Părerea criticului
Este unul dintre cele mai aşteptate filme ale sfârşitului de an, iar de vineri iată că Jocurile foamei: Revolta - Partea I/The Hunger Games: Mockingjay - Part 1 ne-o arată din nou pe Jennifer Lawrence în rolul lui Katniss Everdeen, cea care i-a adus milioane de fani în lumea întreagă. Filmul este o experienţă intensă în sala de cinema, dar nu reuşeşte să depăşească statutul de "introducere" a părţii finale a francizei, lăsând o impresie vag deranjantă mai ales pentru cei care au citit cărţile. Dar aceasta este o problemă universală pentru romanele ecranizate în două filme, o practică tot mai răspândită la Hollywood.
Ce ar trebui precizat de la început este faptul că Revolta - Partea I reprezintă o schimbare semnificativă de direcţie în franciză. Nu mai avem jocuri ale foamei, cu 24 de tribuţi hotărâţi să se ucidă în ring, ci politică, recuperare şi revoluţie. După experienţa traumatizantă din partea a doua a filmului, Katniss se trezeşte în Districtul 13, îngrozită să-şi dea seama că Peeta (Josh Hutcherson) este prizonier în Capitoliu, în mâinile nemilosului preşedinte Snow. Cu ajutorul regizorului Francis Lawrence şi al scenariştilor Danny Strong şi Peter Craig, aventura se transformă într-un joc de şah în care Katniss are de ales între a deveni regină sau un simplu pion. Este o miză cu bătaie lungă în întregul Panem, căci flacăra revoluţiei începe să cuprindă districtele şi, în ciuda ferocităţii înnăbuşirii revoltelor de către soldaţii Capitoliului, curând devine clar că în Panem nu va exista pace decât o dată cu prăbuşirea capitalei.
Pentru un blockbuster, Katniss Everdeen uimeşte încă o dată: puţine sunt personajele din producţiile de anvergură de la Hollywood mai complexe şi mai ofertante pentru un actor. De la fragilitatea din zilele ce urmează evadării, eroina ajunge să-şi asume rolul şi devine conştientă că în jurul său poate coagula toţi rebelii din districte. Cum spuneam, războiul este lăsat pentru ultima parte a francizei, căci acum este timpul pentru politică. Înconjurată de preşedinta Alma Coin (Julianne Moore), consilierul Plutarch Heavensbee (Philip Seymour Hoffman, la ultimul rol pe marele ecran, cu o dedicaţie pe genericul de final), maestrul ei Haymitch (Woody Harrelson) şi prietenul Gale (Liam Hemsworth), Katniss îşi asumă rolul de simbol al revoluţiei şi devine conştientă de implicaţiile şi complicaţiile unui alt Joc al foamei, în care nu trebuie să câştige un tribut, ci 12 districte trebuie să supravieţuiască oraşului-capitală.
Revolta - Partea I poate fi văzut ca entertainment de calitate sau ca o ecranizare reuşită, dar poate fi mai mult de atât. Publicul român ar putea fi cel mai deschis să sondeze aspectele relevante ale scenariului, mai ales prin prisma recentelor alegeri prezidenţiale, în care practicile dubioase ale unui anumit candidat şi ale unui anumit partid au făcut ca balanţa preferinţelor politice ale întregii ţări să se încline. Şi în filmul lui Francis Lawrence este vorba de acelaşi lucru: pentru o schimbare este nevoie de revoltă şi fiecare revoltă are nevoie de o voce. Katniss Everdeen devine această voce, iar ecranizarea se opreşte uneori să discute despre imagine, aparenţe, compromisuri, mesajul concis şi atractiv al politicii şi multe altele.
Pentru amatorii de acţiune, spunem de la început că premiera de vineri este mai puţin spectaculoasă decât cele două părţi anterioare, dar asta nu înseamnă deloc că amatorii de senzaţii tari vor ieşi dezamăgiţi de la film. Revolta - Partea I înlocuieşte acţiunea fizică şi cascadoriile cu tensiune, atmosferă şi un zgomot surd, dar tot mai puternic. Este liniştea "asurzitoare" dinaintea furtunii, muşchiul tensionat înaintea saltului mortal şi, cine ştie, secunda de repaus dinaintea prăbuşirii unei clădiri dinamitate. Revolta - Partea I este astfel promisiunea unei înfruntări spectaculoase în ultima parte a filmului (lansarea peste exact un an, pe 20 noiembrie 2015), dar exact prin acest aspect al său premiera este dezamăgitoare: doar tachinează, devenind o reclamă de 123 de minute a finalului dezlănţuit al seriei, în care soarta încercatului Panem va fi decisă o dată pentru totdeauna.
Ce ar trebui precizat de la început este faptul că Revolta - Partea I reprezintă o schimbare semnificativă de direcţie în franciză. Nu mai avem jocuri ale foamei, cu 24 de tribuţi hotărâţi să se ucidă în ring, ci politică, recuperare şi revoluţie. După experienţa traumatizantă din partea a doua a filmului, Katniss se trezeşte în Districtul 13, îngrozită să-şi dea seama că Peeta (Josh Hutcherson) este prizonier în Capitoliu, în mâinile nemilosului preşedinte Snow. Cu ajutorul regizorului Francis Lawrence şi al scenariştilor Danny Strong şi Peter Craig, aventura se transformă într-un joc de şah în care Katniss are de ales între a deveni regină sau un simplu pion. Este o miză cu bătaie lungă în întregul Panem, căci flacăra revoluţiei începe să cuprindă districtele şi, în ciuda ferocităţii înnăbuşirii revoltelor de către soldaţii Capitoliului, curând devine clar că în Panem nu va exista pace decât o dată cu prăbuşirea capitalei.
Pentru un blockbuster, Katniss Everdeen uimeşte încă o dată: puţine sunt personajele din producţiile de anvergură de la Hollywood mai complexe şi mai ofertante pentru un actor. De la fragilitatea din zilele ce urmează evadării, eroina ajunge să-şi asume rolul şi devine conştientă că în jurul său poate coagula toţi rebelii din districte. Cum spuneam, războiul este lăsat pentru ultima parte a francizei, căci acum este timpul pentru politică. Înconjurată de preşedinta Alma Coin (Julianne Moore), consilierul Plutarch Heavensbee (Philip Seymour Hoffman, la ultimul rol pe marele ecran, cu o dedicaţie pe genericul de final), maestrul ei Haymitch (Woody Harrelson) şi prietenul Gale (Liam Hemsworth), Katniss îşi asumă rolul de simbol al revoluţiei şi devine conştientă de implicaţiile şi complicaţiile unui alt Joc al foamei, în care nu trebuie să câştige un tribut, ci 12 districte trebuie să supravieţuiască oraşului-capitală.
Revolta - Partea I poate fi văzut ca entertainment de calitate sau ca o ecranizare reuşită, dar poate fi mai mult de atât. Publicul român ar putea fi cel mai deschis să sondeze aspectele relevante ale scenariului, mai ales prin prisma recentelor alegeri prezidenţiale, în care practicile dubioase ale unui anumit candidat şi ale unui anumit partid au făcut ca balanţa preferinţelor politice ale întregii ţări să se încline. Şi în filmul lui Francis Lawrence este vorba de acelaşi lucru: pentru o schimbare este nevoie de revoltă şi fiecare revoltă are nevoie de o voce. Katniss Everdeen devine această voce, iar ecranizarea se opreşte uneori să discute despre imagine, aparenţe, compromisuri, mesajul concis şi atractiv al politicii şi multe altele.
Pentru amatorii de acţiune, spunem de la început că premiera de vineri este mai puţin spectaculoasă decât cele două părţi anterioare, dar asta nu înseamnă deloc că amatorii de senzaţii tari vor ieşi dezamăgiţi de la film. Revolta - Partea I înlocuieşte acţiunea fizică şi cascadoriile cu tensiune, atmosferă şi un zgomot surd, dar tot mai puternic. Este liniştea "asurzitoare" dinaintea furtunii, muşchiul tensionat înaintea saltului mortal şi, cine ştie, secunda de repaus dinaintea prăbuşirii unei clădiri dinamitate. Revolta - Partea I este astfel promisiunea unei înfruntări spectaculoase în ultima parte a filmului (lansarea peste exact un an, pe 20 noiembrie 2015), dar exact prin acest aspect al său premiera este dezamăgitoare: doar tachinează, devenind o reclamă de 123 de minute a finalului dezlănţuit al seriei, în care soarta încercatului Panem va fi decisă o dată pentru totdeauna.
