Părerea criticului
Trei bărbaţi mahmuri (dintre care unul dentist, cu un incisiv dispărut ca prin minune!), un tigru şi un bebeluş de şase luni (din fericire nu în aceeaşi încăpere) sunt protagoniştii unei secvenţe care sigur îşi va găsi locul într-o istorie a comediei de peste vreo jumătate de secol. Această secvenţă rezumă în doar un minut miza fabuloasă din Marea mahmureală: cei trei sunt veniţi în Las Vegas pentru a petrece pe burlăceşte ultima noapte de libertate a prietenului lor Doug. Faptul că acesta a dispărut şi cei trei habar n-au ce-au făcut toată noapte şi ce-i cu bebeluşul/tigrul imprimă o super-forţă comică filmului lui Todd Philips (Road Trip, School for Scoundrels), care nu-şi pierde deloc ritmul până la ultimele cadre (complet aiuritoare).
Comedie total ireverenţioasă (faţă de oricine şi orice), Marea mahmureală are toate şansele să nu prindă în România aşa cum a prins în Statele Unite, unde a dat pe spate critici, public, breaslă şi aşa mai departe, exact cum a făcut şi supra(şi nu super)-apreciatul Superbad. O scenă din film justifică, probabil, cvasi-imunitatea românilor la dezmăţuri americane: un client al celebrului hotelhotelului îi priveşte pe cei trei protagonişti totalmente trotilaţi şi le aruncă un "voi, ăştia de veniţi la Las Vegas ca s-o faceţi lată şi vă băgaţi într-o mulţime de buclucuri" de un dispreţ total. Pentru un individ care ştie şi ce-o să facă pe 12 martie 2015 poate că Marea mahmureală este într-adevăr o comedie totală, dar românul, deşi se va distra copios urmărind tribulaţiile celor trei (şi uneori patru) la plimbare cu bebeluşul prin Las Vegas, nu se va prăbuşi în găleata cu admiraţie.
Fiecare dintre cei trei protagonişti îşi poartă crucea cu aplomb, într-o continuare (atât de ameţită, că-i dispare orice inhibiţie!) a lungii serii de comedii cu loseri trăsniţi în roluri principale. Anul trecut ne-a dat excelentul Tropical Thunder, iar anul acesta am putut deja vedea un alt buddy movie de calitate, Caut cavaler de onoare. Iată că nu ieşim din universul colorat, stresant şi plin de excese al nunţilor, căci aceasta este şi miza din Marea mahmureală. Dacă Paul Rudd trebuia să-şi găsească un best man pentru a-i fi alături la mult-aşteptata nuntă, Justin Bartha (îl ştiţi din cele două Comoara naţională) are trei cavaleri de onoare, dar hiper-tembeli, care-l pierd după o noapte de benchetuială din care nu-şi mai amintesc nimic-nimicuţa.
Cu Doug dispărut în misiune, Phil (tot mai celebrul Bradley Cooper), Stu (Ed Helms) şi Alan (Zach Galifianakis) trebuie să-şi reparcurgă traseul de cu o noapte în urmă, traseu plin de întâlniri demente, de la o divă chineză (vedeţi voi ce şi cum) în popoul gol la... Mike Tyson, care şi face ceea ce ştie mai bine.
Interesant la Marea mahmureală este că, deşi comedie despre ceea ce un bărbat ar numi "the best time of my life" (dar asta numai la cel puţin câteva luni de la marea distracţie), mahmureala lui Philips este interesantă şi pentru sexul slab şi mai puţin băutor de licori alcoolice: nu de alta, dar bărbaţii ies atât de terfeliţi din aventurile lor, încât n-ai cum să nu faci haz de necazul lor... De văzut în grup şi până la capăt, căci genericul curge pe un montaj de fotografii absolut mortale.
Comedie total ireverenţioasă (faţă de oricine şi orice), Marea mahmureală are toate şansele să nu prindă în România aşa cum a prins în Statele Unite, unde a dat pe spate critici, public, breaslă şi aşa mai departe, exact cum a făcut şi supra(şi nu super)-apreciatul Superbad. O scenă din film justifică, probabil, cvasi-imunitatea românilor la dezmăţuri americane: un client al celebrului hotelhotelului îi priveşte pe cei trei protagonişti totalmente trotilaţi şi le aruncă un "voi, ăştia de veniţi la Las Vegas ca s-o faceţi lată şi vă băgaţi într-o mulţime de buclucuri" de un dispreţ total. Pentru un individ care ştie şi ce-o să facă pe 12 martie 2015 poate că Marea mahmureală este într-adevăr o comedie totală, dar românul, deşi se va distra copios urmărind tribulaţiile celor trei (şi uneori patru) la plimbare cu bebeluşul prin Las Vegas, nu se va prăbuşi în găleata cu admiraţie.
Fiecare dintre cei trei protagonişti îşi poartă crucea cu aplomb, într-o continuare (atât de ameţită, că-i dispare orice inhibiţie!) a lungii serii de comedii cu loseri trăsniţi în roluri principale. Anul trecut ne-a dat excelentul Tropical Thunder, iar anul acesta am putut deja vedea un alt buddy movie de calitate, Caut cavaler de onoare. Iată că nu ieşim din universul colorat, stresant şi plin de excese al nunţilor, căci aceasta este şi miza din Marea mahmureală. Dacă Paul Rudd trebuia să-şi găsească un best man pentru a-i fi alături la mult-aşteptata nuntă, Justin Bartha (îl ştiţi din cele două Comoara naţională) are trei cavaleri de onoare, dar hiper-tembeli, care-l pierd după o noapte de benchetuială din care nu-şi mai amintesc nimic-nimicuţa.
Cu Doug dispărut în misiune, Phil (tot mai celebrul Bradley Cooper), Stu (Ed Helms) şi Alan (Zach Galifianakis) trebuie să-şi reparcurgă traseul de cu o noapte în urmă, traseu plin de întâlniri demente, de la o divă chineză (vedeţi voi ce şi cum) în popoul gol la... Mike Tyson, care şi face ceea ce ştie mai bine.
Interesant la Marea mahmureală este că, deşi comedie despre ceea ce un bărbat ar numi "the best time of my life" (dar asta numai la cel puţin câteva luni de la marea distracţie), mahmureala lui Philips este interesantă şi pentru sexul slab şi mai puţin băutor de licori alcoolice: nu de alta, dar bărbaţii ies atât de terfeliţi din aventurile lor, încât n-ai cum să nu faci haz de necazul lor... De văzut în grup şi până la capăt, căci genericul curge pe un montaj de fotografii absolut mortale.
