Părerea criticului
Ryan Reynolds şi Samuel L. Jackson fac echipa pe marile ecrane, din 1 septembrie, în comedia de acţiune Hitman’s Bodyguard: Care pe care. Improbabila echipă aminteşte de cuplul comic Jerry Lewis-Dean Martin, şi a lor continuă ciondăneală şi tachinare.
Este prima dată când meseria devine un coşmar pentru cel mai bun agent de protecţie din lume (Ryan Reynolds), atunci când primeşte misiunea de a-l apăra pe inamicul său nr. 1, un notoriu asasin plătit (Samuel L. Jackson). Neobositul bodyguard şi explozivul criminal au fost rivali toată viaţa, însă acum trebuie să reziste împreună 24 de ore şi să înveţe să colaboreze. Cei doi au chimie bună, atenuând conceptul scenaristic ce urmează rețeta: Reynolds e ”the straight guy” - corect, educat, mereu pregătit și mereu cu un plan făcut ca la școală (asta pe lângă faptul că e un luptător invincibil), iar Jackson e băiatul de cartier îmbătrânit în închisori și delicte, cu aceleași glume răsuflate și mereu imprevizibil (cu toate că arată, într-un flashback, un trecut dureros în care chiar a luptat împotriva nedreptății).
Ce frapează la Hitman’s Bodyguard: Care pe care este dihotomia dintre cât de grav e fondul poveştii şi cât de explozivă comedia. Ai impresia că, urmărind Hitman’s Bodyguard: Care pe care, vezi - de fapt - două filme. Cu asasini plătiți și cu scene cât se poate de tenebroase, în care un dictator ex-sovietic își asasinează oponenții, ba chiar cu tribunalul de la Haga - o instituție cât se poate de serioasă - filmul promite un ton grav. Însă, pe parcurs, vedem că o miză mai mare e în joc, şi anume un cuplu comic. Cele două la un loc nu fac un întreg mai presus decât suma părților, ci mai degrabă o combinație uşor stranie, care provoacă spectatorilor emoţii intense, dar mai ales din game opuse.
Scenele de acţiune sunt tratate cu toată seriozitatea. Fanii urmăririlor de mașini vor fi plăcut surprinşi, filmul stând cot la cot (la acest capitol) cu producţii din liga James Bond sau chiar Fast and Furious. Un plus pentru scenele cu maşini este faptul că acestea se petrec pe străzile pitorești ale Europei, mai precis ale Amsterdamului, și nu lipsește niciun ingredient - mașini puternice, mașini obișnuite, răsturnări, explozii. Iubitorii mărcii se vor simți flatați văzând Fordul Focus C-Max băgând în șanț modele Mercedes, Audi, BMW. Nici scenele cu arme de foc nu lipsesc, unele mai dramatice iar altele frizând ridicolul, cu efect comic garantat. Aşadar, e un pariu reușit plasarea acţiunii în Europa. Și Olanda și Bulgaria sunt pitorești și o alternativă binevenită la ghetou sau la peluzele Coastei de Vest. Scenele coregrafice de luptă corp la corp sunt mai mereu punctate de poante.
Actorii secundari sunt şi ei un plus - Joaquim de Almeida este un villain european mediteranean, iar personajul Gary Oldman este o combinație reușită de Lev Tolstoi și fost lider comunist. În plus, o galerie întreagă de actori est și vest europeni completează cu succes distribuția. Salma Hayek, pe post de soţie letală, are momente de neuitat.
Hitman’s Bodyguard: Care pe care mută Lethal Weapon pe canalele Amsterdamului. Și, totuși, dezvoltând în același timp un subiect atât de interesant și chiar sensibil pe latura dramatică, precum cazurile unor victime ale unui dictator ex-sovietic, Hitman’s Bodyguard îţi dă senzația că vezi simultan două filme diferite pe același subiect.
Este prima dată când meseria devine un coşmar pentru cel mai bun agent de protecţie din lume (Ryan Reynolds), atunci când primeşte misiunea de a-l apăra pe inamicul său nr. 1, un notoriu asasin plătit (Samuel L. Jackson). Neobositul bodyguard şi explozivul criminal au fost rivali toată viaţa, însă acum trebuie să reziste împreună 24 de ore şi să înveţe să colaboreze. Cei doi au chimie bună, atenuând conceptul scenaristic ce urmează rețeta: Reynolds e ”the straight guy” - corect, educat, mereu pregătit și mereu cu un plan făcut ca la școală (asta pe lângă faptul că e un luptător invincibil), iar Jackson e băiatul de cartier îmbătrânit în închisori și delicte, cu aceleași glume răsuflate și mereu imprevizibil (cu toate că arată, într-un flashback, un trecut dureros în care chiar a luptat împotriva nedreptății).
Ce frapează la Hitman’s Bodyguard: Care pe care este dihotomia dintre cât de grav e fondul poveştii şi cât de explozivă comedia. Ai impresia că, urmărind Hitman’s Bodyguard: Care pe care, vezi - de fapt - două filme. Cu asasini plătiți și cu scene cât se poate de tenebroase, în care un dictator ex-sovietic își asasinează oponenții, ba chiar cu tribunalul de la Haga - o instituție cât se poate de serioasă - filmul promite un ton grav. Însă, pe parcurs, vedem că o miză mai mare e în joc, şi anume un cuplu comic. Cele două la un loc nu fac un întreg mai presus decât suma părților, ci mai degrabă o combinație uşor stranie, care provoacă spectatorilor emoţii intense, dar mai ales din game opuse.
Scenele de acţiune sunt tratate cu toată seriozitatea. Fanii urmăririlor de mașini vor fi plăcut surprinşi, filmul stând cot la cot (la acest capitol) cu producţii din liga James Bond sau chiar Fast and Furious. Un plus pentru scenele cu maşini este faptul că acestea se petrec pe străzile pitorești ale Europei, mai precis ale Amsterdamului, și nu lipsește niciun ingredient - mașini puternice, mașini obișnuite, răsturnări, explozii. Iubitorii mărcii se vor simți flatați văzând Fordul Focus C-Max băgând în șanț modele Mercedes, Audi, BMW. Nici scenele cu arme de foc nu lipsesc, unele mai dramatice iar altele frizând ridicolul, cu efect comic garantat. Aşadar, e un pariu reușit plasarea acţiunii în Europa. Și Olanda și Bulgaria sunt pitorești și o alternativă binevenită la ghetou sau la peluzele Coastei de Vest. Scenele coregrafice de luptă corp la corp sunt mai mereu punctate de poante.
Actorii secundari sunt şi ei un plus - Joaquim de Almeida este un villain european mediteranean, iar personajul Gary Oldman este o combinație reușită de Lev Tolstoi și fost lider comunist. În plus, o galerie întreagă de actori est și vest europeni completează cu succes distribuția. Salma Hayek, pe post de soţie letală, are momente de neuitat.
Hitman’s Bodyguard: Care pe care mută Lethal Weapon pe canalele Amsterdamului. Și, totuși, dezvoltând în același timp un subiect atât de interesant și chiar sensibil pe latura dramatică, precum cazurile unor victime ale unui dictator ex-sovietic, Hitman’s Bodyguard îţi dă senzația că vezi simultan două filme diferite pe același subiect.
