Părerea criticului
Probabil că aceasta e cea mai bună strategie: să îţi micşorezi aşteptările citind cronicile negative şi apoi să te distrezi de minune la cinema! Aşa am făcut în cazul lui The Hobbit, iar rezultatul a fost o distracţie pe cinste. La două ore şi 40 de minute, The Hobbit: An Unexpected Journey/Hobbitul: O călătorie neaşteptată este într-adevăr prea lung, dar o dată ce-ai trecut de prima oră, în care nu faci altceva decât să cunoşti 13 pitici, să le afli povestea şi să te pregăteşti de marea călătorie, ritmul se intensifică şi ai să te amuzi şi înfiori alături de călătoriile extreme ale simpaticului Bilbo (Martin Freeman).
Probabil eşti şi tu, ca mulţi alţii, fanul trilogiei Stăpânul inelelor. Încă de la primul cadru The Hobbit te aruncă din nou în Pământul de Mijloc, iar Peter Jackson are grijă să se folosească de personaje familiare, precum elfii Galadriel şi Elrond, interpretaţi de aceiaşi Cate Blanchett şi Hugo Weaving, pentru ca legăturile dintre cele două trilogii să fie cât mai strânse. Peisajele superbe ale Noii Zeelande, muzica excelentă şi efectele speciale gândite pentru un ecran cât mai mare cu siguranţă o să-ţi facă vizita la cinema plăcută, chiar dacă poate o să cârcoteşti la sfârşit că premiera de vineri nu era intensitatea aventurilor Frăţiei inelului.
Fii primul care vede Hobbitul! Cumpără bilet ACUM de pe Cinemagia!
Adevărul este că ideea de a transforma o carte de nici 300 de pagini într-o trilogie de aproximativ opt ore poate părea ciudată. Primul The Hobbit acoperă aproximativ 100 de pagini din volumul scris de J.R.R. Tolkien ca preambul al marii aventuri a lui Frodo, Aragorn şi a prietenilor lor, dar eu îţi spun că nu m-am plictisit nici măcar o clipă. Peter Jackson schimbă adesea tonul, iar Bilbo are parte de suficiente hopuri pe drum ca să te ţină atent şi să tresari în rând cu el la întârlnirile cu orcii, goblinii şi... la fel de popularul Gollum. Cel puţin acesta are parte de câteva dintre cele mai tari scene din ecranizare, redevenind fiinţa de care nu ştii dacă să-ţi fie milă sau frică din trilogia anterioară.
Filmului nu-i lipseşte deloc umorul şi probabil că este, ca şi cartea, mult mai potrivit celor mici decât Stăpânul inelelor, dar nu te gândi că nu o să ai parte de secvenţe de luptă, de tensiune şi de întorsături de situaţie. De fapt este chiar admirabil cum Peter Jackson a reuşit să creeze, cu două surse literare atât de diferite diferite, o incursiune în Pământul de Mijloc atât de coerentă cu filmele anterioare. Ai parte de fiinţe supranaturale, iar uneori salvarea vine exact la ţanc (ceea ce te poate face să crezi că Dumnezeul Pământului de Mijloc îşi pune favoriţii în pericol doar cât să ai tu un pic de emoţie pe scaunul de cinema), dar The Hobbit este mult mai intens decât ne-am fi aşteptat după citirea cronicilor care îi desfiinţau tonul comic mult prea „exagerat”.
Martin Freeman este excelent în rolul lui Bilbo, micul hobbit care, fără să fie un Took, ci un Baggins, îşi dă seama că viaţa liniştită din Fundătură nu e pe placul său, şi acceptă să pornească spre Muntele Singuratic pentru a ajuta ceata de pitici condusă de Thorin (un Richard Armitage foarte impunător) să-şi recapete cetatea Erebor, locul de baştină controlat acum de înfiorătorul dragon Smaug. Cheia întregului film, Bilbo porneşte la drum aproape desconsiderat de pitici, care nu ştiu ce să creadă despre mititelul preocupat mai degrabă de confort decât de fapte de vitejie, dar curând îşi vor da seama că alegerea lui Gandalf a fost mai înţeleaptă decât s-ar fi aşteptat. Este şi multă emoţie în scenele când Bilbo dovedeşte că nu trebuie să fii mare ca să dai dovadă de curaj, iniţiativă şi loialitate.
Ce mai încoace şi încolo, Hobbitul: O călătorie neaşteptată mi-a plăcut şi sunt aproape sigur că o să-ţi placă şi ţie, atâta vreme cât nu te aştepţi la mai mult decât în filmele din trilogia Stăpânul inelelor inelelor. Poţi vedea blockbusterul pe ecranul IMAX (atenţie, doar în formatul 24 de cadre pe secundă!), iar în cinematografele Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Sun Plaza şi Grand Cinema Digiplex din Bucureşti poţi încerca şi versiunea 3D în 48 de cadre de secundă, susceptibilă să arunce pe ecran o claritate nemaivăzută care să-ţi permită observarea tuturor detaliilor gândite de imensa echipă de scenografi a lui Peter Jackson. Această versiune va fi pe ecrane cu începere de vineri, iar noi nu-ţi putem spune deocamdată câte din laudele şi criticile aduse ei sunt adevărate.
Probabil eşti şi tu, ca mulţi alţii, fanul trilogiei Stăpânul inelelor. Încă de la primul cadru The Hobbit te aruncă din nou în Pământul de Mijloc, iar Peter Jackson are grijă să se folosească de personaje familiare, precum elfii Galadriel şi Elrond, interpretaţi de aceiaşi Cate Blanchett şi Hugo Weaving, pentru ca legăturile dintre cele două trilogii să fie cât mai strânse. Peisajele superbe ale Noii Zeelande, muzica excelentă şi efectele speciale gândite pentru un ecran cât mai mare cu siguranţă o să-ţi facă vizita la cinema plăcută, chiar dacă poate o să cârcoteşti la sfârşit că premiera de vineri nu era intensitatea aventurilor Frăţiei inelului.
Fii primul care vede Hobbitul! Cumpără bilet ACUM de pe Cinemagia!
Adevărul este că ideea de a transforma o carte de nici 300 de pagini într-o trilogie de aproximativ opt ore poate părea ciudată. Primul The Hobbit acoperă aproximativ 100 de pagini din volumul scris de J.R.R. Tolkien ca preambul al marii aventuri a lui Frodo, Aragorn şi a prietenilor lor, dar eu îţi spun că nu m-am plictisit nici măcar o clipă. Peter Jackson schimbă adesea tonul, iar Bilbo are parte de suficiente hopuri pe drum ca să te ţină atent şi să tresari în rând cu el la întârlnirile cu orcii, goblinii şi... la fel de popularul Gollum. Cel puţin acesta are parte de câteva dintre cele mai tari scene din ecranizare, redevenind fiinţa de care nu ştii dacă să-ţi fie milă sau frică din trilogia anterioară.
Filmului nu-i lipseşte deloc umorul şi probabil că este, ca şi cartea, mult mai potrivit celor mici decât Stăpânul inelelor, dar nu te gândi că nu o să ai parte de secvenţe de luptă, de tensiune şi de întorsături de situaţie. De fapt este chiar admirabil cum Peter Jackson a reuşit să creeze, cu două surse literare atât de diferite diferite, o incursiune în Pământul de Mijloc atât de coerentă cu filmele anterioare. Ai parte de fiinţe supranaturale, iar uneori salvarea vine exact la ţanc (ceea ce te poate face să crezi că Dumnezeul Pământului de Mijloc îşi pune favoriţii în pericol doar cât să ai tu un pic de emoţie pe scaunul de cinema), dar The Hobbit este mult mai intens decât ne-am fi aşteptat după citirea cronicilor care îi desfiinţau tonul comic mult prea „exagerat”.
Martin Freeman este excelent în rolul lui Bilbo, micul hobbit care, fără să fie un Took, ci un Baggins, îşi dă seama că viaţa liniştită din Fundătură nu e pe placul său, şi acceptă să pornească spre Muntele Singuratic pentru a ajuta ceata de pitici condusă de Thorin (un Richard Armitage foarte impunător) să-şi recapete cetatea Erebor, locul de baştină controlat acum de înfiorătorul dragon Smaug. Cheia întregului film, Bilbo porneşte la drum aproape desconsiderat de pitici, care nu ştiu ce să creadă despre mititelul preocupat mai degrabă de confort decât de fapte de vitejie, dar curând îşi vor da seama că alegerea lui Gandalf a fost mai înţeleaptă decât s-ar fi aşteptat. Este şi multă emoţie în scenele când Bilbo dovedeşte că nu trebuie să fii mare ca să dai dovadă de curaj, iniţiativă şi loialitate.
Ce mai încoace şi încolo, Hobbitul: O călătorie neaşteptată mi-a plăcut şi sunt aproape sigur că o să-ţi placă şi ţie, atâta vreme cât nu te aştepţi la mai mult decât în filmele din trilogia Stăpânul inelelor inelelor. Poţi vedea blockbusterul pe ecranul IMAX (atenţie, doar în formatul 24 de cadre pe secundă!), iar în cinematografele Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Sun Plaza şi Grand Cinema Digiplex din Bucureşti poţi încerca şi versiunea 3D în 48 de cadre de secundă, susceptibilă să arunce pe ecran o claritate nemaivăzută care să-ţi permită observarea tuturor detaliilor gândite de imensa echipă de scenografi a lui Peter Jackson. Această versiune va fi pe ecrane cu începere de vineri, iar noi nu-ţi putem spune deocamdată câte din laudele şi criticile aduse ei sunt adevărate.
