Părerea criticului
Cu greu poţi găsi un destin mai notabil şi mai încercat decât cel al lui Alan Turing, matematicianul şi criptologul britanic care a orchestrat spargerea codului nazist Enigma, mărind astfel şansele Aliaţilor împotriva Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial. Interpretat excelent de Benedict Cumberbatch, Alan Turing are parte de un film biografic pe care îl recomandăm cu mare căldură: The Imitation Game. Jocul codurilor poate fi văzut de vineri pe marile ecrane din întreaga ţară. Noi spunem că îşi merită cele opt nominalizări la Oscar, chiar dacă ar putea pierde multe dintre statuete în favoarea celorlalte producţii nominalizate.
Filmul norvegianului Morten Tyldum (Headhunters, producţia norvegiană cu cele mai mari încasări din toate timpurile) face slalom prin diferitele perioade ale vieţii lui Turing, explorând cu precădere lucrul la spargerea codului Enigma, dar şi sumbrul deznodământ al vieţii matematicianului. Turing este poate cel mai fascinant şi în acelaşi timp puţin cunoscut personaj din filmele acestui an: o minte rece, ultra-logică, aruncată în mijlocul celei mai mari conflagraţii a secolului trecut, dar şi victimă a prejudecăţilor şi a legilor abuzive ale epocii.
Totul începe ziua când Marea Britanie declară război Germaniei: Turing ajunge la Bletchley Park, locul pe care Winston Churchill îl va folosi în laborioasele încercări de a sparge codurile secrete ale naziştilor. Printre acestea Enigma, codul imposibil de spart folosit de nazişti pentru a transmite mesaje între forţele lor de pe front şi cartierele generale. Cu o cheie resetată în fiecare zi la miezul nopţii, Enigma le va da mari bătăi de cap lui Turing, dar şi colegilor săi Hugh Alexander (Matthew Goode), John Cairncross (Allen Leech, din Downton Abbey), Peter Hilton (Matthew Beard), Keith Furman şi Charles Richards.
Este momentul în care Turing dovedeşte că o schimbare de paradigmă este necesară pentru spargerea codului şi, în ciuda antipatiei provocate de personalitatea dificilă a genialului matematician, echipa se coagulează în jurul lui _ "Christopher", complicata maşinărie inventată de acesta pentru a trece în revistă în timp util miliardele de miliarde de combinaţii zilnice ale codului Enigma.
Un excelent efort de producţie ne poartă în acei ani dificili pentru Marea Britanie, când moravurile înţepenite ale vremurilor nu-i permit inteligentei Joan Clarke (Keira Knightley), viitoare logodnică a matematicianului, să facă parte din echipa acestuia sau când eticheta de homosexual şi o carieră prestigioasă erau incompatibile. Fără să dăm spoilere, geniul lui Turing şi rolul său extraordinar în spargerea Enigma şi în executarea primilor paşi spre computerul atât de familiar în zilele noastre nu au contat atunci când, la câţiva ani de la terminarea războiului, este acuzat de homosexualitate.
Înconjurat de actori foarte buni, Cumberbatch străluceşte în rolul principal, reuşind să aducă pe ecran ciudăţenia şi specialul personajului său, combinaţia de autism şi inocenţă care făcea ca o întâlnire cu Turing să fie de neuitat pentru interlocutorii săi. Chiar dacă actorul britanic are toate şansele să piardă Oscarul în faţa lui Michael Keaton (sau a lui Eddie Redmayne, recent laureat la gala Sindicatului actorilor de la Hollywood pentru rolul său din The Theory of Everything), Cumberbatch merită toată aprecierea pentru una dintre cele mai bune interpretări văzute în ultima vreme la cinema.
Filmul norvegianului Morten Tyldum (Headhunters, producţia norvegiană cu cele mai mari încasări din toate timpurile) face slalom prin diferitele perioade ale vieţii lui Turing, explorând cu precădere lucrul la spargerea codului Enigma, dar şi sumbrul deznodământ al vieţii matematicianului. Turing este poate cel mai fascinant şi în acelaşi timp puţin cunoscut personaj din filmele acestui an: o minte rece, ultra-logică, aruncată în mijlocul celei mai mari conflagraţii a secolului trecut, dar şi victimă a prejudecăţilor şi a legilor abuzive ale epocii.
Totul începe ziua când Marea Britanie declară război Germaniei: Turing ajunge la Bletchley Park, locul pe care Winston Churchill îl va folosi în laborioasele încercări de a sparge codurile secrete ale naziştilor. Printre acestea Enigma, codul imposibil de spart folosit de nazişti pentru a transmite mesaje între forţele lor de pe front şi cartierele generale. Cu o cheie resetată în fiecare zi la miezul nopţii, Enigma le va da mari bătăi de cap lui Turing, dar şi colegilor săi Hugh Alexander (Matthew Goode), John Cairncross (Allen Leech, din Downton Abbey), Peter Hilton (Matthew Beard), Keith Furman şi Charles Richards.
Este momentul în care Turing dovedeşte că o schimbare de paradigmă este necesară pentru spargerea codului şi, în ciuda antipatiei provocate de personalitatea dificilă a genialului matematician, echipa se coagulează în jurul lui _ "Christopher", complicata maşinărie inventată de acesta pentru a trece în revistă în timp util miliardele de miliarde de combinaţii zilnice ale codului Enigma.
Un excelent efort de producţie ne poartă în acei ani dificili pentru Marea Britanie, când moravurile înţepenite ale vremurilor nu-i permit inteligentei Joan Clarke (Keira Knightley), viitoare logodnică a matematicianului, să facă parte din echipa acestuia sau când eticheta de homosexual şi o carieră prestigioasă erau incompatibile. Fără să dăm spoilere, geniul lui Turing şi rolul său extraordinar în spargerea Enigma şi în executarea primilor paşi spre computerul atât de familiar în zilele noastre nu au contat atunci când, la câţiva ani de la terminarea războiului, este acuzat de homosexualitate.
Înconjurat de actori foarte buni, Cumberbatch străluceşte în rolul principal, reuşind să aducă pe ecran ciudăţenia şi specialul personajului său, combinaţia de autism şi inocenţă care făcea ca o întâlnire cu Turing să fie de neuitat pentru interlocutorii săi. Chiar dacă actorul britanic are toate şansele să piardă Oscarul în faţa lui Michael Keaton (sau a lui Eddie Redmayne, recent laureat la gala Sindicatului actorilor de la Hollywood pentru rolul său din The Theory of Everything), Cumberbatch merită toată aprecierea pentru una dintre cele mai bune interpretări văzute în ultima vreme la cinema.
