Părerea criticului
The Hustle este unul dintre acele filme care pun criticii în dificultate: pentru publicul larg funcţionează, dar este de ajuns să zgârii doar un pic pojghiţa poleită pentru a găsi dedesubt ceva foarte... dirty rotten. Nu spunem mai multe şi nici campania de promovare a filmului nu ar trebui s-o facă, pentru că le-ar putea strica o mare parte din plăcere spectatorilor deja la curent cu producţia originală (de fapt şi ea un remake) pe care o actualizează Ticăloasele. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la comedia lansată vineri pe ecranele din întreaga ţară.
Anne Hathaway şi Rebel Wilson fac o echipă bună în The Hustle. Prima este Josephine, care are parte de o viaţă îndestulată într-o frumoasă vilă de pe Riviera franceză. Nu contează faptul că, ajutată de majordomul Alfred şi de o poliţistă coruptă, îşi rotunjeşte conturile escrocând bărbaţi mai mult sau mai puţin depravaţi sau imorali. Reversul sofisticatei şi versatei Josephine este Lonnie (Wilson), australiancă supraponderală specializată în escrocherii mărunte. Pentru a nu-şi strica afacerile reciproc, cele două fac un pariu: prima care păcăleşte un guru al internetului de 500.000 de dolari va rămâne stăpână pe Riviera, iar cealaltă îşi va lua tălpăşiţa. Evident, amândouă sunt gata de orice pentru a câştiga...
Dacă unora Ticăloasele li se va părea proaspăt şi original, alţii vor pricepe repede că este un film pe care l-au văzut deja. Este firesc că criticii să eticheteze Ticăloasele drept o crasă lipsă de originalitate (aşa şi este, de fapt), dar în acelaşi timp prea mulţi dintre ei uită că scopul pentru care spectatorii intră în sala de cinema este să se amuze. Şi uneori glumele, dacă nu şi răsturnările de situaţie, funcţionează chiar şi a doua oară. Chiar dacă tonul este actual, faptul că filmul copiază pas cu pas, cu încăpăţânare, momentele din filmele din 1964 şi 1988 este o gigantică bilă neagră...
Ce salvează The Hustle este Rebel Wilson. Australianca se dezlănţuie total (e şi producătoarea filmului) şi nu se dă înapoi de la nimic pentru a amuza. Giumbuşlucurile ei complet degajate îi iau încontinuu faţa lui Anne Hathaway, mult mai puţin interesantă şi uneori de-a dreptul falsă în rolul înţepatei Josephine, dar interacţiunile celor două actriţe şi loviturile sub centură cu care personajele lor se binecuvântează reciproc fac povestea reciclată să pară cât de cât vie.
Sunt câteva lucruri pe care The Hustle le are în plus faţă de filmele originale. În primul rând, o perspectivă feministă asupra relaţiilor de putere dintre bărbaţi şi femei. "De ce crezi că îi putem păcăli pe bărbaţi?", întreabă la un moment dat Josephine. Răspunsul este mai relevant decât te-ai putea aştepta, ca şi discuţia despre obsesia fizicului perfect şi superficialitatea interacţiunilor umane din prezent. Din acest punct de vedere, cu greu poţi găsi un personaj mai modern şi util decât Lonnie, dar ce păcat că el este construit pe ceva profund neoriginal ca The Hustle. Evident, cum suntem în 2019, glumele cu diverse obiecte vârâte în diverse orificii abundă...
Dacă reuşeşti să ignori senzaţia că ai mai văzut filmul cel puţin o dată, ai toate şansele să intri în jocul nebunaticelor Lonnie şi Josephine. Şi dacă nu ai văzut filmele reciclate de The Hustle ai toate şansele să te distrezi alături de ele. Altfel, cel mai probabil te vei simţi înşelat...
Anne Hathaway şi Rebel Wilson fac o echipă bună în The Hustle. Prima este Josephine, care are parte de o viaţă îndestulată într-o frumoasă vilă de pe Riviera franceză. Nu contează faptul că, ajutată de majordomul Alfred şi de o poliţistă coruptă, îşi rotunjeşte conturile escrocând bărbaţi mai mult sau mai puţin depravaţi sau imorali. Reversul sofisticatei şi versatei Josephine este Lonnie (Wilson), australiancă supraponderală specializată în escrocherii mărunte. Pentru a nu-şi strica afacerile reciproc, cele două fac un pariu: prima care păcăleşte un guru al internetului de 500.000 de dolari va rămâne stăpână pe Riviera, iar cealaltă îşi va lua tălpăşiţa. Evident, amândouă sunt gata de orice pentru a câştiga...
Dacă unora Ticăloasele li se va părea proaspăt şi original, alţii vor pricepe repede că este un film pe care l-au văzut deja. Este firesc că criticii să eticheteze Ticăloasele drept o crasă lipsă de originalitate (aşa şi este, de fapt), dar în acelaşi timp prea mulţi dintre ei uită că scopul pentru care spectatorii intră în sala de cinema este să se amuze. Şi uneori glumele, dacă nu şi răsturnările de situaţie, funcţionează chiar şi a doua oară. Chiar dacă tonul este actual, faptul că filmul copiază pas cu pas, cu încăpăţânare, momentele din filmele din 1964 şi 1988 este o gigantică bilă neagră...
Ce salvează The Hustle este Rebel Wilson. Australianca se dezlănţuie total (e şi producătoarea filmului) şi nu se dă înapoi de la nimic pentru a amuza. Giumbuşlucurile ei complet degajate îi iau încontinuu faţa lui Anne Hathaway, mult mai puţin interesantă şi uneori de-a dreptul falsă în rolul înţepatei Josephine, dar interacţiunile celor două actriţe şi loviturile sub centură cu care personajele lor se binecuvântează reciproc fac povestea reciclată să pară cât de cât vie.
Sunt câteva lucruri pe care The Hustle le are în plus faţă de filmele originale. În primul rând, o perspectivă feministă asupra relaţiilor de putere dintre bărbaţi şi femei. "De ce crezi că îi putem păcăli pe bărbaţi?", întreabă la un moment dat Josephine. Răspunsul este mai relevant decât te-ai putea aştepta, ca şi discuţia despre obsesia fizicului perfect şi superficialitatea interacţiunilor umane din prezent. Din acest punct de vedere, cu greu poţi găsi un personaj mai modern şi util decât Lonnie, dar ce păcat că el este construit pe ceva profund neoriginal ca The Hustle. Evident, cum suntem în 2019, glumele cu diverse obiecte vârâte în diverse orificii abundă...
Dacă reuşeşti să ignori senzaţia că ai mai văzut filmul cel puţin o dată, ai toate şansele să intri în jocul nebunaticelor Lonnie şi Josephine. Şi dacă nu ai văzut filmele reciclate de The Hustle ai toate şansele să te distrezi alături de ele. Altfel, cel mai probabil te vei simţi înşelat...
