Părerea criticului
După ce în 2000 o făcea pe Juliette Binoche să cucerească un sat francez plin de fervoare religioasă cu extraordinarele ei deserturi în Chocolat, regizorul Lasse Hallström se întoarce pe un teritoriu familiar cu această ecranizare după bestsellerul "The Hundred-Foot Journey", scris de Richard C. Morais. Lupta se dă de această dată nu cu habotnicia, ci cu xenofobia, dar şi între stiluri culinare, căci filmul explorează conflictul iscat de deschiderea unui zgomotos restaurant indian peste drum de unul francez, într-un cochet orăşel de munte.
Dacă ai întreba un european, Helen Mirren este fără îndoială cel mai cunoscut nume de pe generic, în rolul lui Madame Mallory, înţepata proprietară a simandicosului restaurant Le Saule Pleureur. Dacă întrebi un indian în schimb, legendarul actor Om Puri îi ia faţa lui Mirren, iar în filmul lui Hallström îi fură actriţei oscarizate pentru The Queen o mulţime de scene. Cei doi actori levitează în jurul lui Manish Dayal, tânărul interpret al lui Hassan, bucătarul restaurantului Maison Mumbai, care va ajunge să impresioneze lumea întreagă cu măiestria combinaţiilor sale de arome culinare.
Puţine sunt filmele mai previzibile decât Război în bucătărie, dar în acelaşi timp puţine sunt cele care te fac mai eficient să le ierţi greşelile. Hallström are un ochi extraordinar pentru atmosferă şi se pricepe foarte bine să îşi piardă spectatorul printre superbele preparate, franceze sau indiene, atât de bine filmate încât mai că ai întinde mâna spre ecran pentru a te înfrupta din ele. Şi la capitolul umor Război în bucătărie stă foarte bine, iar aici excelează Om Puri, plin de energie şi aplomb în rolul lui Papa, tatăl lui Hassan şi patronul Maison Mumbai, gata să răspundă pe măsură perfidiilor lui Madame Mallory. Război în bucătărie discută convingător şi despre teama de necunoscut, dar şi despre rivalitate, încredere şi dorinţa sau puterea de a te schimba, de a deveni mai bun. Este unul dintre mai memorabile "feel good movies" ale acestei veri.
Dacă ai întreba un european, Helen Mirren este fără îndoială cel mai cunoscut nume de pe generic, în rolul lui Madame Mallory, înţepata proprietară a simandicosului restaurant Le Saule Pleureur. Dacă întrebi un indian în schimb, legendarul actor Om Puri îi ia faţa lui Mirren, iar în filmul lui Hallström îi fură actriţei oscarizate pentru The Queen o mulţime de scene. Cei doi actori levitează în jurul lui Manish Dayal, tânărul interpret al lui Hassan, bucătarul restaurantului Maison Mumbai, care va ajunge să impresioneze lumea întreagă cu măiestria combinaţiilor sale de arome culinare.
Puţine sunt filmele mai previzibile decât Război în bucătărie, dar în acelaşi timp puţine sunt cele care te fac mai eficient să le ierţi greşelile. Hallström are un ochi extraordinar pentru atmosferă şi se pricepe foarte bine să îşi piardă spectatorul printre superbele preparate, franceze sau indiene, atât de bine filmate încât mai că ai întinde mâna spre ecran pentru a te înfrupta din ele. Şi la capitolul umor Război în bucătărie stă foarte bine, iar aici excelează Om Puri, plin de energie şi aplomb în rolul lui Papa, tatăl lui Hassan şi patronul Maison Mumbai, gata să răspundă pe măsură perfidiilor lui Madame Mallory. Război în bucătărie discută convingător şi despre teama de necunoscut, dar şi despre rivalitate, încredere şi dorinţa sau puterea de a te schimba, de a deveni mai bun. Este unul dintre mai memorabile "feel good movies" ale acestei veri.
