Părerea criticului
Dacă vreţi să o vedeţi pe Sandra Bullock încercând să scape de o alună ce i-a intrat în nară, ori pe supraponderala Melissa McCarthy căzând grămadă de pe un gard în urmărirea unui dealer, The Heat/Captură la dublu este filmul vostru.
Trebuie să spunem din capul locului că genul de umor al lui The Heat e facil, de tipul gagurilor, mizând mult pe scălămbăielile şi strâmbăturile protagonistelor. Totuşi, glumele nesărate (în unele cazuri şi pentru că sunt clişeistice) sunt alternate de câteva ori cu momente absolut delicioase.
Ne-a plăcut Melissa McCarthy în Bridesmaids/Domnişoare de onoare şi Identity Thief/Hoaţa de identitate, şi de atunci am vrut să o revedem într-un nou film. Acum avem ocazia; mai mult, o secondează pe Sandra Bullock, formula fiind una câştigătoare, căci între cele două actriţe este o bună chimie.
Dar cam tot ce am învăţat din filme despre procedurile poliţieneşti, ne dezvaţă această comedioară poliţistă, în care agenta FBI Sarah Ashburn (Bullock) şi poliţista Shannon (McCarthy) sunt puse de scenaristă să acţioneze destul de amatoriceşte, doar pentru a ne mai smulge câteva zâmbete. E deranjant că scenarista Katie Dippold (cu experienţă în scrierea serialului TV Parks and Recreation) se foloseşte rudimentar de formula din producţiile de tip „buddy film”. Scenarista le face forţat diametral opuse pe cele două reprezentante ale legii - tocmai pentru a ne arăta cu degetul cât de tare trebuie să ne amuzăm că cele două femei sunt obligate să facă echipă. Formula „poliţistul bun + poliţistul rău e luată ad literam de scenaristă - aşa că iat-o pe Bullock agentă FBI ca la carte, spilcuită, genul şef de promoţie şi pe McCarthy poliţista dintr-o bucată, ce aplică legea străzii, lălâie şi tare de gură.
Sunt şi secvenţe în care umorul ar fi putut să crească, altele în care poantele pot fi sursă bună de inspiraţie pentru spectatori. Trailerele ce s- au lansat până acum au prins mare parte dintre secvenţele tari, însă. Scenarista Katie Dippold nu are niciun Dumnezeu, şi se ia de tot ce se poate, de frică - probabil - să nu dea greş în efortul de a ne amuza: se ia de „bărbăţia” şefului poliţistei Shannon (McCarthy) - secvenţa cu căutarea „biluţelor” şefului e magistrală, de faţa agentei Ashburn (chiar aşa, oare cum reuşeşte să-şi epileze aşa de bine faţa?), de anatomia feminină, chiar şi de afecţiunile genetice etc.
Pe de altă parte, sunt momente din firul acţiunii ce nu duc nicăieri - ca îmbarcarea familiei lui Shannon într-o camionetă - căutându-se doar efectul comic dat de înghesuirea unei familii numeroase (plus a unui dog german) într-un spaţiu strâmt.
Per total, The Heat îi poate capta deplin pe spectatorii care nu merg cu aşteptări foarte mari.
Trebuie să spunem din capul locului că genul de umor al lui The Heat e facil, de tipul gagurilor, mizând mult pe scălămbăielile şi strâmbăturile protagonistelor. Totuşi, glumele nesărate (în unele cazuri şi pentru că sunt clişeistice) sunt alternate de câteva ori cu momente absolut delicioase.
Ne-a plăcut Melissa McCarthy în Bridesmaids/Domnişoare de onoare şi Identity Thief/Hoaţa de identitate, şi de atunci am vrut să o revedem într-un nou film. Acum avem ocazia; mai mult, o secondează pe Sandra Bullock, formula fiind una câştigătoare, căci între cele două actriţe este o bună chimie.
Dar cam tot ce am învăţat din filme despre procedurile poliţieneşti, ne dezvaţă această comedioară poliţistă, în care agenta FBI Sarah Ashburn (Bullock) şi poliţista Shannon (McCarthy) sunt puse de scenaristă să acţioneze destul de amatoriceşte, doar pentru a ne mai smulge câteva zâmbete. E deranjant că scenarista Katie Dippold (cu experienţă în scrierea serialului TV Parks and Recreation) se foloseşte rudimentar de formula din producţiile de tip „buddy film”. Scenarista le face forţat diametral opuse pe cele două reprezentante ale legii - tocmai pentru a ne arăta cu degetul cât de tare trebuie să ne amuzăm că cele două femei sunt obligate să facă echipă. Formula „poliţistul bun + poliţistul rău e luată ad literam de scenaristă - aşa că iat-o pe Bullock agentă FBI ca la carte, spilcuită, genul şef de promoţie şi pe McCarthy poliţista dintr-o bucată, ce aplică legea străzii, lălâie şi tare de gură.
Sunt şi secvenţe în care umorul ar fi putut să crească, altele în care poantele pot fi sursă bună de inspiraţie pentru spectatori. Trailerele ce s- au lansat până acum au prins mare parte dintre secvenţele tari, însă. Scenarista Katie Dippold nu are niciun Dumnezeu, şi se ia de tot ce se poate, de frică - probabil - să nu dea greş în efortul de a ne amuza: se ia de „bărbăţia” şefului poliţistei Shannon (McCarthy) - secvenţa cu căutarea „biluţelor” şefului e magistrală, de faţa agentei Ashburn (chiar aşa, oare cum reuşeşte să-şi epileze aşa de bine faţa?), de anatomia feminină, chiar şi de afecţiunile genetice etc.
Pe de altă parte, sunt momente din firul acţiunii ce nu duc nicăieri - ca îmbarcarea familiei lui Shannon într-o camionetă - căutându-se doar efectul comic dat de înghesuirea unei familii numeroase (plus a unui dog german) într-un spaţiu strâmt.
Per total, The Heat îi poate capta deplin pe spectatorii care nu merg cu aşteptări foarte mari.
