Părerea criticului
Am vazut "Orele" asigurat de prieteni ca o sa plang... N-am plans. Chiar deloc. Sa fi devenit atat de insensibil? Marea Arta ma lasa rece?... Nu cred.
"Orele" - regizat impecabil de Stephen Daldry ("Billy Elliott") si jucat superlativ de Nicole Kidman, Julianne Moore si Meryl Streep - este ecranizarea unui roman de Michael Cunningham. Nu l-am citit, dar presupun ca filmul nu e prea departe de carte. Si aici sta, cred, mica lui valoare cinematografica: "Orele" nu este "Mare Arta" - desi se inspira din Ea. Nu este un mare film - desi are "ticurile" sale (imagini frumoase, etc). Este (doar) un film bun - un fel de teatru bine (foarte bine) scris (David Hare), montat si splendid "acompaniat" de muzica lui Philip Glass.
Recunosc insa ca am plecat de la el nesatisfacut, desi - repet - Kidman face un rol impresionant (ca Virginia Woolf, cu nas cu tot), Moore este formidabila ca intotdeauna (inclusiv imbatranita cu 40 de ani), iar Streep e Streep... (Virginia lui Nicole m-a dus cu gandul lui Iris a lui Judy Dench - numai ca Murdoch suferea de Alzheimer, pe cand Woolf era chiar sonata.) Exista o aparitie de 5 minute a lui Toni Collette (in chip de gospodina care afla ca are un chist uterin), mai tulburatoare decat restul filmului cu tot cortegiul sau de scriitori, sinucideri etc.
Dar mai exista si o senzatie de demonstratie apasata (prea multe femei se saruta pe gura), de accelerare a concluziilor (cele trei povesti se intind pe durata unei singure zile), de aglomerare a "rimelor"... Cred ca exista teme facute sa ramana in paginile cartilor - si aceasta este una dintre ele. Un roman iti lasa timp sa revii, sa te gandesti, sa savurezi "minutele si secundele". "Orele" te grabesc, dar finalul spre care te grabesc este mult mai sarac in nuante.
"Orele" - regizat impecabil de Stephen Daldry ("Billy Elliott") si jucat superlativ de Nicole Kidman, Julianne Moore si Meryl Streep - este ecranizarea unui roman de Michael Cunningham. Nu l-am citit, dar presupun ca filmul nu e prea departe de carte. Si aici sta, cred, mica lui valoare cinematografica: "Orele" nu este "Mare Arta" - desi se inspira din Ea. Nu este un mare film - desi are "ticurile" sale (imagini frumoase, etc). Este (doar) un film bun - un fel de teatru bine (foarte bine) scris (David Hare), montat si splendid "acompaniat" de muzica lui Philip Glass.
Recunosc insa ca am plecat de la el nesatisfacut, desi - repet - Kidman face un rol impresionant (ca Virginia Woolf, cu nas cu tot), Moore este formidabila ca intotdeauna (inclusiv imbatranita cu 40 de ani), iar Streep e Streep... (Virginia lui Nicole m-a dus cu gandul lui Iris a lui Judy Dench - numai ca Murdoch suferea de Alzheimer, pe cand Woolf era chiar sonata.) Exista o aparitie de 5 minute a lui Toni Collette (in chip de gospodina care afla ca are un chist uterin), mai tulburatoare decat restul filmului cu tot cortegiul sau de scriitori, sinucideri etc.
Dar mai exista si o senzatie de demonstratie apasata (prea multe femei se saruta pe gura), de accelerare a concluziilor (cele trei povesti se intind pe durata unei singure zile), de aglomerare a "rimelor"... Cred ca exista teme facute sa ramana in paginile cartilor - si aceasta este una dintre ele. Un roman iti lasa timp sa revii, sa te gandesti, sa savurezi "minutele si secundele". "Orele" te grabesc, dar finalul spre care te grabesc este mult mai sarac in nuante.
