Părerea criticului
Dacă repeţi o poantă, după ce şi-a făcut deja efectul, o să-ţi determini spectatorul să ridice o sprânceană şi să se deconecteze de la poveste. Iar dacă vii cu un remake, folosind aceiaşi actori, la numai doi ani diferenţă, remake pe care îl vinzi - însă - ca sequel, înseamnă că îţi vei pierde spectatorul. Care muşcă o dată momeala, dar a doua oară se învaţă minte. Acel spectator peste medie, care râde la gagurile rudimentare şi poantele încărcate sexual, dar care ar vrea şi umor de dialog, soluţii neaşteptate la nivel dramaturgic, şi nuanţe la strâmbăturile pe care ni le livrează non-stop Stu (Ed Helms), Phil (Bradley Cooper), Alan (Zach Galifianakis) şi dl. Chow (Ken Jeong, care îşi tot dă jos chiloţii de la primul film încoace).
Remake vândut ca sequel
E dezamăgitor să regăseşti toate punctele plotului din Marea mahmureală în al doilea film. Dacă formula aleasă în prima variantă a fost câştigătoare, scenariştii (cinci la număr, printre care şi regizorul Todd Phillips) au copiat la indigo în Hangover Part II toate amorsele şi twisturile filmului anterior, au mai scris câteva gaguri, au vopsit leopardu'... ăăă, personajele, dând impresia că sunt noi şi au predat scenariul. Lucrurile se întâmplă exact la fel ca prima dată, cu mici retuşuri pe ici pe colo, doar că în loc de Las Vegas, iată avem Bangkok-ul, aşa încât nu mai e nimic care să ne surprindă.
La rând pentru însurătoare este acum Stu, a cărui logodnică este thailandeză (Jamie Chung, oricum prea frumoasă, delicată şi bogată ca să fie credibilă în rolul perechii tăntălăului Stu) - aşa că va face nunta în Thailanda. Stu evită o petrecere a burlacilor, ca să nu păţească şi el ce a tras Doug (Justin Bartha) în primul film, dar îşi invită la nuntă prietenii. Doug e însurat şi aşteaptă un copil, Alan prizează şi mai mult, iar Phil se plimbă prin cadru cu un bebeluş, probabil al lui (această apariţie e lăsată în coadă de peşte - nu e debutul nici vreunui subplot). Înainte de ceremonie cei patru prieteni ies pe plajă, undeva în Golful Thailandei, la o bere. Istoria se repetă. Din nou se trezesc fără să-şi mai aducă aminte nimic, tocmai în Bangkok, şi cu un om lipsă din ecuaţie. Lui Justin Bartha iar i se ia partitura, în sensul că personajul lui, Doug, nu intră nici de data asta în aventură. Cei trei rămaşi vor fi nevoiţi să reia traseul din noaptea anterioară pentru a-şi da seama ce s-a întâmplat şi pentru a-l face pe Stu să ajungă la timp la nuntă.
Și, de aici, o cascadă de peripeţii, caraghioslâcuri, comic de situaţie, un animal în sfârşit cu o partitură (faţă de tigrul lui Mike Tyson) - e vorba despre o maimuţică dealer de droguri, nuditate, dar sex neexplicit, într-o falsă pudoare dictată de rigorile difuzării N 15 (nerecomandat sub 15 ani), transsexuali şi călugări budhişti, un twist de care oricum nu mai eram foarte interesaţi întrucât ştiam finalul, de vreme ce reţeta a fost respectată riguros, totul plonjând (nu e întâmplător folosit termenul) într-un deznodământ cu rezolvări succesive ale tuturor problemelor. Nu rataţi fotografiile care rulează simultan cu genericul, întrucât dau indicii despre ce s-a întâmplat în noaptea pe care cei trei prieteni nu şi-o mai aduc aminte.
Ca o concluzie, veţi avea foarte multe motive de râs la Hangover 2, dar după ce povestea se termină, cred că va cădea în uitare.
Remake vândut ca sequel
E dezamăgitor să regăseşti toate punctele plotului din Marea mahmureală în al doilea film. Dacă formula aleasă în prima variantă a fost câştigătoare, scenariştii (cinci la număr, printre care şi regizorul Todd Phillips) au copiat la indigo în Hangover Part II toate amorsele şi twisturile filmului anterior, au mai scris câteva gaguri, au vopsit leopardu'... ăăă, personajele, dând impresia că sunt noi şi au predat scenariul. Lucrurile se întâmplă exact la fel ca prima dată, cu mici retuşuri pe ici pe colo, doar că în loc de Las Vegas, iată avem Bangkok-ul, aşa încât nu mai e nimic care să ne surprindă.
La rând pentru însurătoare este acum Stu, a cărui logodnică este thailandeză (Jamie Chung, oricum prea frumoasă, delicată şi bogată ca să fie credibilă în rolul perechii tăntălăului Stu) - aşa că va face nunta în Thailanda. Stu evită o petrecere a burlacilor, ca să nu păţească şi el ce a tras Doug (Justin Bartha) în primul film, dar îşi invită la nuntă prietenii. Doug e însurat şi aşteaptă un copil, Alan prizează şi mai mult, iar Phil se plimbă prin cadru cu un bebeluş, probabil al lui (această apariţie e lăsată în coadă de peşte - nu e debutul nici vreunui subplot). Înainte de ceremonie cei patru prieteni ies pe plajă, undeva în Golful Thailandei, la o bere. Istoria se repetă. Din nou se trezesc fără să-şi mai aducă aminte nimic, tocmai în Bangkok, şi cu un om lipsă din ecuaţie. Lui Justin Bartha iar i se ia partitura, în sensul că personajul lui, Doug, nu intră nici de data asta în aventură. Cei trei rămaşi vor fi nevoiţi să reia traseul din noaptea anterioară pentru a-şi da seama ce s-a întâmplat şi pentru a-l face pe Stu să ajungă la timp la nuntă.
Și, de aici, o cascadă de peripeţii, caraghioslâcuri, comic de situaţie, un animal în sfârşit cu o partitură (faţă de tigrul lui Mike Tyson) - e vorba despre o maimuţică dealer de droguri, nuditate, dar sex neexplicit, într-o falsă pudoare dictată de rigorile difuzării N 15 (nerecomandat sub 15 ani), transsexuali şi călugări budhişti, un twist de care oricum nu mai eram foarte interesaţi întrucât ştiam finalul, de vreme ce reţeta a fost respectată riguros, totul plonjând (nu e întâmplător folosit termenul) într-un deznodământ cu rezolvări succesive ale tuturor problemelor. Nu rataţi fotografiile care rulează simultan cu genericul, întrucât dau indicii despre ce s-a întâmplat în noaptea pe care cei trei prieteni nu şi-o mai aduc aminte.
Ca o concluzie, veţi avea foarte multe motive de râs la Hangover 2, dar după ce povestea se termină, cred că va cădea în uitare.
