Părerea criticului
Sub titlul oarecum anost si ambiguu de Vacanta se ascunde ultima comedie romantica semnata Nancy Meyers ("What Women Want", "Something gotta give"), despre depresiile de sarbatori, relatii si cat de greu e sa le pastrezi, barbatul ideal si vieti complicate, dar care se pot descurca si aranja de minune in numai doua saptamani.
Excelenta potriveala intre timing-ul lansarii (inca un sincron Romania-restul lumii cu aceasta ocazie), subiectul filmului si actorii folositi, combinatie care dovedeste inca o data ca Nancy Meyers stie foarte bine ce se doreste de la un film si, la fel de important, cand anume se doreste. Cine stie, poate ca ea a scris scenariul cu un scop foarte bine definit in minte, pentru ca "The Holiday" a reusit probabil sa micsoreze rata sinuciderilor din luna decembrie si sa creasca imens numarul celor care apeleaza la ultima tendinta in turism: schimbul de case.
Oricat de ciudat ar parea, doua femei, una din Anglia, cealalta din Statele Unite, decid simultan ca vor sa ia o pauza din marea complicatenie care a devenit viata lor si fac schimb de case. Mai exact, Amanda (Cameron Diaz), realizatoare de trailer-e pentru filme, pleaca spre iarna grea de langa Londra, iar Iris (Kate Winslet), jurnalista la "The Telegraph", zboara spre plajele insorite si palmierii din Los Angeles. Pentru doua minunate saptamani.
Si pentru ca "what's a woman without a man", in vietile celor doua apar ca prin minune (daca se poate vorbi de minuni in filmele lui Meyers) doi barbati noi, care le fac sa uite de un fost prieten (Edward Burns) in cazul Amandei, si de o iubire neimpartasita (sau insuficient impartasita) in cazul lui Iris. Prin urmare comedie romantica la patrat.
Si de aici face Meyers ce stie mai bine: amestecatura de replici amuzante, peisaje diverse si situatii nu neaparat trase de par si nici neaparat previzibile (desi se amesteca si o multime de clisee printre ele), intr-un film terapeutic in stare sa te faca sa privesti lumea cu ochi buni si curati.
Vacanta este in mod clar un film de vazut in doi, eventual cu mainile inclestate unul de celalalt, si, tot eventual, tintind floricele de porumb unul in gura celuilalt (ar fi destul de greu de repetat scena similara din "Children of Men", cea cu mingea de ping-pong), asta daca nu cumva se gaseste cineva care sa sforaie in jurul vostru. Langa mine a stat un barbat intre doua varste, care probabil nu s-a simtit suficient antrenat de elaboratele dialoguri romantice ale lui Meyers, asa ca a sforait insistent si la fel de elaborat la mai toate scenele, oricat de romantice, ceea ce a facut publicul din sala nu sa verse lacrimi, ci sa se tavaleasca de ras.
Ce-ar mai fi de spus despre aceasta comedie euroatlantica? Doar ca se bucura de o distributie neasteptat energica, cu o Cameron Diaz doar o urma exagerata si prea vioaie, cu o Kate Winslet sensibila si cam prea plangacioasa, un Jude Law credibil si atasant si un Jack Black pur si simplu simpatic. Filmul este o idee prea lung (peste doua ore), o idee prea lacrimogen, o idee fortat si fals, o idee prea dulceag, dar e decembrie si trecem cu vederea.
Excelenta potriveala intre timing-ul lansarii (inca un sincron Romania-restul lumii cu aceasta ocazie), subiectul filmului si actorii folositi, combinatie care dovedeste inca o data ca Nancy Meyers stie foarte bine ce se doreste de la un film si, la fel de important, cand anume se doreste. Cine stie, poate ca ea a scris scenariul cu un scop foarte bine definit in minte, pentru ca "The Holiday" a reusit probabil sa micsoreze rata sinuciderilor din luna decembrie si sa creasca imens numarul celor care apeleaza la ultima tendinta in turism: schimbul de case.
Oricat de ciudat ar parea, doua femei, una din Anglia, cealalta din Statele Unite, decid simultan ca vor sa ia o pauza din marea complicatenie care a devenit viata lor si fac schimb de case. Mai exact, Amanda (Cameron Diaz), realizatoare de trailer-e pentru filme, pleaca spre iarna grea de langa Londra, iar Iris (Kate Winslet), jurnalista la "The Telegraph", zboara spre plajele insorite si palmierii din Los Angeles. Pentru doua minunate saptamani.
Si pentru ca "what's a woman without a man", in vietile celor doua apar ca prin minune (daca se poate vorbi de minuni in filmele lui Meyers) doi barbati noi, care le fac sa uite de un fost prieten (Edward Burns) in cazul Amandei, si de o iubire neimpartasita (sau insuficient impartasita) in cazul lui Iris. Prin urmare comedie romantica la patrat.
Si de aici face Meyers ce stie mai bine: amestecatura de replici amuzante, peisaje diverse si situatii nu neaparat trase de par si nici neaparat previzibile (desi se amesteca si o multime de clisee printre ele), intr-un film terapeutic in stare sa te faca sa privesti lumea cu ochi buni si curati.
Vacanta este in mod clar un film de vazut in doi, eventual cu mainile inclestate unul de celalalt, si, tot eventual, tintind floricele de porumb unul in gura celuilalt (ar fi destul de greu de repetat scena similara din "Children of Men", cea cu mingea de ping-pong), asta daca nu cumva se gaseste cineva care sa sforaie in jurul vostru. Langa mine a stat un barbat intre doua varste, care probabil nu s-a simtit suficient antrenat de elaboratele dialoguri romantice ale lui Meyers, asa ca a sforait insistent si la fel de elaborat la mai toate scenele, oricat de romantice, ceea ce a facut publicul din sala nu sa verse lacrimi, ci sa se tavaleasca de ras.
Ce-ar mai fi de spus despre aceasta comedie euroatlantica? Doar ca se bucura de o distributie neasteptat energica, cu o Cameron Diaz doar o urma exagerata si prea vioaie, cu o Kate Winslet sensibila si cam prea plangacioasa, un Jude Law credibil si atasant si un Jack Black pur si simplu simpatic. Filmul este o idee prea lung (peste doua ore), o idee prea lacrimogen, o idee fortat si fals, o idee prea dulceag, dar e decembrie si trecem cu vederea.
