Părerea criticului
Aproape de finalul lui Jocurile foamei: Revolta - Partea a II-a este o scenă în care sarcasticul Haymitch (Woody Harrelson) face o glumă. De-abia atunci spectatorul înţelege cât de sumbru, dar şi intens este acest ultim capitol al celebrei francize în care Katniss Everdeen (Jennifer Lawrence), o adolescentă fără posibilităţi dintr-un district sărac, declară război Capitoliului, capitala Panem-ului, o ţară totalitară a viitorului. Fanii francizei, pentru care o vizionare este din start obligatorie, vor rămâne impresionaţi de neaşteptata potrivire dintre tonul filmului şi cruntele evenimente recente de la Paris.
La lansarea părţii anterioare remarcam schimbarea de direcţie a seriei, a cărei parte a treia era un evident moment de respiro şi o "introducere" la dezlănţuirea finală. Revolta - Partea a II-a este exact dezlănţuirea necesară pentru un rămas-bun exploziv interesantei lumi create de Suzanne Collins. Înconjurată de rebeli, Katniss Everdeen pune ţinta pe preşedintele Snow, liderul pervers al Panem-ului şi simbolul perfect al unei mentalităţi ce refuză să pună semnul egal între toţi membrii societăţii. Alături de cei mai vajnici parteneri ai ei, Katniss ajunge în Capitoliul transformat într-un câmp de luptă şi se aruncă într-o bătălie de al cărei deznodământ depinde viitorul liber al naţiunii.
Din punctul de vedere al spectacolului vizual, Snow este răspunzător de un nou Joc al Foamei, căci Capitoliul este împânzit cu teribile capcane şi transformat într-un labirint în care moartea pândeşte la fiecare pas. Regizorul Francis Lawrence apasă până la refuz pedala tensiunii, câteva scene putându-i face pe spectatorii mai sensibili să tresară pe scaunul de cinema. Nici emoţia nu este uitată: ştim cu toţii ce relaţie au Katniss şi vechiul ei aliat Peeta (Josh Hutcherson) la începutul filmului, când eroina se recuperează după aproape fatalul atac al lui Peeta, a cărui minte este afectată de tortura suferită în Capitoliu. Replica "Real or not real" devine un leitmotiv al relaţiei lor, un adăpost emoţional a doi oameni care trebuie să se redescopere, învăţând să aibă încredere unul în celălalt.
Pe lângă tensiune, efecte speciale şi intensa goană pe străzile pustii ale impozantului Capitoliu, Revolta - Partea a II-a are şi un foarte ofertant aspect politic. Este unul dintre marile avantaje ale trilogiei lui Suzanne Collins şi probabil o explicaţie a faptului că, spre deosebire de alte serii scrise pentru adolescenţi, Jocurile foamei a prins atât de bine şi la publicul adult. Filmul discută inspirat despre ce înseamnă să fii lider, despre liber arbitru, libertate, responsabilitate şi teama de a face aceleaşi greşeli ca în trecut. Fanii cărţilor nu vor fi luaţi prin surprindere de punctul culminant al premierei de vineri, dar imaginile de pe ecran îi vor invita şi pe ei să tragă paralele între fictivul Panem şi realitatea politică românească a momentului, Jocurile foamei 4 fiind, din acest punct de vedere, mai relevant decât te-ai putea aştepta.
Înconjurată de tot ce are Hollywood-ul mai bun de oferit din punct de vedere tehnic, de la efecte speciale la costume şi scenografie, Jennifer Lawrence este din nou extrem de convingătoare în rolul celei transformate, fără voia ei, în simbolul revoluţiei şi al libertăţii. Şi Josh Hutcherson impresionează în rolul lui Peeta, iar chimia perfectă dintre cei doi actori nu face decât să sublinieze faptul că Liam Hemsworth, interpretul lui Gale, al treilea vârf al triunghiului amoros, este incapabil să emită vreo emoţie pe ecran. Julianne Moore şi Jena Malone sunt şi ele foarte bune, iar finalul francizei scoate în faţă o altă promiţătoare actriţă: Patina Miller, în rolul comandantului Paylor.
În contrast cu aventurile extreme din Capitoliu, finalul este un sirop aproape indigest, dar în stare să sublinieze din nou puterea de adaptare a uneia dintre cele mai ataşante eroine feminine din ultimele decenii de cinema.
La lansarea părţii anterioare remarcam schimbarea de direcţie a seriei, a cărei parte a treia era un evident moment de respiro şi o "introducere" la dezlănţuirea finală. Revolta - Partea a II-a este exact dezlănţuirea necesară pentru un rămas-bun exploziv interesantei lumi create de Suzanne Collins. Înconjurată de rebeli, Katniss Everdeen pune ţinta pe preşedintele Snow, liderul pervers al Panem-ului şi simbolul perfect al unei mentalităţi ce refuză să pună semnul egal între toţi membrii societăţii. Alături de cei mai vajnici parteneri ai ei, Katniss ajunge în Capitoliul transformat într-un câmp de luptă şi se aruncă într-o bătălie de al cărei deznodământ depinde viitorul liber al naţiunii.
Din punctul de vedere al spectacolului vizual, Snow este răspunzător de un nou Joc al Foamei, căci Capitoliul este împânzit cu teribile capcane şi transformat într-un labirint în care moartea pândeşte la fiecare pas. Regizorul Francis Lawrence apasă până la refuz pedala tensiunii, câteva scene putându-i face pe spectatorii mai sensibili să tresară pe scaunul de cinema. Nici emoţia nu este uitată: ştim cu toţii ce relaţie au Katniss şi vechiul ei aliat Peeta (Josh Hutcherson) la începutul filmului, când eroina se recuperează după aproape fatalul atac al lui Peeta, a cărui minte este afectată de tortura suferită în Capitoliu. Replica "Real or not real" devine un leitmotiv al relaţiei lor, un adăpost emoţional a doi oameni care trebuie să se redescopere, învăţând să aibă încredere unul în celălalt.
Pe lângă tensiune, efecte speciale şi intensa goană pe străzile pustii ale impozantului Capitoliu, Revolta - Partea a II-a are şi un foarte ofertant aspect politic. Este unul dintre marile avantaje ale trilogiei lui Suzanne Collins şi probabil o explicaţie a faptului că, spre deosebire de alte serii scrise pentru adolescenţi, Jocurile foamei a prins atât de bine şi la publicul adult. Filmul discută inspirat despre ce înseamnă să fii lider, despre liber arbitru, libertate, responsabilitate şi teama de a face aceleaşi greşeli ca în trecut. Fanii cărţilor nu vor fi luaţi prin surprindere de punctul culminant al premierei de vineri, dar imaginile de pe ecran îi vor invita şi pe ei să tragă paralele între fictivul Panem şi realitatea politică românească a momentului, Jocurile foamei 4 fiind, din acest punct de vedere, mai relevant decât te-ai putea aştepta.
Înconjurată de tot ce are Hollywood-ul mai bun de oferit din punct de vedere tehnic, de la efecte speciale la costume şi scenografie, Jennifer Lawrence este din nou extrem de convingătoare în rolul celei transformate, fără voia ei, în simbolul revoluţiei şi al libertăţii. Şi Josh Hutcherson impresionează în rolul lui Peeta, iar chimia perfectă dintre cei doi actori nu face decât să sublinieze faptul că Liam Hemsworth, interpretul lui Gale, al treilea vârf al triunghiului amoros, este incapabil să emită vreo emoţie pe ecran. Julianne Moore şi Jena Malone sunt şi ele foarte bune, iar finalul francizei scoate în faţă o altă promiţătoare actriţă: Patina Miller, în rolul comandantului Paylor.
În contrast cu aventurile extreme din Capitoliu, finalul este un sirop aproape indigest, dar în stare să sublinieze din nou puterea de adaptare a uneia dintre cele mai ataşante eroine feminine din ultimele decenii de cinema.
