără sentimente, fără culoare, o lume rece. În această atmosferă apare un exces de bunătate, o căldură umană aproape neverosimilă în spațiul danez, dar la sfârșit înțelegi că explicația acestei arderi a sufletului este motivată de o vinovăție anterioară, este explicată doar de mecanismul compensării.
E o abordare îndrăzneață, actorul joacă convingător, iar efectele sonore destul de relevante şi potrivite pentru a crea o stare de apăsare credibilă. Un film bun, căruia cred că i-a lipsit o coloană sonoră muzicală care să sublinieze un dramatism, totuși bine dozat şi condus de regizor. Un film bun.