un film pentru care, actrita principala, Olivia De Havilland, a luat pe deplina dreptate Oscarul. Filmul relateaza povestea lui Catherine Sloper, fata unui renumit chirurg, cu o pozitie sociala si economica foarte buna,
Mama lui Catherine, care a decedat, era o femeie foarte frumoasa iar fata nu a mostenit nimic din calitatile mamei. Este uratica, lipsita de gratie, nu dovedeste interés pentru nimic. Singura sa calitate este ca brodeaza foarte frumos.
Venitul pe care il va avea dupa casatorie o face atractiva pentru Morris Townsend, un tanar care nu a muncit niciodata si care si-a cheltuit averea, lasata de parinti, in calatorii.
Jocul Oliviei de Havilland este impresionant, caci la inceput ai in fata o fata insignificanta, uratica, cu o vestimentatie modesta, cenusie, asa cum insasi Catherine este.
Pe masura ce i se da speranta ca este iubita, fata ei, prinde culoare si viata. Si chiar daca pieptanatura ei este tot sobra, ea nu mai pare atat de saracacioasa.
In finalul filmului avem in fata o alta Catherine, impozanta, dura.
Si chiar daca tatal a fost criticat de public eu, nu pot sa nu-l inteleg. Replica lui este plina de durerea unui parinte care vede ca singurul lui copil este mediocru si nu a mostenit nimic nici de la el, nici de la mama: I've known you all your life and I've yet to see you learn anything. With one exception, my dear. You embroider neatly. Nota 9
violeta_todica
pe 20 Aprilie 2017 19:05
Expresia artei cinematografice din epoca ei de aur.
Este un adevarat balsam pentru suflet sa urmaresti astfel de filme.
Excelenta regia,scenariul si superba interpretarea actorilor,in special Olivia De Havilland si Montgomery Clift!
GabrielaSirbu
pe 24 Martie 2016 15:59
E o bucurie - personala - sa revad asemenea filme!!! aseara pe tvr2 la TELECINEMATECA. =10 stelute STRAlucitaore.
cezarika21
pe 24 Martie 2016 07:25
În America anilor 1850 un conflict îi opune pe un tată bogat și prea protector și pe un vânător de zestre, rănind sentimentele unei fete fragile și naive. Insensibilitatea cu care este tratată de ambii bărbați o transformă iremediabil pe Catherine Sloper într-o femeie rece și austeră. Căldura simțită de public la început va deveni o răceală înghețată înspre final, stârnind fiori pe șira spinării.
Drama extraordinară care se derulează pe ecran este puternică și convingătoare, dirijată cu o mână sigură de William Wyler, după toate regulile artei cinematografice, și cu interpretări remarcabile ale Oliviei de Havilland (fragila Catherine) și a lui Ralph Richardson (tatăl protector). De partea cealaltă a baricadei, Montgomery Clift (vânătorul de zestre) conferă ambiguitate unuia dintre cele mai antipatice roluri jucate în întreaga sa carieră. Interpretările de o calitate excepțională transmit spectatorilor emoții artistice profunde, impresionând prin realismul lor.
Recunoscându-i-se valoarea artistică, ”The Heiress” a fost selectat în anul 1996 de Biblioteca Congresului American pentru păstrarea în Registrul Național de Film al SUA, fiind considerat ”semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.
kakapo
pe 01 Februarie 2014 14:13
...chiar daca nu ar fi castigat Oscarul pentru rolul sau din acest film, Olivia De Havilland a reusit sa surprinda prin interpretarea unei domnisoare dintr-o familie foarte bogata, foarte atent controlata de severul ei tata si foarte intens curtata de un tanar interesat mai mult de zestre si de mostenire decat de sentimentele si aspiratiile acesteia...de urmarit modul in care Olivia De Havilland a reusit sa surprinda si sa exprime, cu destula finete, frustrarile, autoritatea parintelui si dezamagirea provocata de descoperirea adevarului...
lili22
pe 01 Octombrie 2013 07:41
Chiar daca regizat de unul care nu are pretentii si pe la jumatate ghicesti sfirsitul, ceea ce se tot intimpla in filmele americane.
cosmin_kedii
pe 22 Aprilie 2013 11:39
este un film frumos din epoca de aur a cinematografiei.
Rose
pe 16 Aprilie 2013 11:14
Filmul este o ecranizare a nuvelei "Piaţa Washington", de Henry James.
Interpretări deosebite ale Oliviei de Havilland şi a lui Montgomery Clift fac
acest film o realizare cinematografică de prestigiu.
cosmin742000
pe 13 Martie 2013 13:00
O drama romantica foarte buna , cu Olivia de Havilland intr-o interpretare de exceptie.
Iulidesprefilme
pe 04 Septembrie 2012 21:12
O poveste mişcătoare, de adâncime sufletească, foarte bine jucată de Havilland, actriţă care-şi trăieşte rolul şi de Clift, mereu percutant.
Am revăzut povestea şi nu mi-am schimbat părerea...Deşi filmul este alb-negru, deşi abordează tema clasică a vânătorului de zestre, totuşi a avut motive să-mi ţină atenţia trează...Filmul are coerenţă, cursivitate; scenele, replicile curg unse şi dacă pierzi una semnificativă, scapi o nuanţă...Imaginea surprinde atent orice gest, orice mişcare sau grimasă a Catherinei, băţoşenia tatălui, gentileţea mătuşii, viclenia abil ascunsă a lui Morris (parcă aparatul de filmat nu vrea să-l privească direct în faţă! îl surprinde mai mult din profil şi îi arată privirea sugestivă doar atunci când fata îi spune că e hotărâtă să renunţe la avere)
În plus, de remarcat câte nuanţe sunt în interpretarea Oliviei de Havilland: urâţenia, sfioşenia, neîndemânarea, naivitatea se desluşesc pe chipul expresiv al actriţei. Două momente cruciale schimbă radical viaţa fetei demnă de compasiune: când tatăl o umileşte, reproşându-i că nu are nicio calitate (poate doar să brodeze) şi în noaptea când Morris n-a mai venit s-o ia...de atunci Catherine devine ALTA, iar actriţa schimbă şi registrul interpretării: vocea este gravă, atitudinea fermă. Fata doctorului nu-şi mai încheie rochia până-n gât, ci alege o rochie cu decolteu, dar decent, şi dă semne vizibile de maturizare, de fermitate...E parcă mai frumoasă, mai senină, dar rece (a devenit intransigentă ca tatăl ei), e resemnată, dar copleşită de durere, dezamăgire, tristeţe...
Ultimele gesturi sunt ale unei femei, pe drept, răzbunătoare: îl cheamă pe Morris, chipurile, să plece cu el, dar trage zăvorul la intrare, îşi încheie tacticoasă lucrul la gherghef, ia lampa şi urcă triumfătoare scările spre dormitor, lăsându-l pe tânăr la uşă să bată şi s-o strige pe nume, cu disperare. Catherine are satisfacţia că l-a făcut pe Morris să îndure chinul refuzului, al părăsirii...
Pentru rolul ei, Olivia de Havilland a obţinut cel de-al doilea premiu Oscar.
Mama lui Catherine, care a decedat, era o femeie foarte frumoasa iar fata nu a mostenit nimic din calitatile mamei. Este uratica, lipsita de gratie, nu dovedeste interés pentru nimic. Singura sa calitate este ca brodeaza foarte frumos.
Venitul pe care il va avea dupa casatorie o face atractiva pentru Morris Townsend, un tanar care nu a muncit niciodata si care si-a cheltuit averea, lasata de parinti, in calatorii.
Jocul Oliviei de Havilland este impresionant, caci la inceput ai in fata o fata insignificanta, uratica, cu o vestimentatie modesta, cenusie, asa cum insasi Catherine este.
Pe masura ce i se da speranta ca este iubita, fata ei, prinde culoare si viata. Si chiar daca pieptanatura ei este tot sobra, ea nu mai pare atat de saracacioasa.
In finalul filmului avem in fata o alta Catherine, impozanta, dura.
Si chiar daca tatal a fost criticat de public eu, nu pot sa nu-l inteleg. Replica lui este plina de durerea unui parinte care vede ca singurul lui copil este mediocru si nu a mostenit nimic nici de la el, nici de la mama: I've known you all your life and I've yet to see you learn anything. With one exception, my dear. You embroider neatly. Nota 9
Este un adevarat balsam pentru suflet sa urmaresti astfel de filme.
Excelenta regia,scenariul si superba interpretarea actorilor,in special Olivia De Havilland si Montgomery Clift!
Drama extraordinară care se derulează pe ecran este puternică și convingătoare, dirijată cu o mână sigură de William Wyler, după toate regulile artei cinematografice, și cu interpretări remarcabile ale Oliviei de Havilland (fragila Catherine) și a lui Ralph Richardson (tatăl protector). De partea cealaltă a baricadei, Montgomery Clift (vânătorul de zestre) conferă ambiguitate unuia dintre cele mai antipatice roluri jucate în întreaga sa carieră. Interpretările de o calitate excepțională transmit spectatorilor emoții artistice profunde, impresionând prin realismul lor.
Recunoscându-i-se valoarea artistică, ”The Heiress” a fost selectat în anul 1996 de Biblioteca Congresului American pentru păstrarea în Registrul Național de Film al SUA, fiind considerat ”semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.
Interpretări deosebite ale Oliviei de Havilland şi a lui Montgomery Clift fac
acest film o realizare cinematografică de prestigiu.
Am revăzut povestea şi nu mi-am schimbat părerea...Deşi filmul este alb-negru, deşi abordează tema clasică a vânătorului de zestre, totuşi a avut motive să-mi ţină atenţia trează...Filmul are coerenţă, cursivitate; scenele, replicile curg unse şi dacă pierzi una semnificativă, scapi o nuanţă...Imaginea surprinde atent orice gest, orice mişcare sau grimasă a Catherinei, băţoşenia tatălui, gentileţea mătuşii, viclenia abil ascunsă a lui Morris (parcă aparatul de filmat nu vrea să-l privească direct în faţă! îl surprinde mai mult din profil şi îi arată privirea sugestivă doar atunci când fata îi spune că e hotărâtă să renunţe la avere)
În plus, de remarcat câte nuanţe sunt în interpretarea Oliviei de Havilland: urâţenia, sfioşenia, neîndemânarea, naivitatea se desluşesc pe chipul expresiv al actriţei. Două momente cruciale schimbă radical viaţa fetei demnă de compasiune: când tatăl o umileşte, reproşându-i că nu are nicio calitate (poate doar să brodeze) şi în noaptea când Morris n-a mai venit s-o ia...de atunci Catherine devine ALTA, iar actriţa schimbă şi registrul interpretării: vocea este gravă, atitudinea fermă. Fata doctorului nu-şi mai încheie rochia până-n gât, ci alege o rochie cu decolteu, dar decent, şi dă semne vizibile de maturizare, de fermitate...E parcă mai frumoasă, mai senină, dar rece (a devenit intransigentă ca tatăl ei), e resemnată, dar copleşită de durere, dezamăgire, tristeţe...
Ultimele gesturi sunt ale unei femei, pe drept, răzbunătoare: îl cheamă pe Morris, chipurile, să plece cu el, dar trage zăvorul la intrare, îşi încheie tacticoasă lucrul la gherghef, ia lampa şi urcă triumfătoare scările spre dormitor, lăsându-l pe tânăr la uşă să bată şi s-o strige pe nume, cu disperare. Catherine are satisfacţia că l-a făcut pe Morris să îndure chinul refuzului, al părăsirii...
Pentru rolul ei, Olivia de Havilland a obţinut cel de-al doilea premiu Oscar.